Da, au dreptate cei care susțin că istoria umană nu se repetă! Dar în sensul că ea nu se învârte ca o bezmetică într-un cerc orizontal, căci – până nu demult - ea urmase spirala unui timp-cilindru (acuma, în vremuri globaliste, al unui timp-con), astfel încât, ducând paralele la axa cilindrului, rezultă generatoarele punctelor/evenimentelor asemănătoare până în vecinătatea identității, deși ele au apărut, s-au derulat și consumat la distanță de zeci, sute sau chiar mii de ani.
    Explicația acestor frapante asemănări în timp istoric (timp accesibil efemerei condiții umane, însă total neglijabil pentru eternitatea cosmică, nu și pentru cea divină!) ne este dată de invariabilitatea fundamentelor umane sau a esenței omului („Esența este alcătuită din unitatea laturilor interne, necesare, generale și relativ stabile ale obiectelor și proceselor, unitate care determină specificul calitativ al unui grup de obiecte sau procese și se exprimă în legile dezvoltării acestora”, ne informează Micul dicționar filozofic, Editura Politică, București, 1973). Că doar de aia este esență...

Marea majoritate a istoricilor români, consideră că forma de bază a organizării social-economice la noi, a fost –din antichitate pînă de curînd- obștea sătească. Tema a fost tratată de o lucrare excepțională, scrisă de H.H. Stahl. Puțini istorici îndrăznesc să contrazică concluziile la care a ajuns autorul. Totuși, sunt elemente care trebuiesc precizate. În măsura în care avem izvoare. De exemplu, care a fost raportul dintre societatea darului (vezi Marcel Mauss) și obștea sătească. În ce moment putem vorbi de diferențierea socială în sinul obștii, dacă nu e vorba de acumularea de pămint, ca expresie a averii personale și puterii sociale. (Avem posibilitatea exprimării averilor în argint și animale.)

În urma tragerii la sorți a preliminariilor Campionatului European 2024 la fotbal UEFA a dispus ca FRF să încalce politica externă a statului român

Așteptată cu sufletul la gură de toată suflarea fotbalistică, ieri a avut loc tragerea la sorți a preliminariilor Campionatului European 2024, la Frankfurt, Germania, țară calificată din oficiu.
România a făcut parte din urna nr. 3 și a fost repartizată în Grupa I a competiției – c-așa au căzut zarurile! – alături de Elveția, Israel, Kosovo, Belarus și Andorra.

Bucuria prostului

România a căzut într-o grupă ușoară în preliminariile Euro 2024, dar problemele ar putea apărea de unde te aștepți mai puțin.

Pentru că la noi absolut toate sunt cu putință, Eurostat a anunțat recent că România are al treilea cel mai mic salariu minim din UE, dar și că se se află pe la mijlocul clasamentului european în privinţa puterii de cumpărare, în aceeaşi categorie cu Portugalia, Grecia, Ungaria sau Cehia.
Încurcate-s căile Domnului, bre!
Adică suntem pe podiumul sărăciei, dar ne și lăfăim oleacă!
De altfel, paradoxul este cât se poate de evident dacă e să te uiți fie peste ulucile românilor, în curțile lor, la vile de lux și piscine, fie la mașinile cu care aceștia se (pre)umblă pe ulițele noastre.

Ceea ce se întâmplă zilele acestea pe plan internațional în estul Europei este de o gravitate extremă. Rusia dorește să recupereze o parte din imperiul sovietic și să finalizeze ceea ce a început cu anexarea Crimeii în 2014, fost teritoriu rusofon făcut cadou de Hrusciov Kievului în 1954, și confirmarea independenței zonelor rusofone Donețk și Lugansk. E clar că Vladimir Putin vrea restaurarea fostei URSS sub patronajul Federației Ruse, nu întâmplător prședintele rus a spus mai de mult că ”prăbușira URSS a fost cea mai mare catastrofă pentru Rusia”. Pentru Moscova, Ucraina este o parte (kraina) din teritoriul Rusiei istorice, care s-a constituit de la începuturi pe mitul celor trei popoare: rus, bielorus și ucrainean. Rusia kieviană este leagănul religios al Rusiei ortodoxe. Moscova vede un pericol în extinderea NATO și aderarea Ucrainei, prin parteneriat, la valorile UE și democrației americane.

Indiscutabil, îndeosebi în astfel de vremuri improprii reveriei sunt momente în care ai nevoie doar de tine însuți și în care nu vrei pe absolut nimeni în preajma ta.
Este situația în care te simți chiar neînțeles, născut într-un univers paralel, vrei liniște și atât.
Este situația în care te poți simți singur în mijlocul lumii, este situația în care în atelierul de lucru fiind, deși singur numai, să te simți înconjurat de o lume întreagă.
Este linia ce demarchează singurătatea de însingurare.
Atunci ai nevoie să fii doar tu cu tine, ca să îți poți pune ordine în gânduri, să inventariezi nedreptăți, decizii politice care-ți marchează viețuirea și care-ți îngrădesc ușor libertăți pentru care alții s-au jertfit cu adevărat.

Imaginile din presă și de pe facebook cu elicoptere asaltate de pe clădiri, în care se înghesuie diplomați și civili care fug din Kabul de teama talibanilor, se aseamănă ce cele din 1975, de la Saigon, când trupele americane înfrânte au fugit din fața Vietcongului. După 20 de ani de război, care a costat peste 100 de miliarde de dolari, SUA se retrage rușinos din Afganistan ca sovieticii în 1987. Președintele american Joe Biden a recunoscut că nu vrea ca și următorul președinte american implicat la Kabul, al cincelea, să piardă în Afganistan, așa că a decis să retragă trupele americane și cele aliate din NATO. Așa cum am mai scris și altă dată, trupele americane și aliații occidentali nu au controlat cu adevărat, pe teren, niciodată Afganistanul.

Tot omul onest și cu scaun la cap de pe aceste meleaguri (când spun „cu scaun la cap”, îi am în vedere pe acei semeni – din păcate tot mai puțini! – care au putere de discernământ, vasăzică nu înghit pe nemestecate toate mizeriile clocite și apoi azvârlite în spațiul public de către canaliile globaliste de tembelizare în masă – nume ce se potrivește ca o mănușă pentru actualele canale de televizor), tot omul cu judecată, deci, de pe aceste meleaguri binecuvântate de Creator și amarnic murdărite/mătrășite de scârbavnicul binom politruci-jecmănitori (interni și externi), nu poate să nu fie de acord cu cumplitele fapte pentru noi, cei mulți care le-am trăit și – sub aparențe democratice – continuăm să le trăim în prezent, cât și cu aceea că ele niciodată nu vor fi consemnate în adevăratul lor conținut (desigur, incomod pentru cârmuitori) de către istoria din ce în ce mai falsificată și mai oprimată, ci cel mult într-o formă intens cosmetizată, adică pe placul globaliștilor și a slugoilor lor din feudele naționale.

Petru Clej publică (Facebook, Linkedin) 2 articole scrise de doi istorici, despre partidul AUR. Cele două analize sunt corecte, în mare. (AUR și Mișcarea Legionară - o comparație - ce spun doi istorici?)Există amănunte care le discreditează, însă. (Nu înseamnă că a greșit PC. El a prezentat articolele celor doi. Și nici cei doi nu au greșit prea mult. Există -însă- greșeli de limbaj și abordare, care le deturnează sensul. Mai bine atenționezi de la început greșeala, decât să lași monștrii să se adune și să vezi -mai tîrziu- unde s-a ajuns. Fără a mai putea corecta ceva.) În primul rînd, e vorba de "imperialismul românesc":"“Un naționalism radical cu promisiuni pentru o societate mai bună și cu un expansionism, eventual imperial, spre Moldova, plus apărarea, într-un fel neo-imperială, a minorităților române în străinătate." "Imperialismul românesc" a fost scornicestit de Lenin și menținut în uz de propaganda imperială sovieto-rusă. Despre "expansionismul" românesc spre Moldova, ce să mai spunem.....

Ascultind declarațiile, de după alegeri, făcute de politicienii noștri, ai crede că toate partidele au câștigat. Desigur, toate au câștigat experiență.
Dar... chiar așa?

PSD se declară mulțumit de faptul că deține majoritatea consiliilor județene. Au devansat PNL și sunt fericiți.
Cazul București este nesemnificativ, cred ei. Pentru ca sunt cel mai puternic partid din capitala, revenind de la 16% la europarlamentare, la peste 30%. (Cred ca trebuiau sa se raporteze la alegerile locale de acum 4 ani, nu la europarlamentare.) Pentru că Firea a luptat "singură" cu dreapta coalizata. Eroare! USR nu este de dreapta. Este un partid de stinga. Clar. În București, forțele democrate au reușit să creeze un front comun împotriva PSD și au învins. Dacă făceau și în restul țării la fel, e puțin probabil că PSD ar mai fi avut majoritatea consiliilor județene. Iar în sistemul legislativ actual, la locale, candidații trebuie să lupte singuri... Deci? De altfel, s-au pierdut și numeroase sectoare -din Bucuresti- și -cel mai important lucru- s-a pierdut majoritatea în consiliul local.