Afganistan – înfrângerea și eșecul militar al occidentului în lumea islamică!

Scris de Ionuț Țene. Posted in Edi(c)torial

Imaginile din presă și de pe facebook cu elicoptere asaltate de pe clădiri, în care se înghesuie diplomați și civili care fug din Kabul de teama talibanilor, se aseamănă ce cele din 1975, de la Saigon, când trupele americane înfrânte au fugit din fața Vietcongului. După 20 de ani de război, care a costat peste 100 de miliarde de dolari, SUA se retrage rușinos din Afganistan ca sovieticii în 1987. Președintele american Joe Biden a recunoscut că nu vrea ca și următorul președinte american implicat la Kabul, al cincelea, să piardă în Afganistan, așa că a decis să retragă trupele americane și cele aliate din NATO. Așa cum am mai scris și altă dată, trupele americane și aliații occidentali nu au controlat cu adevărat, pe teren, niciodată Afganistanul.

Cu Cîțu astăzi la timonă, suntem o nație atonă...

Scris de George PETROVAI. Posted in Edi(c)torial

Tot omul onest și cu scaun la cap de pe aceste meleaguri (când spun „cu scaun la cap”, îi am în vedere pe acei semeni – din păcate tot mai puțini! – care au putere de discernământ, vasăzică nu înghit pe nemestecate toate mizeriile clocite și apoi azvârlite în spațiul public de către canaliile globaliste de tembelizare în masă – nume ce se potrivește ca o mănușă pentru actualele canale de televizor), tot omul cu judecată, deci, de pe aceste meleaguri binecuvântate de Creator și amarnic murdărite/mătrășite de scârbavnicul binom politruci-jecmănitori (interni și externi), nu poate să nu fie de acord cu cumplitele fapte pentru noi, cei mulți care le-am trăit și – sub aparențe democratice – continuăm să le trăim în prezent, cât și cu aceea că ele niciodată nu vor fi consemnate în adevăratul lor conținut (desigur, incomod pentru cârmuitori) de către istoria din ce în ce mai falsificată și mai oprimată, ci cel mult într-o formă intens cosmetizată, adică pe placul globaliștilor și a slugoilor lor din feudele naționale.

Despre AUR, cât mai obiectiv

Scris de Mircea Munteanu „Mongolul”. Posted in Edi(c)torial

Petru Clej publică (Facebook, Linkedin) 2 articole scrise de doi istorici, despre partidul AUR. Cele două analize sunt corecte, în mare. (AUR și Mișcarea Legionară - o comparație - ce spun doi istorici?)Există amănunte care le discreditează, însă. (Nu înseamnă că a greșit PC. El a prezentat articolele celor doi. Și nici cei doi nu au greșit prea mult. Există -însă- greșeli de limbaj și abordare, care le deturnează sensul. Mai bine atenționezi de la început greșeala, decât să lași monștrii să se adune și să vezi -mai tîrziu- unde s-a ajuns. Fără a mai putea corecta ceva.) În primul rînd, e vorba de "imperialismul românesc":"“Un naționalism radical cu promisiuni pentru o societate mai bună și cu un expansionism, eventual imperial, spre Moldova, plus apărarea, într-un fel neo-imperială, a minorităților române în străinătate." "Imperialismul românesc" a fost scornicestit de Lenin și menținut în uz de propaganda imperială sovieto-rusă. Despre "expansionismul" românesc spre Moldova, ce să mai spunem.....

Cine a câștigat alegerile?

Scris de Mircea Munteanu "Mongolul". Posted in Edi(c)torial

Ascultind declarațiile, de după alegeri, făcute de politicienii noștri, ai crede că toate partidele au câștigat. Desigur, toate au câștigat experiență.
Dar... chiar așa?

PSD se declară mulțumit de faptul că deține majoritatea consiliilor județene. Au devansat PNL și sunt fericiți.
Cazul București este nesemnificativ, cred ei. Pentru ca sunt cel mai puternic partid din capitala, revenind de la 16% la europarlamentare, la peste 30%. (Cred ca trebuiau sa se raporteze la alegerile locale de acum 4 ani, nu la europarlamentare.) Pentru că Firea a luptat "singură" cu dreapta coalizata. Eroare! USR nu este de dreapta. Este un partid de stinga. Clar. În București, forțele democrate au reușit să creeze un front comun împotriva PSD și au învins. Dacă făceau și în restul țării la fel, e puțin probabil că PSD ar mai fi avut majoritatea consiliilor județene. Iar în sistemul legislativ actual, la locale, candidații trebuie să lupte singuri... Deci? De altfel, s-au pierdut și numeroase sectoare -din Bucuresti- și -cel mai important lucru- s-a pierdut majoritatea în consiliul local.

De Paște s-a dat dezlegare la abuzuri liberale

Scris de Ioan Romeo Roșiianu. Posted in Edi(c)torial

De când mă știu, indiferent despre ce tip de calamitate a fost vorba, guvernanții au fost întotdeauna depășiți de situație.
Abia puși în fața faptului împlinit au început să reacționeze cu stângăcie și lipsă de dibăcie.
Așadar, într-o țară în care știm mereu că vine iarna dar nu pregătim utilajele de deszăpezire și în care știm că vine seceta dar nu facem nimic pentru sistemele de irigații, n-aveam cum să fim pregătiți pentru această pandemie.

Indiferența absolut criminală

Paradoxal, în data de 13 martie 2019, la Știrile ProTV prezentate de Andreea Esca era dată o știre din care reieșea că Organizația Mondială a Sănătății anunța iminența apariției unei noi pandemii.

CORONAVIRUSUL între coincidențe și multe semne de întrebare

Scris de Ioan Romeo Roșiianu. Posted in Edi(c)torial

Noul context socio-politic şi economic actual relevă un singur lucru, anume acela că elementele unui stat polițienesc se conturează din ce în ce mai clar.
     După sfârșitul celui de-al doilea război mondial, cu tot cu ordinea mondială instaurată prin celebra cortină de fier, omenirea nu a mai suferit îngrădiri până acum.
      Căderea Zidului Berlinului a destabilizat fundamentul social european, drepturile cetățenilor luând-o adesea înaintea obligațiilor acestora, astfel afectând direct economia și sistemul financiar global.     
     Crizele economice s-au repetat dar, din lipsa pregătirii prealabile a profitorilor, șocul a fost atenuat prin infuzii masive în spărturile sistemului, fapt ce a îngăduit ulterior și uitarea, lumea fiind fericită pentru că a depășit momentul în sine.

De ce dormim când alții (politrucii și sforarii planetari) ne aștern cum vor mușchii lor?

Scris de George PETROVAI. Posted in Edi(c)torial

Treaba cu așternutul și somnul iepuresc al pământenilor (încă) nerobotizați, o voi ilustra în cele ce urmează prin trei exemple elocvente: poluarea, coronavirusul (virusul cu „coroană chinezească”) și Cabinetul Cîțu.
    1)Poluarea este principala problemă sinucigașă cu care se confruntă lumea actuală, o lume atât de ahtiată după catastrofalele avantaje ale celor trei „c”-uri (consum-confort-comoditate), încât n-are timp, chef și/sau capacitate mentală să ia aminte la necruțătoarea lovitură de bumerang a civilizației sale, prin necontenita infestare a solului, apei, aerului și alimentelor, implicit prin dezastrele ce decurg cu necesitate dintr-o atare (iresponsabilă) stare de lucruri: cercul sufocant al stresului, nenumăratele jertfe umane (morți, schilodiți, traumatizați psihic) aduse de civilizație Molohului nechibzuinței și necumpătării, sinistrul și tot mai îmbelșugatul alai al suferințelor provocate de cancer, diabet, boli cardio-vasculare etc.
    De pildă, dar asta nu constituie o prioritate pentru lamentabilul nostru sistem sanitar postdecembrist, în București (cea mai poluată capitală europeană prin forța în ascensiune a demagogiei politrucianiste, a mașinismului dement și a decimării spațiilor verzi) anual mor câteva zeci de mii de români din pricina aerului superinfestat, respectiv a diverselor afecțiuni pe care acesta le generează!

Pernicioasa găunoșenie a corectitudinii politice americane

Scris de George PETROVAI. Posted in Edi(c)torial

Atâta s-a tot vorbit în ultimul timp despre „politically correct” sau „corectitudinea politică” (că, de, americanii și ciracii lor stabilesc moda planetară într-ale tâlhăriei, ipocriziei, politicii, diplomației, negândirii, comportamentului, vestimentației, alimentației, inculturii și celorlalte fandoseli moderniste), încât cu siguranță că foarte mulți dintre semenii noștri români și neromâni cred cu tărie în trebuința obiectului de activitate al acestei făcături lingvistice: „Oamenii trebuie să aibă grijă să nu se exprime sau să acționeze într-un fel în care ar putea să ofenseze, excludă sau marginalizeze un anumit grup de oameni dezavantajați social sau discriminați”.
    Atenție, prin „grup de oameni dezavantajați social sau discriminați” nu se au nicicât în vedere miliardele de pământeni înfometați, cu drepturi fictive și sistematic sfidați de opulența îmbuibaților acestei lumi strâmbe, căci atunci se impunea utilizarea incomodei noțiuni „mase dezavantajate și discriminate”, ci acele grupuri mai mult sau mai puțin sataniste de homosexuali, lesbiene și transsexuali, care încă nu se simt apărați de legi (sic!) în toate țările creștine (bunăoară în România), pentru a se putea deda în voie, mai exact în deplină libertate, la acte de sodomie, exhibiționism și prozelitism.

Putinisme urât mirositoare

Scris de George PETROVAI. Posted in Edi(c)torial

Având în vedere permanentul pericol pe care l-a reprezentat Rusia (ca imperiu țarist și ca imperiu bolșevico-sovietic) pentru România și nedând uitării imensele suferințe cauzate românilor de jafurile și rapturile teritoriale la care s-au dedat rușii în epoca medievală, dar mai ales în vremurile moderne (pactul Ribbentrop-Molotov, ultimatumul din iunie 1940, stalinizarea și sovromizarea sau sistematica secătuire a României postbelice de resurse), ar trebui ca toate astea să-i facă pe românii zilelor noastre să manifeste față de muscali și „bunele” lor intenții o neîncredere situată în imediata vecinătate a rusofobiei.
    Cu excepția făuritorilor marii culturi rusești (Pușkin, Gogol, Lermontov, Turgheniev, Ivan Goncearov, Dostoievski, Lev Tolstoi, Anton Cehov, Ivan Bunin, Serghei Esenin, Vladimir Soloviov, Nikolai Berdiaev, Gheorghi Fedotov etc.) și a unor străluciți continuatori ai acestora în perioada sovietică (Iuri Dombrovski, Boris Pasternak, Anna Ahmatova, Vasili Grossman, Alexandr Soljenițîn, Mihail Șolohov, Evgheni Evtușenko, Valentin Rasputin, Cinghiz Aitmatov), sentimentele mele vizavi de muscălime pendulează cu înțelepciune, zic eu, între maximă prudență și totală suspiciune.

Prin fraudă și josnicie vor unii președinți să fie!

Scris de George PETROVAI. Posted in Edi(c)torial

    Deși este bine știut faptul că președintele României postdecembriste are un rol pur decorativ în politica internă (miniștrii depun jurământul de credință în fața președintelui, dar acesta nu mai poate să-i descăuneze, chiar și atunci când unii dintre ei își dovedesc nevrednicia și/sau ticăloșia), iată că pentru alegerile din noiembrie a.c. s-au arătat interesați peste 20 de competitori, din care se pare că vor rămâne efectiv în cursă cel mult zece. Da, căci prima triere a apetitului pretendenților la funcția supremă în stat, un stat care scârțâie tot mai neliniștitor din pricina imposturii și nepotismelor (vezi exasperanta nepricepere de care dau dovadă toate autoritățile românești în soluționarea intens mediatizatului caz Caracal), se datorează listelor obligatorii cu minimum 200.000 de semnături ale alegătorilor pentru fiecare candidat în parte.
    Ei bine, unii dintre ei (precum Liviu Pleșoianu sau Andrei Valentin Stoican) au recunoscut că le-a fost imposibil să adune pe căi cinstite susținerile necesare, așa că s-au retras (cu demnitate, susțin ei pe unde se nimerește) din cursa pentru Cotroceni.

Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2021