Omenirea la răscruce prin globalismele caduce...
În ultimul timp (a se citi „în ultimele 6-7 decenii”, mai exact de la al doilea război mondial încoace) se vorbește atât de mult de globalism și globalizare, încât astăzi, când omenirea a intrat – furtunos și păgubos - în deceniul trei din al treilea mileniu, de fapt aproape pe nimeni nu mai interesează că planeta este ultrapoluată și clima este dată peste cap (vezi anotimpurile fără noimă - iernile fără zăpadă, verile secetoase și toride), căci asta este soarta realităților intens politizate și dezbătute doar de fațadă: ca cei bogați să fie mai bogați și cei săraci tot mai săraci (rolul legilor demonocratice este acela să ia de la cei mulți și săraci pentru a le da celor puțini și putrezi de bogați!), ca masele să fie tot mai imbecilizate prin circ (libertăți aparente, festivaluri grotești, mașinisme și automatisme cu toptanul), ca materia înrobitoare (bani, case, mașini, plăceri) să-i dea cu tifla spiritului înțelept și eliberator (cultură, simplitate, cumpătare), ca pacea să fie realmente răstignită de interesele financiare și strategice ale globaliștilor (n-a trecut nici măcar o zi de la a doua conflagrație mondială fără conflicte regionale pe micuța noastră planetă!) și, desigur, ca negrul să devină alb prin monstruozitatea numită „corectitudine politică” – împerecheri politice și trupești împotriva firii,
atacuri în presa globalistă și prin bandele huliganice nefirești, sexiste și de culoare (bande protejate de legi cu dedicație) împotriva creștinismului, a tradițiilor multimilenare și a familiilor de-o vârstă cu omenirea.
De pildă, mai nou se vorbește cu o satanică insistență de „greva nașterilor” sau „greva anti-copii”, adică de demența acelor activiste, care de bunăvoie și împotriva îndemnului biblic („Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l” – Genesa 1/28) s-au sterilizat ca să nu mai aibă copii, cică în felul acesta contribuind la protejarea Pământului de bioxidul de carbon pe care ei l-ar fi emanat, ba chiar cerând de la guvernele țărilor occidentale mii de euro pentru un atare „demers ecologic”.
Mă rog, e practic imposibil să le explici acestor nefemei, îndobitocite de pseudo-științele globaliste până la totala lor decreștinare, următoarele două lucruri doldora de logică și bun-simț:
1)Că este un păcat de moarte nu numai ca femeile să se sterilizeze și astfel, anulându-și în mod premeditat rostul matern, să-L sfideze pe Atoatefăcător, ci și să recurgă la avort sau crimă intrauterină, știut fiind faptul că mama lui Ludwig van Beethoven a renunțat (din pricini doar de ea știute) să ia viața fătului pe care-l purta în pântece, iar prin această miraculoasă decizie a dat naștere unui titan al culturii universale (prin urmare, mama a fost, este și va fi tainicul instrument divin prin care se perpetuează specia umană);
2)Este chiar așa de greu de înțeles pentru „civilizatul” din vremurile noastre că poluarea planetei nu se datorează viețuitoarelor (plante, animale, oameni) în formatul lor primordial, oricât ar trăi și oricâte pârțuri ar trage animalele și oamenii în timpul vieții, ci numai și numai mutantului supranumit „om de afaceri” (de la micul întreprinzător național și până la marele tâlhar transnațional), care – în goana turbată după tot mai multă bogăție, faimă, putere și plăcere (toate vremelnice și păgubitoare pentru pământeni) – nu ezită să îmbolnăvească din ce în ce mai grav elementele planetare vitale (pământ, apă, aer, hrană) prin mașinism, războaie și experimente nucleare, pentru ca mai apoi și fără a renunța la atrocitatea mijloacelor de-a scoate profit chiar și din piatra seacă a altora, prin răhățoasele instituții internaționale (ONU, UNESCO, OMS etc.) ba să plângă cu lacrimi de crocodil actuala stare de lucruri, eventual impunând drastice restricții statelor mici și slugarnice (precum România), ba să arate cu degetul politico-mediatic înspre statele etichetate rebele, unde companiile de stat și private își permit să procedeze ca cele occidentale.
De unde infecta concluzie: Oricât ar fi de păcătoasă de(mo)nocrația occidentală (evident, pe plan extern), tot e mai de soi ca cele plămădite pe alte meridiane!
N.B.: Fiindcă tot am amintit mai sus de „greva nașterilor”, nu pot să ignor faptul că, exact în acest moment de răscruce pentru politica dâmbovițeană (bășcălioasa rotativă între PNL și PSD, mai bine spus între N. Ciucă și M. Ciolacu), România este cuprinsă de febra grevelor: cea generală a cadrelor didactice, care de câteva zile sunt în stradă, cerând salarii decente (mă rog, cât de cât comparabile cu ale propriilor lideri sindicali – toți cu venituri de peste 20.000 lei) și o acceptabilă infrastructură școlară, precum și grevele, deocamdată planificate, ale altor nemulțumiți – polițiști, transportatori, grefieri, cadre medicale.
Da, protestul dascălilor care își fac datoria la catedră este perfect îndreptățit, ei fiind codașii bugetarilor la capitolul venituri: lefuri, pensii, indexări. Dar, luându-ne după amețitorul număr al analfabeților funcționali (circa 70% dintre elevi și absolvenți), câți dintre luminătorii nației își fac cu har treaba, iar după corecta lor identificare, cine de la butoanele puterii va avea curajul să facă curățenie în învățământul nostru paradit de reformele deformatoare (bunăoară, ce caută aici „dascălii” ce nu-și cunosc materia pe care pretind că o predau?) și, în conformitate cu rezultatele demonstrate (nu doar cu „vârfurile” în anumite clase), lefurile să fie diferențiate printr-un necesar coeficient de competență, chiar la cadrele cu aceeași vechime și grad didactic? Altminteri, toate în învățământul românesc postdecembrist vor rămâne cum au fost: cu cantitatea în dauna calității, prin coborârea an de an a ștachetei pretențiilor la cursuri și îndeosebi la examene...
Căci în ceea ce privește sporul salarial, ne-am lămurit cu funcționează el la noi: lefurile medicilor s-au mărit susbtanțial în urmă cu câțiva ani (cică să nu mai plece în străinătate), dar ei au rămas la fel de hapsâni și corupți, cazurile de malpraxis n-au dispărut și sistemul sanitar (spitale jegoase, morți dubioase) a devenit o cumplită realitate pentru cetățenii de rând ai României. Nu și pentru ciocoi, deoarece ăștia, cunoscând grozăviile din majoritatea spitalelor românești, de regulă se tratează pe bani grei în străinătate.