Mi-am dorit din tot sufletul sa se incheie cat mai repede anul 2013, un an in care „Sistemul” pe care indelung l-am deranjat cu demersurile mele jurnalistice mi-a dat lovituri grele, repetate, insa INCA nu si pe cea de gratie.
Nu stiu cati se bucura sau cati sunt tristi pentru faptul ca eu am apucat (si) trecerea dinspre 2013 inspre 2014, insa stiu ca imediat ce-am facut si acest pas… m-am intristat.
Mi-am facut un obicei ca sa-mi sun eu prietenii, ca intr-un concurs, cine-i primul, care-i intaiul ce-i saluta pe ceilalti.
Departarea de Traian T Cosovei, adicatalea asezarea mea-n Baia Mare, cu fiece zi trecuta m-a departat de el, insa nu a deteriorat nicio secunda valoarea prieteniei noastre.
I-am dedicat in cartile mele poeme, a facut acelasi lucru in ale lui.
Nici-o secunda n-am uitat cat de mult a insemnat si umarul lui atunci cand m-am aburcat spre caile inalte ale literaturii!
Datorita lui am cunoscut GREI, oameni pe care pruncii generatia fiului meu ii invata la scoala!
Impreuna am inchinat cu Eugen Barbu, Henri Zalis dadea el de baut, ca si Alexandru George sau inimitabilul Fanus Neagu, prea devreme inmormantat chiar la biserica de pe Visarion, la doi pasi de Piata Romana, locul in care m-am implinit profesional si emotional.