Vorbim de poezie, desigur. Căci profesoru` Daniel Cristea-Enache pornește de la marele înaintaș și ajunge la contemporani. Încercând să evidențieze încă o dată perenitatea stihurilor acestuia, da` și influența lor asupra unora dintre cei care poartă, fie și numai ideatic, amprenta romanticului nostru de nivel european în creația lor poetică. Nichita Stănescu, Ion Mureșan, Emil Brumaru, Mircea Cărtărescu. L-au completat cu alte nume Nicolae Oprea, Mircea Bârsilă și Jean Dumitrașcu, din Filiala Pitești a USR. Prezenți în sală binevenit, în fața unui public modest numeric, din nefericire. Semn că interesu` pentru cultură scade odată cu trecerea timpului. Lumea trăind majoritar pentru satisfacerea instinctelor primare. Ceea ce nu peste multă vreme se va răsfrânge fatal asupra existenței sale pe glob. Din păcate...

În septembrie 2020, o postare pe Facebook a unei persoane care pretindea că este fiica autoarei de romane de dragoste Susan Meachen a anunțat că scriitoarea s-a sinucis.
Meachen a scris romane de dragoste și a creat o comunitate online foarte unită de cititori și autori care își susțineau reciproc munca. Când s-a răspândit vestea morții sale, autoarea Susan A Cole și-a amintit că a fost șocată.
„Când s-a aflat că unul dintre ai noștri și-a luat viața, a fost distructiv, am fost îndurerați” a declarat Cole pentru BBC.

O moarte înscenată

Apoi au început să se răspândească zvonuri online că Meachen ar fi fost hărțuită.
„Acest lucru a creat o prăpastie uriașă în comunitate, care a durat luni de zile”, a spus Cole.

 
M-a impresionat cartea lui Nicolae Iorga  „O viață de om așa cum a fost”, adevărul este că are un titlu poetic și spune totul din titlu. Istoria literară  nu este cultivată  în ultima vreme, jurnalele sunt ajustate cu pagini rescrise, memoriile nu sunt încurajate. Chiar din jurnalul lui Liviu Rebreanu, ajuns pe mâna lui Marin Preda, la editura Cartea Românească, oarecine ( soția romancierului, Fany, probabil) a eliminat unele pagini. Nu mă gândeam să-mi scriu memoriile, sună sinistru dar mi s-au cerut  texte despre  anii petrecuți în diferite locații: Brașov, Timișoara, Baia Mare. Există mai multe riscuri prezentându- te în toată nuditatea în fața cititorului, fie că nu mai poți să folosești acele momente pentru  ficțiune, fie că  te deconspiri. Am scris „ în pas de pelerin”,  înapoi și înainte, există și un model de sudură: „în pas de pelerin”, un fel de zig- zag, fără a ține cont de cronologiea faptelor. Timpul este o materie primă din care croiesc după cum  îmi vin în memorie întâmplările : nu poți merge pe două cărări, numai când ești ,,afumat” ori ești scriitor ori  lucrător într-un domeniu  real. Până și marii scriitori contemporani  au avut un venit sigur, fie că erau profesori de liceu, universitari ori directori de edituri și de reviste, ziariști, editori, politicieni, avocați, meserii liberale. O figură aparte era în mediul scriitoricesc  poetul Claudian Cosoi, fiind  jurist avea o anume autoritate oferită de profesia coercitivă, o libertate față de alți colegi.

DACĂ DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E!

Iată dragi prieteni un mesaj ce dăinuie de trei decenii, și a copleșit inimile românilor de pretutindeni ! Titanul muzicii ușoare românești, veșnic tânărul trubadur al iubirii GHEORGHE GHEORGHIU îndrăgostit incurabil de marea cea albastră și de tot ce înseamnă frumos ne-a onorat cu prezența la UNIVERSUM VIP studios!
Am depănat amintiri despre frumoasa și bogata carieră artistică de peste patru decenii! Muzica marelui artist a fost și rămâne ca un balsam pentru sufletul a milioane de români, un liant ce unește suflete și inimi amorezate, dar le și mângâie tandru protector atunci când au fost rănite de spinii iubirii.
De la frageda vârstă de 6 anișori a fost remarcat de un juriu pentru aptitudinile sale muzicale,a început să studieze chitara și vioara moment în care a început ascensiunea spre cele mai înalte piscuri pe versantul  muntelui ce adăpostea inestimabila comoară ale melodiilor  de dragoste ce urmau să-i devină destinul vieții.

Ică Sălisteanu e, acum, călăuză cu har pentru „eCreatorii lui Romeo”.
Fără zăbavă, ca un stareț ferecat în rânduelile făpturii sale noi, dar și a numeroși poeți publicați de prestigioasa editură eCreator din Baia Mare, Ica Sălisteanu integrează în mecanismele sale de abordare certitudinea, mai ales când ne arătă că a trage concluzii dintr-un haos de impresii personale are "deseori" sens.
Ca o carte să devină locul în care se păstrează prezența scrisă, experiența clară, înțelegerea vegheată, valoarea înverșunată, închinată, gravată, proclamată practice fiecare frază trebuie să fie un vehicul care nu încetează a extinde harul ce dă cuvintelor slavă.
Limba să nu fie sărăcită, trivializată de alianțe spontane între limite, letargie, lehamite, insulte ci sa viețuiască în viața comentariilor.

Halloween este o sărbătoare celebrată în fiecare an în data de 31 octombrie, iar Halloween 2022 va avea loc luni, 31 octombrie. Tradiția a început odată cu Samhain, festivalul antic al celților, timp în care oamenii aprindeau focuri de tabără și îmbrăcau costume pentru a alunga spiritele.
În secolul VIII, Papa Grigore al II-lea a decis ca ziua de 1 noiembrie să fie un prilej de a sărbători toți sfinții. În scurt timp, Sărbătoarea Tuturor Sfinților (All Saints Day) a preluat câteva dintre tradițiile festivalului Samhain. Seara dinainte era cunoscută drept Ajunul Sărbătorii Sfinților (All Hallows Eve), iar mai târziu Halloween. Odată cu trecerea timpului, Halloween a ajuns să fie o zi plină de activități cum ar fi trick-or-treating (colindatul), sculptarea dovlecilor (Jack-o’-lantern), adunări festive, costumarea și delectarea cu dulciuri.
Însă, cum rămâne cu tradițiile și credințele de Halloween pe care oamenii din ziua de azi le-au uitat? Multe dintre aceste ritualuri uitate demult priveau spre viitor în loc de trecut și se gândeau la cei vii, nu cei morți.

Neobositul slujitor al literelor contemporane (editor, conducător de revistă, un fel de Mecena chiar, pentru mulți care bat la porțile afirmării artistice sau chiar se află în acest areal de mai multă vreme, organizator de manifestări culturale, autor de comentarii critice, dar, în primul și în primul rând, poet), băimăreanul născut pe meleaguri teleormănene, Ioan Romeo Roșiianu, aduce în fața publicului cititor o nouă carte de versuri, creată, și aceasta, în stilul care l-a consacrat, epistolar, cu versuri libere, ample, de obicei, care-i permit, transpunerea în poezie a frământărilor ontologice, induse de o realitate pe care firea lui oximoronică (paradoxal, vulcanică și contemplativă, rezultat, de fapt, al unei irepresibile sensibilități) o receptează necontenit, îi adună mesajele, imaginile și le transpune în artă.  
Cartea cu „Scrisori de dragoste irosită” – Editura ECreator, Baia Mare, 2019 – traduce, de la început și pe tot parcursul ei, neliniștile, tristețile artistului, înzestrat cu puterea de a vedea și dincolo de suprafața lucrurilor și, în același timp, de a le împărtăși prodigios și altora imaginea lumii așa cum apare dinspre sine, animat de o dragoste neostoită de viață, ce alege să o mărturisească, de cele mai multe ori, iubitei pe care o invocă în incipitul poemelor, etalându-și față de ea tot lăuntrul sufletului.

Motto:
                     “mai ṣtii cȃnd ţi-am spus că Seneca zicea că nu este puţin
timpul pe care îl mai avem, ci mult cel pe care l-am risipit  deja ?”
                                                      Ioan Romeo Roṣiianu    

    N-am întȃlnit ṣi văzut la nimeni atȃta risipă de emoţie, ca la Ioan Romeo Roṣiianu, exprimată în “Scrisori de dragoste irosită” (risipită).    
    Scrisorile n-au încercat să mărturisească zbuciumul unor voluptăţi trăite sau imaginate, ci mai degrabă zădărnicia ṣi irosirea sentimentului care (la vulcanicul Ioan Romeo Roṣiianu) seamănă mai degrabă cu trasul cu tunul după ţȃnţari, decȃt cu trasul la vȃnătoare cu puṣca cu lunetă.
    Și totuṣi este vorba numai de dragoste, cu toate păcatele ei, cu bucuriile ṣi cu durerile ei ṣi că dacă tot ce-a simţit cȃnd (exaltat de intensitatea emoţiei) a scris, s-a chemat dragoste, atunci da, a iubit, a iubit pȃnă la abandon.  

Trăim într-un timp distopic, la care sunt convinsă că, măcar în lumea noastră, nici un om normal nu s-ar fi gândit până acum câteva săptămâni. Pământul întreg se resetează și i-a pus pe locatarii lui temporari la colț, i-a închis în propriile adăposturi, într-un soi de șantaj cu finalitate posibil salutară: vreți să mergeți mai departe în călătoria pentru care ați apărut aici, stați în casă – dar nu degeaba: meditați la ce ați făcut pentru voi și, mai ales, contra mea și a noastră și alegeți cum ar trebui să acționați de-acum înainte dacă o fi să continuăm colaborarea – până condițiile de viață redevin prielnice; nu vreți, ieșiți și trăiți-vă apocalipsa!
Și dacă ar fi numai o situație locală (să zicem că am fi ajuns noi ori alții, un fragment de omenire, într-o conjunctură dramatică), am fi avut în sprijin speranța (săraca!), la fel ca mereu, că, vrând-nevrând, o să ni se întindă o mână de către alții, mai norocoși, încât să ieșim la un liman, dar, nu! Suntem, cum zicea, acum câteva zile, Papa Benedict (izolat și el, ca orice muritor, rostindu-și cuvântul „Urbi et orbi” în fața unei piețe pustii), în aceeași barcă! Veche, fragilă, cârmită de cele mai multe ori, prost!

De puţin timp, autorităţile locale din Mireşu Mare i-au acordat inginerului silvic și scriitorului (afirmat și confirmat, între speciile literare abordate, ca epigramist de mare substanţă umoristică) Nistor Ioan Bud titlul de cetăţean de onoare al comunei Mireşu Mare, motiv pentru care a fost invitat la Centrul Cultural din Dăneştii Chioarului, locul de naştere al Domniei sale (într-o familie cu 13 copii) să se prezinte elevilor din şcoala în care a învăţat (coordonatori: prof. Ana Dragoş, prof. de limba română Nicoleta Butean).
Domnul Nistor Ioan Bud a vorbit în cuvinte alese despre satul copilăriei sale, a adus şi cărţi, pe care le-a prezentat copiilor, care l-au ascultat cu atâta plăcere, încât noi, adulții, ne-am dus cu gândul la marele povestitor Ion Creangă.
Un volum mi-a atras atenţia în mod special – „Ieşirea din infern. Calea mântuirii. Eseuri şi cugetări”, scos de Editura Zestrea din Baia Mare în urmă cu 20 de ani (2002). În prefaţă, Ion M. Mihai (alt inginer sedus de foaia tipărită) scria (lucru care definește foarte bine esența cărții): „În tot cuprinsul cărţii apare un fel de dualism, un fel de luptă a forţelor binelui – forţelor divine – şi a celor ale răului, reprezentate permanent prin Satan. Ubicuitatea lui Dumnezeu este dublată de aceea a lui Satan, care urmăreşte convertirea a [sic] cât mai multor oameni de partea lui, ispitindu-i şi încercând să-i îndepărteze de drumul spre mântuire”.