Motto: „Eu te iubesc cum n-am iubit vreodată
iubita mea cu alb ascuns la tâmple
aș  vrea să-ți fiu iubit și sigur frate
și  depărtarea să nu se întâmple...
eu te iubesc cum n-am iubit frumos/ că mai frumos de-atâta nu se poate/ hangerul morții s-a înfipt în os/ durerea mi s-a cuibărit în coaste...”
(Ultima declarație de dragoste)

Poet, publicist, editor, animator cultural - Ioan Romeo Roșiianu scrie un volum de poezii având aceeași tematică: relația cu Dumnezeu, cu semenii și cu moartea.
Moartea fiind subiectul principal al versurilor apare ca un personaj prezent, permanent în aura poetului gânditor în versuri nostalgice:  „Dac-ar fi o despărțire, pe primul plan ar fi mama poetului: „mama mea în zare-i depărtarea/ prin păduri mai mișună tăceri/ tu mi-ai fost în viață toată zarea/ și mi-ai dat putere din puteri/  îmi e dor de jalea mea de dus/ dar mi-e liniștea pocal de nori/ mama mea tu în apus te-ai dus/  să m-aștepți la margine de sori...”
(Mama mea mi-e dorul)

Motto: “Tristețea mea aude nenăscuții câini
Pe nenăscuții oameni cum îi latră”
                          Nichita Stănescu
  Ioan Romeo Roṣiianu îṣi completează isprava litaniilor  (“Litanii pentru sufletul gol”, “Litanii pentru inima surdă”) săvȃrṣind într-o vecernie a iertării ṣi “Litanii pentru ultima uitare”.
    Cele trei “litanii” întregesc o lepădare  din prea mare risipă a trăirii ṣi de acută deznădejde a suferinţei din dragoste
    Cȃnd a venit invitaţia să scriu despre“Litanii pentru ultima uitare” m-am simţit ca un cavaler medieval trimis în luptă fără zale, fiindcă empatizarea cu simţirea ṣi suferinţa lui Romeo m-a făcut aproape complice ṣi parte la trăirea lui, mai ales că Romeo este poetul care aude ṣi tristeţea florilor (“am auzit mirosul florilor plȃngȃnd”) de la care împrumută parfumul spre a se face plăcut lui Dumnezeu pe care-l roagă să-i nemurească slovele pe care vrea să i le ṣoptească la cină (vezi “Cină cu Dumnezeu”) să-l îmbuneze să-ṣi ţină furia îndreptăţită la o parte, ca el poetul întristat aproape ireversibil să-ṣi poată strecura“într-un colţ de pagină de carte” toată emoţia (bună sau rea). 

În perioada 25–26 iunie 2025, Consiliul Județean Maramureș a organizat la Baia Mare cea de-a treia întâlnire interregională din cadrul proiectului OpenRegioCulture – Co-crearea unui climat de accesibilitate la resursele culturale pentru persoanele cu nevoi speciale, finanțat prin Programul Interreg Europe 2021–2027.
Evenimentul a reunit reprezentanți ai partenerilor internaționali din Polonia, Ungaria, Grecia, Franța, Letonia, Germania, Belgia și România, alături de factori interesați locali și internaționali, într-un dialog deschis privind bunele practici și provocările accesibilizării resurselor culturale și naturale pentru persoanele cu dizabilități și nevoi variate, inclusiv copii, persoane vârstnice și migranți.

Prezentări, bune practici și schimb de experiență

Evenimentul a fost deschis de Sandu Hotima, administrator public al județului Maramureș și de dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare, instituție gazdă a activităților din prima zi.

Józsi Jenő Tersánszky (n. 12 septembrie 1888, Baia Mare, Austro-Ungaria – d. 12 iunie 1969, Budapesta, Republica Populară Ungară) a fost un scriitor și dramaturg maghiar. 
Tersánszky Józsi Jenő a fost o personalitate proeminentă a prozei maghiare din secolul XX. 
S-a născut în data de 12 septembrie 1888, în Baia Mare, Austro-Ungaria (astăzi în România), ca primul copil al unei familii burgheze din Baia Mare. 
Copilăria sa este marcată de anturajul lumii artistice din jurul lui Simon Hollósy - fondatorul școlii de pictură din orașul natal, lume cu care tatăl său întreținea legături strânse, fiind unul din susținătorii locali ai mișcării artistice din oraș. 
Sub influența pictorilor din colonia de artiști de la Baia Mare, unde avea să activeze ca ucenic, tânărul Tersánszky se pregătea să devină pictor, dar la presiunile tatălui său este nevoit să renunțe în favoarea carierei de notar. 

Perpessicius - Dumitru S. Panaitescu (n. 21 octombrie 1891, Brăila, România – d. 29 martie 1971, București, România) a fost un istoric și critic literar, folclorist, eseist și poet român, cercetător și editor al operei eminesciene, membru titular al Academiei Române.
S-a născut la Brăila, la 21 octombrie 1891, ca al doilea fiu al lui Ștefan Panaiot, muncitor, originar din Iannina, și al Elisabetei Panait, născută Daraban, originară din Cucora (Putna).
În 1898 a fost înscris în clasa întâi la școala primară numărul 4 din Brăila, pe care a absolvit-o în 1902.
Din anul 1907 a studiat la Liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila.
Până la terminarea liceului a fost secretar general al societății culturale „Avântul”, a elevilor de la liceul Nicolae Bălcescu.
În vara anului 1909, petrecându-și vacanța la mănăstirea Agapia, l-a cunoscut și s-a împrietenit cu Titu Dinu, elev al lui Ovid Densusianu, la Facultatea de Litere din București.

Mihai C. Băcescu (n. 28 martie 1908, Broșteni, județul Neamț, azi județul Suceava – d. 6 august 1999, București) a fost un zoolog, oceanolog și muzeolog român, membru titular al Academiei Române.
Academicianul Alexandru Boboc - mai scund decât mine, „uriaș” altfel - a înlesnit asta.
Și acum mă întreb câte carafe am cărat atunci.
Născut în satul evocat de Ion Creangă în "Amintiri din copilărie", Mihai Băcescu, copilul învățătorului din sat, își pierde ambii părinți la vârsta fragedă de 4 ani și este crescut timp de 3 ani la Pleșești de o bunică, apoi la Fălticeni de Nicolae Baciu, un unchi matern.
La școala primară îl are ca învățător pe Vasile Jitaru (tatăl academicianului Petre Jitaru).

Nichita Stănescu (n. 31 martie 1933, Ploiești, România – d. 13 decembrie 1983, București, România, numele la naștere, Nichita Hristea Stănescu) a fost om de litere, poet, redactor literar, scriitor și eseist român, ales membru post-mortem al Academiei Române
Tatăl poetului, Nicolae Hristea Stănescu, s-a născut la 19 aprilie 1908.
Linia sa genealogică are la origine țărani prahoveni veniți la oraș, în Ploiești, la începutul anilor 1800.
Mai apoi, foștii țărani prahoveni au devenit meșteșugari și comercianți ploieșteni, precum bunicul poetului, Hristea Stănescu, specializat în producerea și comercializarea unor țesături grele de tipul abalei.
Mama sa, Tatiana Cereaciuchin, s-a născut în ziua de 16 februarie 1910, la Voronej.

Mircea Ivănescu (n. 26 martie 1931, București – d. 21 iulie 2011, Sibiu, România) a fost un scriitor, poet, eseist și traducător român.
L-am cunoscut bine de tot, datorită prieteniei sale deosebite avute cu Geo Bogza, Romul Munteanu, Radu Tudoran, Henri Zalis și Alexandru Boboc.
Eram mic atunci, dar am devenit și mai mic după ce i-am citit covârșitoarea operă.
A absolvit în 1954 Facultatea de Filologie (secția franceză) a Universității din București.
A fost, pe rând, redactor la Agerpres, la revista „Lumea”, la Editura pentru Literatură Universală și la revista „Transilvania” din Sibiu.
De la volumul de debut din 1968 și până la versurile recente, incluse în selecția „din periodice și inedite” a antologiei de autor Poesii vechi și nouă (1999), de-a lungul a peste trei decenii, poezia lui Mircea Ivănescu a rămas egală cu ea însăși, atât în ritmul producerii, cât și în calitatea ei estetică.

Scriitoarea Florica Bud, conduce cu pricepere și dragoste de 14 ani Cenaclul Scriitorilor din Maramureș. A fost  alegerea potrivită, pentru care peste 40 de membri ai acestui cenaclu au dorit să fie prezenți la lansarea volumului de pamflete (panoramă a societății românești de după 1990) de peste 500 pagini, numit sugestiv „Umbre pe oglinda lumii”, editura „Actaeon Books” Baia Mare, director Daniela Sitar-Tăut. Moderatorul evenimentului a fost seniorul Săluc Horvat iar despre carte au vorbit elogios prof. dr. Daniela Sitar Tăut (Baia Mare), prof. dr. Valeria Bilț (Țara Lăpușului) și poetul Gheorghe Mihai Bârlea (Maramureșul istoric). Au mai luat cuvântul: Loredana Știrbu,  dr. Terezia Filip, Vasile Leschian, ș.a. A recitat din volumul doamnei Florica Bud actorul Ștefan Florian, o gazdă primitoare, atentă și prietenă cu majoritatea celor prezenți, care la final a primit aplauzele cuvenite de cei care i-au „călcat” bătătura!
Președinta Florica Bud, poet și prozator consacrat,  o adevărată Doamna a Literaturii Românești se dovedește a fi o scriitoare de succes numai dacă ne gândim la premiile naționale primite, la Târgurile de carte la care participă de ani buni, și la faptul că volumele dumneaei se vând ca pâinea caldă! Azi, 22 martie 2025 ne-a dăruit o parte din dragostea dumneaei!

Consiliul Județean Maramureș a acordat, în cadrul unei ceremonii emoționante, titlul de Cetățean de Onoare al județului Maramureș uneia dintre cele mai îndrăgite și apreciate interprete de muzică populară din România, Angela Buciu.
Președintele Consiliului Județean Maramureș, Gabriel Zetea a declarat: ”Este o onoare pentru noi să oferim acest titlu unei personalități de o asemenea anvergură, unui simbol al folclorului maramureșean. Angela Buciu a purtat cântecul și portul nostru tradițional pe cele mai mari scene ale lumii, promovând cu mândrie valorile autentice ale Maramureșului. Acest titlu este un gest de recunoaștere pentru întreaga sa activitate, dar și un semn de respect și apreciere din partea tuturor maramureșenilor.”