Am primit cu bucurie volumul dr. Gheorghe Firczak – „Avram Iancu. Caracterul european al revoluției române din 1848 – 1849”. Cartea de o valoare inestimabilă a fost prezentată în data de 13 mai a.c. în Sala de conferințe a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș. Au prezentat volumul dl. dr. Gheorghe Firczak, trei eminenți profesori, prieteni ai mei și buni cunoscători ai istoriei României: dr. Ilie Gherheș, Ioan Romeo Roșiianu și dr. Viorel Rusu.
Autorul, încă de când deschidem volumul ne amintește că „Dedic această carte Tatălui meu, Eugen, doamnei prof. Viorica Igelsky, acad. Camil Mureșanu, cei care mi-au insuflat dragostea imensă pentru istorie”.
În „Argument”-ul adus apariției cărții în condiții excepționale la editura „Cetate Deva”, dr. Gheorghe Firczak afirmă: „Istoria se scrie nu doar prin cronicile sale oficiale, ci și prin poveștile neînregistrate ale celor care au trăit-o. Cartea de față își propune să aducă în lumină una din cele mai tumultoase perioade din istoria României și a Europei – revoluțiile din 1848 – 1849. Prin prisma vieții și luptei lui Avram Iancu, acest text nu doar că reconstituie evenimentele acelei epoci, dar oferă și o înțelegere aprofundată a aspirațiilor și idealurilor care au modelat societatea românească și europeană”.

          Născut la 10 iunie 1955 în municipiul Lupeni, județul Hunedoara, Gheorghe Firczak este absolvent al Universității clujene Babeş - Bolyai, Facultatea de Istorie - Filosofie, Secția istorie - filosofie, obținând doctoratul în istoria culturii, la aceeaşi universitate, cu teza: INTERFERENȚE, CONVERGENȚE ŞI DIVERGENȚE CULTURALE ROMÂNO-MAGHIARE ÎN EPOCA LUMINILOR (1999), avându-l conducător pe academicianul Camil Mureşanu (1927 - 2015), căruia îi rămâne profund îndatorat de insuflarea dragostei adânci pentru istorie, şi căruia îi dedică prezenta carte, AVRAM IANCU. CARACTERUL EUROPEAN AL REVOLUȚIEI ROMÂNE DIN 1848 - 1849, Editura CETATE DEVA, 2024, dedicație pe care o face şi tatălui său, şi doamnei profesoare Viorica Igelsky, din aceleaşi motive.
          În centrul prezentei cărți, aşa după cum este şi normal, stă figura emblematică a personalității lui Avram Iancu, eroul şi liderul luptei pentru libertatea românilor din Ardeal, a moților din Munții Apuseni, figură susținută de istorie, de mulțimea care a urmat-o în mod deliberat, fără constrângeri, convinsă fiind, ea, mulțimea, că prin această luptă națională, va obține drepturi egale şi libertate, la fel ca şi celelalte etnii conlocuitoare ale Transilvaniei, toate acestea derulându-se într-o perioadă în care conceptul de națiune a început să prindă contur, influențând la modul decisiv mişcările de eliberare națională ulterioare.

„Litanii pentru sufletul gol” este un volum de versuri expresive și profunde referitoare îngenuncheatul destin al creatorului de literatură, al mânuitorului de penel înfiorat, care, atunci când scrie și suspină, cu tâmple prinse între metafore, își deșartă tainic sufletul și se descarcă de neiubirea și indiferența lumii, pe care o împodobește, în schimb,  cu emoționante bijuterii testamentare, turnate în versuri incredibil de reușite.
Ivit dintr-o poveste de viață epuizantă, sufletul scriitorului își află mântuirea în infinitatea poeziei. Atunci când scrie, acesta se iartă și își iartă destinul. Atunci când își adună lacrimile din „colțuri de privire”, poetul se înnobilează sufletește  iar privirile i se odihnesc nestigherite „în apa liniștii”.  Atunci, și numa atunci, acesta renunță la masca „drumețului fără rost”, uită de „făptura-i viscolită” și își ghidează spre lumină „sufletul greu înveșmântat”.
De fapt, când îi citim confesiunile lirice, întreg „cerul se înclină până la pământ” iar cititorii fac reverențe, înțelegând că omul și poetul Ioan Romeo Roșiianu nu va mai fi niciodată „o umbră pusă la uscat”.

-         Suntem în cel mai reprezentativ local al Șomcutei Mari, orașul emblemă al Țării Chioarului și poate cu cel mai demn și longeviv profesor de Limba Română pe care eu l-am întâlnit vreodată. Mulțumesc pentru acceptarea acestei provocări. Povestiți-mi domnule profesor absolvent de UBB Cluj  Napoca, prietene Cornel Gheorghe Cosmuța, despre familia dumneavoastră!
-         Este o istorie lungă și nu vreau să plictisesc. Mă rezum în a spune că părinții mei au revenit din Refugiu în  Glod pe Someș, Sălaj,   în ianuarie 1945, doar cei patru prunci și eu, în pântecelui  mamei sădit în Petrești, de dragul Retrocedării Ardealului. În iunie 1945, după încheierea  anului școlar, învățătorul Cosmuța Alexandru s-a întors, după cinci ani de bejenie, în  satul natal, intâmpinat de săteni cu dragoste și respect, până ce, în 1952 fiind opozant colectivizării agriculturii, a fost  trimis spre  „ reeducare", vreme de un an la Canal. Vremuri grele pentru tata dar mai ales pentru mama.

Apoi, scăpat din ghearele lui Stalin, a fost batjocorit de securiștii comuniști ( unii cu două clase, ca trenul personal) din  conducerea  raionului Dej.  Au fost și oameni de credință românească printre,, uneltele" rusești, care, ne-au îngăduit să pătrundem noi, fiii pușcăriașului Cosmuța Alexandru, prin oareșce zestre părintească, să finalizăm studii servind la propășirea intelectuală a neamului românesc. Ca atare, Domnul  Învățător  a dat, în vremuri  de prigoană comunistă, EL, tatăl meu   și  EA, mama mea au reușit să dea societății,  spre dezvoltarea de apoi, cu picătura noastră din acele vremi, după 1959, copii apreciați în societate și mă exemplific: Eleonora - educatoare, Alexandru-profesor, Octavian-inginer, Ion - inginer, Cornel Gheorghe -profesor. Sunt sigur că, pe Valea Someșului au mai fi fost asemenea onorabile familii cu mulți copii care au învățat carte, cu adevărat carte.
-         Deveniți sensibil și văd lacrimi la colțul ochilor. Spuneți-mi despre activitatea dumneavoastră didactică!
-         Domnule jurnalist, învățător și prieten pe veci Gelu Dragoș știu că la pensionare (ați și participat!) mi-ați dedicat un articol laudativ într-o revistă de specialitate tipărită de Inspectoratul Școlar Județean la aceea vreme, dar azi am să fiu foarte scurt și am să spun că am activat la Școala Gimnazială Buciumi de la 1 septembrie  1965 până în 31 aug. 2009, adică vreme de 44 de ani, între  1979-1983 am fost directorul școlii, școală cu un colectiv de dascăli nemaipomeniți! Din păcate, unii nu mai sunt printre noi!
-         Ați predat?
-         Limba și literatura română, limba rusă și uneori pentru completarea catedrei Limba latină. Dar am predat cu pasiune și pricepere, dovada fiind cei peste o „duzină” de profesori, în marea majoritate de Limba Română!
-         Știu că sunteți iubit, chiar adulat  la Buciumi, în Hovrila, în Vălenii Șomcutei, în Șomcuta Mare. Dar mai știu că sunteți un bun corist iar Ministerul Culturii v-a onorat pentru activitatea dumneavoastră oferindu-vă bani în plus la pensie. Povestiți-mi ceva despre această a doua pasiune a dumneavoastră! Muzicală, de această dată!
-         Știam că vii bine pregătit, așa că mi-am pus în ordine ideile. Așadar, activez la Corul mixt „Glasul Chioarului” din 1978 când am pășit pentru prima data alături de soția de atunci Dorina Ionac Cosmuța și colegi, eu fiind tenor sub bagheta maestrului Iustin Podăreanu. Am trecut „în rezervă” când dirijorul nostru drag s-a retras, în 2022. Am observat că o viață de intelectual dăruită necondiționat  culturii șomcutene nu e respectată pe măsură m-am retras discret, așa cum și trăiesc. Doresc să mai spun doar atât, vin din urmă nulitățile, impostorii și cei care dau din coate! Păcat!
-         Iarăși aveți tristeți. Spuneți-mi despre condiția dascălului pensionar. Asta doar dacă doriți!
-         Desigur! Am mâine, 23 aprilie 2024, vârsta onorabilă de 79 de ani și îmi permit să spun lucrurilor pe nume. În condițiile în care speranța de viață în țara noastră este de aproximativ 72 de ani, să-i oferi posibilitatea unui dascăl se profeseze până la 70 de ani nu este un beneficiu, ci un sacrilegiu! Nici măcar prăfuita formulă a „vocației de a fi dascăl” nu o justifică. Dacă ar fi fost cu adevărat un beneficiu, de el s-ar fi bucurat, înaintea profesorilor, bugetarii de lux ai României. Am fi văzut azi judecători cărunți împărțind dreptatea de la înălțimea înțelepciunii lor adunate în viață. Sau polițiști experimentați care știu să coordoneze operațiuni complexe de salvare!
-         Spuneți-mi ceva despre copiii dumneavoastră, rostul vieții noastre până la urmă!
-         Copiii mei sunt bine merci, stabiliți în Italia, sincer să fiu regret că nu-i am în preajmă și asta fiindcă impostorii de la cârma țării de după 1990 au sfidat valorile și au fost nevoiți să emigreze. Până la urmă au și ei mândria lor. România a pierdut doi copii cu studii superioare, care muncesc cu profesionalism, pricepere pentru un salariu decent într-o altă țară.  Revenind la sensul profund al întrebării, sunt mândru de ei, îmi dau oxigenul de care am nevoie. Cristina e italiancă get-beget și lucrează la Primărie iar Dorin Alexandru s-a făcut și el italian și are mai multe preocupări din care câștigă bine. Mai am un nepoțel de la fiică, Cristian, care ne produce multe bucurii. Tuturor! Vreau să spun că sunt un tată și bunic fericit aici în Șomcuta Mare!
-         Un gând de final?!
-         Apreciez faptul că nu uiți de câțiva zeci de ani când este ziua mea de naștere, sunt mândru că m-ați primit în familia tatălui Aurel din Lucăcești, Dumnezeu să-l odihnească, și sunt prieten cu un jurist de excepție al Consiliului județean Maramureș adică Ioan Dragoș și cu un dascăl fervent implicat, devotat educației celor mici, acolo la Mireșu Mare, pe numele Gelu Dragoș.
- La mulți ani domnule profesor! Să ne trăiești mulți ani de acum înainte! Ani binecuvântați!

Maestrul caricaturist va realiza, în cele două zile ale festivalului, caricaturi portrete grafice „la minut” pentru oficialitățile și publicul prezent.
Festivalul național de umor „Liviu Oros”  va începe sâmbătă, 20 aprilie, începând cu ora 12:00, în Holul Mare al Centrului Cultural „Drăgan Muntean” cu vernisajul Salonului Național de Caricatura , Grafică Umoristică „Interludica”, urmat de decernarea premiilor la caricatură și Concursul Internațional de Epigrame „Epigramissima”, ediția a IV-a, în Amfiteatrul „Liviu Oros”, moderator: Cornel Udrea .
Gogu Neagoe este Ambasador Cultural al Academiei Internaționale “Mihai Eminescu”. Acesta a primit înalta distincție la Gala premiilor de excelență „10 pentru Craiova“, eveniment aflat la cea de a cincea  ediţie de 1 Decembrie 2022. Este, de asemenea, membru al Asociaţiei Caricaturiştilor Profesionişti din România din 2006, iar din anul 2008 este membru al Asociaţiei Internaţionale de Arte Plastice din Germania, UNESCO. A participat la numeroase festivaluri naţionale şi internaţionale de pictură şi caricatură, iar lucrările sale se află în colecţii particulare din România şi sunt expuse în muzee de artă din Australia, SUA, Los Angeles, Iran, Franţa, Italia, Germania, China, Japonia, Bulgaria, Belgia, Grecia.

Echipa Institutului Cultural Român de la Tel Aviv, în colaborare cu Editura Saga din Israel, are plăcerea să vă invite la prezentarea intitulată „Israelul și Algoritmul Holocaustului” susţinută de prof. dr. neurolog Jean Jacques Askenasy şi care are la bază informaţiile cuprinse în cărţile apărute la Editura Saga: Algoritmul Holocaustului: Reversibilitatea om-fiară și Biosemiotica unei zile obișnuite (2 volume). În ultimele volume sunt explicate, într-o manieră accesibilă, aspectele neurologice ale mecanismelor fiziologice care participă și produc la om diverse emoţii şi reacţii (zâmbet, plâns, râs, căscat, strănut, sughiț etc.).
Manifestarea, desfășurată în limba română, are loc vineri, 12 aprilie 2024, de la ora 11:00, la sediul ICR Tel Aviv (bd. Shaul Hamelech nr. 8, Beit Amot Mishpat, etaj 6).
Programul mai cuprinde prezentarea editorului Adrian Grauenfels, care va aborda unele fenomene din cărțile amintite, cât şi filmul Artele în timp de război. De asemenea, Adrian Grauenfels, directorul Editurii Saga, va prezenta şi câteva dintre cele mai noi apariţii editoriale.

Cu bucurie semnalez faptul că editorul Ioan Romeo Roşiianu este un promotor cultural, editor şi scriitor de cursă lungă. Dovadă este antologia „Iubire din IUBIRE”, sub semnul Prietenii literare, colecţia Antologica, în care apar un număr de 51 de autori, atât din ţară cât şi din diaspora. Nici nu mai știu a câtea antologie este! Deci, a devenit brand marca IRR.
Aşa cum este politica editurii, nici eu nu o să fac o selecţie a celor prezenți ci am să-i nominalizez pe toţi, în ordine alfabetică. Tema fiind generoasă, așa cum spune și titlul antologiei.
Estera Bălan ne propune un număr de 11 poezii, printre care un acrostih și trei rondeluri; Valentin Bălan se prezintă cu 11 poezii, printre care şi poezia „De ziua ta”; Rodica Ioana Bândilă este prezentă cu un grupaj de 8 poezii de dragoste; prietena Maria Bem ne propune 6 poezii, printre care şi poezia „De Dragobete”; Violeta Bobocea este prezentă cu 7 poezii; băimăreanca Elena Borcuti semnează 4 poezii de dragoste, printre care şi poezia „Când tu zâmbeşti: „... Când tu zâmbeşti,/Şi fulgere-n vară taie văzduhul/Pe cer din norii grei ca plumbul,/Din întuneric soarele răsare,/Mă simt cuprinsă/De mreaja frumuseţii tale!”; Sergiu Botezatu din Republica Moldova are 3 poeme; Ionuţ Caragea participă cu 3 poezii;

În data de 25 februarie 2024 am semnalat faptul – pe Facebook – că (a)numita Iulia – Florentina Paciurea a publicat, în antologia „Fior de argint” - recent apărută la Editura „Contraste culturale” din Giurgiu, coordinator Izabela Tănasă – un CV neconform cu realitatea.
Redau – mai jos - în întregime postarea făcută, am boldat și dat cu italic, ca să iasă în relief.
Oameni onești au înțeles despre ce e vorba și i-au recomandat și arătat calea corectă de remediere a poveștii, pentru a evita o mistificare a adevărului.
Că este o mistificare precizarea că i-ar fi apărut vreo carte, cândva, cumva, la Editura eCreator.
Am discutat cu ea și eu, i-am explicat că e corect ce solicit și… m-am trezit că încerca să mă intimideze spunându-mi că soțul ei lucrează la Parchet.

Martorii lui Iehova promovează diversitatea lingvistică și folosirea limbii materne.
Albaneza, armeana (inclusiv armeana de est și armeana de vest), maghiara, ruteana (din Carpați), limbajul semnelor românesc, româna și rromani (România) – toate acestea fiind vorbite pe teritoriul României –,  sunt doar câteva dintre cele peste 1 000 de limbi în care este disponibil conținut pe jw.org, cel mai tradus site din lume.
Ziua Internațională a Limbii Materne va fi sărbătorită în 21 februarie și va sublinia importanța faptului de a avea acces la conținut în limba principală vorbită de fiecare persoană, denumită deseori „limba inimii”. Referitor la impactul folosirii limbii materne asupra unui om, mulți obișnuiesc să spună că dacă îi vorbești cuiva în propria limbă, cuvintele îi vor ajunge la inimă.
Potrivit Raportului de monitorizare a educației la nivel global, întocmit de UNESCO, în jur de 40% din locuitorii planetei nu au acces la educație într-o limbă pe care o vorbesc și o înțeleg.

La mijloc de ianuarie am primit volumul ”Litanii pentru sufletul gol”, Editura „eCreator”  Baia Mare, Colecția ”Poesis”  a reputatului poet  Ioan Romeo Roșiianu, cu o prefață semnată de Mioara Bahna. Aceasta consideră că „Sentimentele expuse sunt adesea oximoronice, la fel și perspectiva asupra dragostei, fiindcă, dacă, și nu de puține ori, ea, cea care stârnește trăirile, este apariție celestă (...), fiind leac al răului existențial (...), tot ea este și sursă a nefericirii, generatoare, alături de alți factori, a ceea ce vocea lirică numește apocalipsa interioară, mai ales atunci când crește cât o noapte neprezența ta”.
Volumul lui Ioan Romeo Roșiianu este o carte a infernului  personal care conţine şi elemente de construcţie livrescă. Poetul  îşi riscă inima în căuşul cuvintelor sale: „nimic din ce-am ştiut nu va rămâne/să spună lumii c-am mai fost /arcuş la vioara fără strune/păcat în zilele de post”  (Statornicie, pag. 97) sau „aş plânge-ades şi-aş muri în sori/de s-ar mai stinge licărul din stele/mă doare tristeţea şi-adorm adeseori/şi se face tăcere-n păcatele mele” (Apocalipsa interioară, pag.43).