SCURT ISTORIC AL DEZVOLTĂRII INTERESULUI PENTRU CREAȚIA POPULARĂ ORALĂ
Aşa după cum spunea şi marele savant român, Nicolae Iorga în a sa LA LITTÉRATURE POPULAIR SOURCE DE HAUTE LITTÉRATURE, Paris, 1925, literatura cultă izvorăşte din cea populară, iar amăndouă se întemeiază pe limba națională.
Pentru ca Ion Neculce, bunăoară, ori Mihai Eminescu sau Mihail Sadoveanu să ajungă adevărați maeştri ai limbii artistice, a trebuit să existe înaintea lor un alt poet, poetul anonim, cel care a pus bazele plăsmuirii desăvârşite ale rostirii. "Nu vom uita niciodată - afirma Haşdeu - că sublima sorginte a oricărei literaturi se afă pururea vie chiar în gura poporului".
În dezvoltarea istorică a literaturii se constată o perfectă continuitate şi interdependență între cei doi făuritori de artă, motiv pentru care, pe bună dreptate credea şi Garabet Ibrăileanu, la vremea sa, că "... poezia cultă e perfecționarea celei populare", (NOTE ŞI IMPRESII, Iasi, 1920, p. 74 - 75).