Duminica Floriilor e sărbătoarea creştină despre care se spune că este a bucuriei. De ce a bucuriei? Pentru că este momentul când Iisus intră în Ierusalim şi este întâmpinat cu ramuri de palmier, transpuse la noi în ramurile de salcie. În Biserica Ortodoxă, Duminica Floriilor este strâns legată de comemorarea unui episod ce precede Intrarea Domnului în Ierusalim şi anume Învierea lui Lazăr de către Iisus Hristos. Învierea lui Lazăr prefigurează Învierea Domnului şi învierea de la sfârşitul veacurilor. Dincolo de ceea ce spune religia, fiecare loc îşi are propriile tradiţii păstrate din generaţie în generaţie şi devenite simboluri ale locului. Cum este ceremonialul de adunare a stâlpărilor, unul identitar pentru Sălişte.

Un bărbat din Călăraşi a murit zilele trecute în timp ce încerca să scape de o cucuvea care de câteva zile îi tot cânta în curte.
Cum superstiţiile spun că atunci când o cucuvea cântă prevesteşte moartea cuiva, bărbatul de 56 de ani din comuna Sohatu s-a cam speriat. A tot sperat că pasărea va pleca în drumul ei, însă cucuveaua, parcă în ciuda lui, s-a apucat chiar să îşi facă un cuib într-un copac din curtea bărbatului. Enervat la culme, omul s-a decis atunci să scape de pasăre, aşa că s-a urcat în salcâm cu gândul să distrugă cuibul.

 Pe 1 martie, ar trebui ca fiecare femeie şi fiecare copil să poarte la rever şnurul alb-roşu, legat cu fundiţă de un pandantiv. Din păcate însă, frumoasa tradiţie s-a redus, în ultimii ani, la a oferi şi a primi mărţişoare, pe care le abandonăm într-un sertar. Uitând că închidem acolo sănătatea, norocul şi iubirea pe care le aduce, în credinţa populară, mica amuletă.
Tradiţia mărţişorului, regăsită doar la noi, la români, şi la vecinii bulgari, face parte din ritualurile consacrate renaşterii naturii: firele răsucite simbolizau, în vechile credinţe, funia anului cu cele 365 de zile, toarsă în fuior de către Baba Dochia în timp ce urcă pe munte cu oile.

În general, femeile şi fetele primesc mărţişoare şi le poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii. În Moldova însă, obiceiul este ca fetele să dăruiască mărţişoare băieţilor. Împreună cu mărţişorul se oferă adesea şi flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.

Semnificaţia firelor alb şi roşu

Arheologii au descoperit obiecte cu o vechime de mii de ani care pot fi considerate mărţişoare.

Sfinţii Trei Ierahi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur sunt prăznuiţi în fiecare an pe 30 ianuarie. Credinţa populară spune că cine munceşte în această zi poate să orbească. Tot acum, tinerele trebuie să postească pentru a avea o căsnicie fericită.
La sate se obişnuieşte ca în această zi de sărbătoare închinată celor trei sfinţi să se facă praznice de pomenire a morţilor din familiile credincioşilor, iar fetele tinere se roagă şi ţin post o avea o căsnicie fericită. Tot tradiţia populară mai spune că cine va lucra în această zi, nu-i va merge bine „în ale casei”  şi poate să orbească.

 La trecerea dintre ani, oameni din fiecare colț de lume au superstiții și tradiții manifestate în diverse moduri.
De Revelion, există obiceiuri și superstiții pe care oamenii le respectă cu sfințenie, convinși că vor avea parte de un An Nou cât se poate de bun, plin de dragoste și de belșug.
Astfel, spaniolii obișnuiesc să mănânce câte o boabă de strugure la fiecare dintre cele 12 bătăi ale ceasului de la miezul nopții, fiecare boabă reprezentând câte o dorințe pentru anul ce vine. Se crede că, în funcție de cât de dulce este boaba respectivă așa va fi și luna respectivă - mai bună sau mai dificilă.

SFANTUL DUMITRU - 26 octombrie. In credinta populara, anul este impartit in vara si iarna. Daca Sfantul Gheorghe incuie iarna si infrunzeste intreaga natura, Sfantul Dumitru desfrunzeste codrul si usuca toate plantele.
In Ajunul sarbatorii de SFANTUL DUMITRU se aprind focuri, peste care sar copiii pentru a fi sanatosi tot anul. Focul are si menirea de a alunga fiarele si de a incalzi mortii. Dupa ce focul este stins, taranii arunca un carbune in gradina, ca aceasta sa primeasca putere de a rodi.

 Odată cu trecerea timpului, multe tradiţii au fost date uitării, însă sunt regiuni în ţară unde oamenii încă mai ţin cont de ele. Una dintre ele se referă la copiii cu două nume, mai exact la cei care sunt botezaţi de două ori.
Pe vremea când medicina nu era încă la îndemâna oriciu, oamenii considerau că sursa bolilor o reprezentau demonii sau duhurile rele. Astfel, a luat naştere o serie de rituri magico-religioase menite să înşele demonul bolii sau moartea. In rândul acestor obiceiuri se numără schimbarea numelui si botezarea din nou.

Din cele mai vechi timpuri, parul unei femei a fost considerat nu doar un atu, ci si o componenta de baza a frumusetii feminine. Parul inseamna energie, viata, vitalitate, iar tinerele fecioare obisnuiau sa il poarte in diferite moduri. Despletit sau prins in diferite feluri, acesta avea rol de a scoate anumite trasaturi in evidenta si de a-i atrage pe viitorii pretendenti.
Parul a fost tratat cu o atentie deosebita de toate popoarele lumii, iar diferite culturi stravechi i-au atribuit acestuia puteri mistice. Orice fata invata de mica ca parul reprezinta o adevarata comoara, de exemplu cu ajutorul lui se atragea sporul casei, se putea vindeca un copil sau fermeca barbati.

La 8 septembrie, întreaga creştinătate celebrează cu mare bucurie Naşterea Maicii Domnului, prima sărbătoare importantă din cursul Noului An Bisericesc, care începe la data de 1 septembrie. Prăznuirea Naşterii Fecioarei Maria este cunoscută în tradiţia populară ca Sântă Măria Mică şi a fost rânduită în a opta zi din Anul Nou Bisericesc, iar cifra opt reprezintă simbolul veşniciei, al vieţii fără de sfârşit.
Nașterea Maicii Domnului, cunoscută în rândul creștinilor ca Sfanta Maria Mică, este prima mare sărbătoare din cursul anului bisericesc care a început la 1 septembrie. Ea este prăznuită pe data de 8 septembrie.