Omenirea la răscruce prin globalismele caduce...
În ultimul timp (a se citi „în ultimele 6-7 decenii”, mai exact de la al doilea război mondial încoace) se vorbește atât de mult de globalism și globalizare, încât astăzi, când omenirea a intrat – furtunos și păgubos - în deceniul trei din al treilea mileniu, de fapt aproape pe nimeni nu mai interesează că planeta este ultrapoluată și clima este dată peste cap (vezi anotimpurile fără noimă - iernile fără zăpadă, verile secetoase și toride), căci asta este soarta realităților intens politizate și dezbătute doar de fațadă: ca cei bogați să fie mai bogați și cei săraci tot mai săraci (rolul legilor demonocratice este acela să ia de la cei mulți și săraci pentru a le da celor puțini și putrezi de bogați!), ca masele să fie tot mai imbecilizate prin circ (libertăți aparente, festivaluri grotești, mașinisme și automatisme cu toptanul), ca materia înrobitoare (bani, case, mașini, plăceri) să-i dea cu tifla spiritului înțelept și eliberator (cultură, simplitate, cumpătare), ca pacea să fie realmente răstignită de interesele financiare și strategice ale globaliștilor (n-a trecut nici măcar o zi de la a doua conflagrație mondială fără conflicte regionale pe micuța noastră planetă!) și, desigur, ca negrul să devină alb prin monstruozitatea numită „corectitudine politică” – împerecheri politice și trupești împotriva firii,