După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău

La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a fost găsit mort în baie, "asfixiat", la vârsta de 52 de ani.
Pompiliu Marcea (n. 20 octombrie 1928, Colibași, județul Gorj – d. 27 martie 1985, București) a fost unul dintre susținătorii fervenți ai publicării Operelor Complete lui Mihai Eminescu sub egida Academiei Române, a fost un critic și istoric literar român, specialist în operele lui Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu și Alexandru Sahia.

Faptul că în ultima vreme a preluat fățiș retorica putinistă îl face pe Călin Georgescu să se poziționeze singur în afara listei de candidați la Președenția României.
Uitând ușor că pentru aceleași motive candidatura lui Șoșoacă a fost respinsă de Curtea Constituțională a României, ca-ntr-un adevărat delir – pentru că îi place să încurce marfa cu ambalajul, adevărul cu minciuna și să pozeze în deștept în fața celor puțin citiți, care nu pot verifica veridicitatea spuselor și teoriilor sale – la o emisiune realizată alături de Cristoiu și-a tăiat singur creanga de sub picioare.
A venit cu retorica revizionistă rusă, adică a repetat ca un papagal exact ce spunea Putin la momentul invadării Ucrainei.
Personal spun că revendicările teritoriale dorite de el ar transforma România din stat suveran și național într-o uniune națională, deoarece în Transcarpatia, Maramureșul Istoric și Buceag sunt și alte minorități naționale.
Pentru integrarea acestora ar fi nevoie de acceptarea mai multor limbi naționale, fapt ce i-ar încuraja enorm pe marghiarii extremiști.

            O celebră casă de modă europeană, a lansat un obiect vestimentar, despre care se discută cu indirjire pe internet. Fiind vorba de o bluziță de mătase, sau ceva asemănător, cei mai români decât românii au început să urle din rărunchi: “Ie românească!”; “Ni se fură patrimoniul cultural!” etc.

Este obiectul vestimentar românesc? De unde? De când?

În neoliticul și eneoliticul “românesc”, există niște statui de lut ars, ce reprezintă femei cu bustul gol (topless) și mâinile ridicate. Au fost botezate “Orante”.

    Da, au dreptate cei care susțin că istoria umană nu se repetă! Dar în sensul că ea nu se învârte ca o bezmetică într-un cerc orizontal, căci – până nu demult - ea urmase spirala unui timp-cilindru (acuma, în vremuri globaliste, al unui timp-con), astfel încât, ducând paralele la axa cilindrului, rezultă generatoarele punctelor/evenimentelor asemănătoare până în vecinătatea identității, deși ele au apărut, s-au derulat și consumat la distanță de zeci, sute sau chiar mii de ani.
    Explicația acestor frapante asemănări în timp istoric (timp accesibil efemerei condiții umane, însă total neglijabil pentru eternitatea cosmică, nu și pentru cea divină!) ne este dată de invariabilitatea fundamentelor umane sau a esenței omului („Esența este alcătuită din unitatea laturilor interne, necesare, generale și relativ stabile ale obiectelor și proceselor, unitate care determină specificul calitativ al unui grup de obiecte sau procese și se exprimă în legile dezvoltării acestora”, ne informează Micul dicționar filozofic, Editura Politică, București, 1973). Că doar de aia este esență...

Marea majoritate a istoricilor români, consideră că forma de bază a organizării social-economice la noi, a fost –din antichitate pînă de curînd- obștea sătească. Tema a fost tratată de o lucrare excepțională, scrisă de H.H. Stahl. Puțini istorici îndrăznesc să contrazică concluziile la care a ajuns autorul. Totuși, sunt elemente care trebuiesc precizate. În măsura în care avem izvoare. De exemplu, care a fost raportul dintre societatea darului (vezi Marcel Mauss) și obștea sătească. În ce moment putem vorbi de diferențierea socială în sinul obștii, dacă nu e vorba de acumularea de pămint, ca expresie a averii personale și puterii sociale. (Avem posibilitatea exprimării averilor în argint și animale.)

În urma tragerii la sorți a preliminariilor Campionatului European 2024 la fotbal UEFA a dispus ca FRF să încalce politica externă a statului român

Așteptată cu sufletul la gură de toată suflarea fotbalistică, ieri a avut loc tragerea la sorți a preliminariilor Campionatului European 2024, la Frankfurt, Germania, țară calificată din oficiu.
România a făcut parte din urna nr. 3 și a fost repartizată în Grupa I a competiției – c-așa au căzut zarurile! – alături de Elveția, Israel, Kosovo, Belarus și Andorra.

Bucuria prostului

România a căzut într-o grupă ușoară în preliminariile Euro 2024, dar problemele ar putea apărea de unde te aștepți mai puțin.

Pentru că la noi absolut toate sunt cu putință, Eurostat a anunțat recent că România are al treilea cel mai mic salariu minim din UE, dar și că se se află pe la mijlocul clasamentului european în privinţa puterii de cumpărare, în aceeaşi categorie cu Portugalia, Grecia, Ungaria sau Cehia.
Încurcate-s căile Domnului, bre!
Adică suntem pe podiumul sărăciei, dar ne și lăfăim oleacă!
De altfel, paradoxul este cât se poate de evident dacă e să te uiți fie peste ulucile românilor, în curțile lor, la vile de lux și piscine, fie la mașinile cu care aceștia se (pre)umblă pe ulițele noastre.

Indiscutabil, îndeosebi în astfel de vremuri improprii reveriei sunt momente în care ai nevoie doar de tine însuți și în care nu vrei pe absolut nimeni în preajma ta.
Este situația în care te simți chiar neînțeles, născut într-un univers paralel, vrei liniște și atât.
Este situația în care te poți simți singur în mijlocul lumii, este situația în care în atelierul de lucru fiind, deși singur numai, să te simți înconjurat de o lume întreagă.
Este linia ce demarchează singurătatea de însingurare.
Atunci ai nevoie să fii doar tu cu tine, ca să îți poți pune ordine în gânduri, să inventariezi nedreptăți, decizii politice care-ți marchează viețuirea și care-ți îngrădesc ușor libertăți pentru care alții s-au jertfit cu adevărat.

Tot omul onest și cu scaun la cap de pe aceste meleaguri (când spun „cu scaun la cap”, îi am în vedere pe acei semeni – din păcate tot mai puțini! – care au putere de discernământ, vasăzică nu înghit pe nemestecate toate mizeriile clocite și apoi azvârlite în spațiul public de către canaliile globaliste de tembelizare în masă – nume ce se potrivește ca o mănușă pentru actualele canale de televizor), tot omul cu judecată, deci, de pe aceste meleaguri binecuvântate de Creator și amarnic murdărite/mătrășite de scârbavnicul binom politruci-jecmănitori (interni și externi), nu poate să nu fie de acord cu cumplitele fapte pentru noi, cei mulți care le-am trăit și – sub aparențe democratice – continuăm să le trăim în prezent, cât și cu aceea că ele niciodată nu vor fi consemnate în adevăratul lor conținut (desigur, incomod pentru cârmuitori) de către istoria din ce în ce mai falsificată și mai oprimată, ci cel mult într-o formă intens cosmetizată, adică pe placul globaliștilor și a slugoilor lor din feudele naționale.

Petru Clej publică (Facebook, Linkedin) 2 articole scrise de doi istorici, despre partidul AUR. Cele două analize sunt corecte, în mare. (AUR și Mișcarea Legionară - o comparație - ce spun doi istorici?)Există amănunte care le discreditează, însă. (Nu înseamnă că a greșit PC. El a prezentat articolele celor doi. Și nici cei doi nu au greșit prea mult. Există -însă- greșeli de limbaj și abordare, care le deturnează sensul. Mai bine atenționezi de la început greșeala, decât să lași monștrii să se adune și să vezi -mai tîrziu- unde s-a ajuns. Fără a mai putea corecta ceva.) În primul rînd, e vorba de "imperialismul românesc":"“Un naționalism radical cu promisiuni pentru o societate mai bună și cu un expansionism, eventual imperial, spre Moldova, plus apărarea, într-un fel neo-imperială, a minorităților române în străinătate." "Imperialismul românesc" a fost scornicestit de Lenin și menținut în uz de propaganda imperială sovieto-rusă. Despre "expansionismul" românesc spre Moldova, ce să mai spunem.....