Legătura de tip cauză-efect dintre decreștinare și decivilizare
Dacă regresul actualei civilizații (practic al tuturor civilizațiilor umane) este generat de legea nescrisă a celor trei „c”-uri (consum-confort-comoditate), progresul ei în faza prunciei, adolescenței și maturității raționale s-a datorat altor trei „c”-uri: credință-cultură-civilitate.
Pe urmă, în pofida avertismentului creștin că „Banul este ochiul dracului” (Mântuitorul n-a pus niciodată mâna pe bani, iar creștinii Evului Mediu se fereau ca de foc să practice cămătăria, în schimb profitau din plin de banii necușeri ai cămătarilor evrei!), europenii și nord-americanii în primul rând, au făcut din ticălosul dicton „Time is money” (Timpul înseamnă bani) rampa lansării omului modern înspre anticreștinul țel de-a scoate parale chiar și din piatră seacă, nu în ultimul rând prin mijloace certate la cuțite cu Decalogul, legile în vigoare și omenia: poluare galopantă, războaie, căderi suspecte de guverne, jafuri planetare prin atotputernicele transnaționale (ele fiind inegalabile în făurirea iluziilor de întrajutorare și prosperitate generală) ș.a.m.d.