Un regal debordant, util, necesar şi de mare impact, în minunata, captivanta şi motivanta lume a „patriarhilor slovelor române", creatorii de frumos şi pentru veşnicie, scriitorii din Baia Mare şi reprezentanţi din aproape tot teritoriul României, autori consacraţi, reuniţi sub bagheta magică a literaturii, conduşi cu profesionalism de către veşnicul tânăr, neastâmpărat şi scormonitor în tainele slovelor, propoziţiilor, frazelor, consacratul şi neobositul maestru al cuvintelor, scriitorul Romeo Ioan Roşiianu, au fost oaspeţii Societăţii Scriitorilor Bistriţeni „Conexiuni", de la frumosul şi elegantul Palatal Culturii Bistriţa, manager - prof. dr. Dorel Cosma, unde au avut un dialog şi o bătălie literară pe meterezele creaţiei, sub o siglă semnificativă şi incitantă „Prietenii literare – Bistriţa – Baia Mare".

Valoroşii oaspeţi au fost onoraţi de prezenţa managerului Palatului Culturii Bistriţa, scriitorul şi prof. dr. Dorel Cosma, preşedintele Societăţii Scriitorilor Bistriţeni „Conexiuni", - scriitorul Zorin Diaconescu şi membrii fideli ai „Conexiuni", care şi-au exprimat bucuria şi aprecierea faţă de iniţiativa valoroasă a scriitorului Romeo Ioan Roşiianu de a iniţia această formă debordantă de colaborare în lumea literelor – „Prietenii literare".

Alina Narcisa Cristian – „Te iubesc, dar nu rămân cu tine”, Editura eCreator, Colecția Debut, 2018

Într-o lume în care visul nu mai este demult o monedă de schimb, a mai scrie Poezie poate părea mai întâi desuet, apoi inutil de-a dreptul, temerar în substanța lui.
E ca o înfruntare directă a celor mulți, o ieșire din grup, poate chiar o sfidare socială.
Totodată un act de însingurare asumată, un act de închidere-ntr-un propriul turn de fildeș.
O astfel de adâncă emoție încearcă acum poeta Alina Narcisa Cristian în volumul ei de debut.
Un volum răscolitor, o punere pe tavă a singurului suflet avut.
Alina pare a se dezbrăca în public în el, lasă impresia unei nudități senzitive în vers.
Textele ei fac notă discordantă cu frumusețea fizică adeseori, sunt fine tăieturi în carnea imaginii, decupaje elegante dintr-un cotidian altfel cenușiu, adevărate explorări interioare.

Oficialitățile județene și locale, alături de oficialii Adunării Regiunilor Europei, au dat startul manifestărilor din cadrul Academiei de Vară ARE 2018. Deschiderea oficială a acestui eveniment internațional s-a bucurat de prezența președintelui Consiliului Județean Gabriel Zetea, a vicepreședintelui Doru Ioan Dăncuș, a președintelui Academiei de Vară AER Rune Fredriksen și a primarului Municipiului Baia Mare Cătălin Cherecheș. De asemenea, vicepreședintele AER, Nina Björby a declarat deschis evenimentul Summer Academy ARE 2018.
„Este o mare onoare să mă aflu aici și este o mare oportunitate pentru mine să deschid Academia de Vară AER. Fără Maramureș și incredibilele locații pe care le oferă, această întâlnire ar fi fost fizic imposibilă. Organizatorii merită un mare rând de aplauze, chiar dacă evenimentul nu a început în totalitate. Nu uitați, cultura pe care o construim azi va fi moștenirea culturală de mâine. Sunt mândră că AER continuă să organizeze Academia de Vară. Împreună vom încerca să construim o lume mai bună în ciuda micilor obstacole pe care le vom întâlni în calea noastră. Însă trebuie să îmi promiteți trei lucruri: să aveți grijă de voi, să nu lăsați pe nimeni în spate și să nu uitați să vă distrați. Declar, acum, offcial, începutul Academiei de Vara în Maramureș”, a transmis Nina Björby, vicepreședintele AER.

Consiliul Județean Maramureș, este membru în organizația Adunarea Regiunilor Europei - ARE încă din anul 1997, participând activ la întâlniri ale Comisiilor ARE, conferințe, și proiecte derulate de această organizație paneuropeană. Una din cele mai importante activități anuale organizate de Adunarea Regiunilor Europei este Academia de vară ARE care reunește politicieni regionali, funcționari publici și reprezentanți ai tinerilor în cadrul unui program intens de schimburi de experiență și vizite de studii pe teme relevante pentru membrii ARE, alese de regiunea gazdă.
Având în vedere faptul că, 2018 este un an jubiliar pentru România, județul Maramureș a dorit să marcheze centenarul Marii Uniri prin organizarea unei manifestări internaționale de amploare, care să aducă în prim plan valorile și tradițiile noastre și să promoveze moștenirea culturală a județului nostru în rândul regiunilor europene participante, găzduind, în perioada 6-11 august 2018, Academia de vară ARE.

Existӑ cӑrţi care se citesc şi cӑrţi care se trӑiesc. La cele din urmӑ cititorul simte solidaritate cu autorul, sau, mai indirect dar perfect adevӑrat, cu cele scrise de acesta. Ioan Romeo Roşiianu scrie pentru el, dar scrie, în egalӑ mӑsurӑ, pentru oricare dintre noi. Poveşti de dragoste pierdutӑ, în care ne putem regӑsi cu toţii, speranţe, iluzii şi dezamӑgiri prezente în noua carte a autorului cu binecunoscutu-i stil atipic, care mie-mi place foarte mult.

O carte despre iubire şi înţelepciune, pe care o citeşti şi zâmbeşti, o citeşti şi oftezi, o citeşti şi meditezi apoi la propria-ţi viaţӑ. Absolut superb face autorul o invitaţie la dragoste cӑtre propria-i persoanӑ, însetatӑ de nevoia de iubire: „Îndrӑgosteşte-mӑ de tine, iubito [...]”

Cum a fost ieri, cum e azi, ce va fi mâine. Despre toate gӑsim în versurile poetului. Frumoase momente ale începutului, ca acela când „Iubito, asearӑ am trecut pe lângӑ tine şi voiam sӑ tac însӑ sub / balconul tӑu serenada a început singurӑ”.

În volumul de versuri Scrisori de dragoste neexpediată (Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2016), Ioan Romeo Roșiianu rămâne același explorator al iubirii și credinței cum ne-a obișnuit în Scrisori despre demoni și sfinți, asupra cărora ne-am oprit într-o altă ocazie, în același stil dulce-acrișor al scrisorilor adresate unei Iubite cu majusculă.
    Spunem „dulce-acrișor” pentru că aceasta este senzația care rămâne în urma întâlnirii cu cuvintele pe care o propune „poetul” („tot atunci ți-am zis că poetul vede cuvintele dinăuntru / și tu numai din afară Iubita mea”), una care alternează împlinirea cu dezamăgirea.
    Atât în ceea ce privește iubirea pământeană, dar care tinde să-și depășească propria condiție [„(Mai știi când în crucea vieții ți-am zis că te iubesc mai mult / ca pe-o viață în sine?)” versus „IUBITO, pasărea vieții mele și-a frânt aripile  / și zborul ei către înalt se sfârșește în visul rămas”], cât și cea pentru Dumnezeu, care ia forme înșelătoare, locul sentimentelor curate fiind luat de dorința spre parvenire a omului de rând („IUBITO, mă tot mir de faptul că-ți strângi / cu disperare comori pe pământ / apartamente în centru cu mașini la scară și haine de lux”),

(Ioan Romeo Roşiianu, „Înnomenirea cuvintelor”, Ed. Ceconi, 2014)

              Condiţia Poetului a fost şi va fi întotdeauna neclară, pentru că ea nu este pur şi simplu umană, excede obştescului, pe lângă întruparea Poetului în om, mai aflându-se şi o atingere îngerească. Condiţia Poetului este intrinsecă, ea se circumscrie înţelesului, în egală măsură cum trăirii, visurilor, vremurilor.
              Nu gândeam că voi ajunge să scriu despre autoprezentarea (nenominală) din creasta unei cărţi, până când, iată, după mai multe lecturi ale acesteia, cu greu m-am desprins pentru a trece mai departe, în cuprinsul poziei. De altfel, dincolo de „Legenda Poetului” cu care îşi începe Ioan Romeo Roşiianu decantarea ideatică, în „Înnomenirea cuvintelor”, nici că ar mai fi multe de spus despre Poet, într-o imediată apropiere de ceea ce urmează.
               Începe aşa, autorul: „Legenda spune că Poetul s-a născut flămând de viaţă, că lui nu i-au ajuns şi că nici nu o să-i ajungă vreodată zilele. Să trăiască aşa cum vrea, să scrie toate cuvintele care-i îmbălsămează vieţuirea...”, – şi continuă în aceeaşi notă care în loc să explice Poetul, îi adânceşte şi mai mult misterul preumblării sale pe lume.

Realizarea unei antologii implică indiscutabil și un proces de ierarhizare axiologică, ceea ce nu poate decât să bucure cititorul avizat, avid de literatură de bună calitate. Lansarea în spațiul public a unei antologii literare este întotdeauna binevenită, fiind o sărbătoare a spiritului, deoarece sunt puse la cina cea de taină a literaturii cele mai valoroase nume ale literaturii și culturii momentului respectiv și se creează astfel un cadru concurențial în care toți creatorii au de câștigat.
Unul dintre cei mai fervenți promotori ai actului cultural de înaltă ținută din România este scriitorul, jurnalistul, criticul literar și editorul Ioan Romeo Roșiianu. În contextul bombardamentului informațional din zilele noastre, o nouă antologie marca eCreator, și anume Primăvara cuvântului (Editura Ecreator, Baia Mare, 2018), vine ca o adevărată gură de oxigen, deoarece, așa cum opinează criticul Ioan Romeo Roșiianu în prefață, acest demers antologic realizează „un proces de etatizare, scopul vădit fiind acela de a despărți cumva apele de uscatul literaturii...” (p. 9).

 
     (Ioan Romeo Roşiianu – Scrisori de dragoste pierdută, Ed. ECREATOR, 2018)

              Focul este întreţinut de aer, doar vântul ce îl poate stinge. Şi nici atunci nu se termină el focul, jarul rămâne de veghe spre renaşterea sa. Îţi vine să dai cu cerul şi cu stelele de pământ când prăbuşită e dragostea în straiele ei impecabile şi într-o băltoacă de nedreaptă viaţă. A nu uita însă de sămânţa dragostei, care nu se poate nicicum prăbuşi pentru că nu are vreo localizare în spaţiu şi timp, ea există pur şi simplu, frumos ancorată tocmai de rădăcinile, de trunchiul, de ramurile sufletului, cel mai ales fruct fiind!
              Ioan Romeo Roşiianu este pornit dintr-un punct imprevizibil, se înscrie pe o linie dedicată şi se trezeşter captiv într-o sferă din care nu poate ieşi, oricât ar vrea, în încăpăţânarea-i fulminantă. El poetul, el omul, el ’poetomul’, cum ar mai zice Eugen Evu, este plin de cerneală şi îşi desenează însăşi superba dragoste într-un lan de scrisori care nu se termină până la apocalips şi dincolo tot nu se mai termină .
             „Scrisori de dragoste pierdută” este o carte care în mod exponenţial de la necesar spre implacabil trebuia să existe.

În perioada 8 – 15 iulie 2018, răspunzând invitației Asociației Culturale Române „Nae Ionescu” din Hamilton, Canada, o delegație a Revistei de Cultură Tribuna, formată din Mircea Arman, manager și redactor șef, Ioan-Pavel Azap și Ani Bradea, redactori, Ștefan Damian, colaborator, împreună cu vicepreședintele Consiliului Județean Cluj, Vákár István, au participat la o serie de evenimente și întâlniri în țara frunzei de arțar.

Evenimentul central, al cărui program s-a întins pe toată această perioadă, cuprinzând, în fiecare zi, conferințe, mese rotunde, recitaluri de poezie, prezentări de cărți și publicații, l-a constituit Săptămâna internațională de cultură, Hamilton – 2018, de la Câmpul românesc, un loc încărcat de tradiție și simboluri pentru toți românii care trăiesc pe continentul nord-american, interesați de legăturile culturale și de suflet cu țara mamă, dar și pentru cei din România, în fiecare an scriitori și reviste românești de cultură fiind invitați să participe la această amplă sărbătoare. Câmpul românesc este un vast teritoriu (nu mai puțin de 25 ha de teren împădurit), devenit proprietate a Asociației Culturale Române din Hamilton la un deceniu de la înființarea acesteia (1957), unde s-a amenajat apoi un Centru Cultural care a primit numele marelui om de cultură român Nae Ionescu. De atunci, acest loc încărcat de spiritualitate reunește românii de pe ambele continente americane, dar nu numai, cu prilejul deselor evenimente care au loc în permanență aici, cu invitați de seamă, personalități culturale din România și diaspora.