Din nou o să se supere sustinatorii lui Şoşoacă pe mine, dar nu pot sa nu semnalez anumite lucruri. Dacă observaţi de câteva zile s-au rărit şi chiar aproape dispărut mişcările în stradă pentru îngheţarea salariilor, a pensiilor, problema alocaţiilor şi evident căderea acestui guvern criminal şi vândut. Nu va întrebaţi oare de ce? Eu cred că şi pentru faptul că Şoşoaca împreună cu manifestanţii din jurul ei distrag atenţia de la problemele arzătoare pentru care românii ar trebui sa iasă în strada.
 Nu vi se pare curios că nici un partid, dar absolut nici unul nu o atacă, cel mult persoane fizice din aceste partide. Ţinând vie şi continuă  ,,lupta cu pandemia,,- „uite masca nu e masca”- „ne vaccinam sau nu ne vaccinam” românii uită de problemele grave legate de viaţă şi nivelul de trai scăzut, provocate de măsurile de austeritate luate de acest guvern la ordinul străinătăţii.

    Trebuie  să spun că  descoperind  acest minunat oraș, în 1955 și starea aceasta de repulsie, care mi-a dat o impresie de pustiu selenar (citit pe atunci cu Jules Verne în Mână) pentru mine ca un țânc care  eram, sigur că pădurile eminesciene nu aveau farmecul pădurilor  de aici din Nordul țării. Eu care ”îmi umpleam plămânii cu aerul curat al pădurilor”  culegând alune sau zmeură, adesea ciuperci, încercând să merg pe malul Săsarului, cum zilnic o făceam pe malurile  Someșului, efectiv m-am îngrozit, trecând pe locul unde acum este Biblioteca Județeană ”Petre Dulfu” loc în a cărui albie se întâlneau vasarâșul minei  ca o urină de cal bolnav și cu  ce se ”scurgea” de la abator...
    După această expediție, la doi colegi i-au venit  părinții  și i-au luat de la școală. Ar fi venit poate și ai mei, dar eu nu aveam pe atunci așa ceva. Cum scriam mai în față, ce se făcea pentru mineri cam toate erau  improvizații și chiar construcțiile păreau ”desăvârșite” de oameni fără calificare.

Așkenazii devin neliniștiți și adaugă o nouă voce în corul calomniilor debitate contra mea: blonda Sabina Fati. Dar pe Internet nu găsești nici o știre despre ea; adică e un nime᾿-n drum: nu are loc de baștină, nu are vîrstă, nu are stare civilă, nu are biografie etc. E-adevărat, are multe poze, din care te privește o față urîtă, o tipă care parcă suferă de progerie (îmbătrînire prematură). Dar are însă un doctorat în istorie, obținut la Școala „Națională“ de Științe Politice și Administrative (Ș.N.S.P.A.), poreclită „Fane Ideologu’ 2“ (cu trimitere, pentru cine nu mai știe, la defuncta Academie „Ștefan Gheorghiu“), și pe care eu am rebotezat-o Ș.N.A.P.S. – Școala Nemernicilor Abilitați cu Prostirea Studenților  – fiindcă este, în fapt, o școală antinațională.
Acum Sabina Fati este vorbete la defunctul post de radio Europa liberă – resuscitat la București, fiindcă fusese alungat din München, din Praga și din Budapesta – și la alte posturi, ca Deutsche Welle, care denigrează România. În plus, e și redactor-șef la revista 22, fițuica Grupului de Dialog Social (G.D.S.), fondat, la finele lui decembrie 1989, de „Bestia Brucan“ – cum corect a fost poreclit de regretatul Eugen Florescu.

Gândul realizării unul număr special de revistă închinat în întregime debutanților din acest colț de țară m-a bântuit de multă vreme.
Fac parte din rândul celor care nu și-au uitat începuturile, iar aportul unor nume ca Geo Bogza, Eugen Barbu, Alexandru Boboc, Romul Munteanu, Henri Zalis sau Alexandru George în devenirea mea literară m-a mânat spre această mână întinsă mai tinerilor confrați.
Deși vremurile pandemice m-au încurcat mult în munca de găsire, chiar de descoperire a acestor voci și talente extrem de promițătoare, existența revistelor școlare a fost ușurătoare și îmbucurătoare, la fel îndestulătoarele biblioteci.
Așa am adunat între coperți caractere și destine aflate la început de drum, cel mai fraged vlăstar fiind Teodora Anastasia Calaidjoglu, cel mai vârstnic Cornelia Vaida.

Johannis a fost criticat dur de OSCE pentru că a pactizat cu PNL la alegeri

Încă o dată s-a dovedit faptul că din exteriorul țării se vede mai bine ce mizerii face președintele Johannis în exercițiul funcției sale.
Bătrânii noștri spuneau că pe la noi se poartă băgarea „gunoiului sub preș”, ascunderea lui „după ușă”, sau că „ce știe tot satul, nu știe bărbatul”.

Scurt istoric, antecedente

Când PSD-ul condus atunci de Liviu Dragnea a taxat de fiecare dată aceste derapaje constituționale, președintele germanofil s-a victimizat și, pe românește, a crescut în sondaje, ca-n basme.

Sorin Vlașin, președintele PSD Sighetu Marmației și candidatul PSD Maramureș pentru Senatul României a arătat faptul că, așa cum face de un an încoace, ministrul Finanțelor din Guverul PNL, Florin Cîțu minte și manipulează românii.
”Cîțu nu se dezminte și continuă să mintă cu o crasă nerușinare. Mă uit cu stupoare cât de senin privește în ochii românilor și avansează niște aberații care ar face să râdă și un copil de grădiniță. Așa-zisul succes, așa-zisa mare revenire este de fapt o mare prăbușire! Economia nu a crescut ci a scăzut cu peste 5% față de anul trecut, așa cum reiese din datele publicate de Institutul Național de Statistică. Spre exemplu, trimestrul III al anului 2020 a prezentat o contracție a P.I.B de 6,0% comparativ cu aceeași perioadă anului trecut, pe serie brută, luna septembrie reducându-și același indicator cu 5,1%. Nu mai puțin adevărat este și faptul că toate cele trei trimestre ale anului în curs măsurate până în prezent de INS au marcat involuții ale indicatorilor economici. Revenirea în „V” a lui Câțu este de fapt un „L” de la Ludovic Orban.

 
   Într-o adevărată democrație, poporul votează nivelul executiv (președinte, guvern) și nivelul legislativ – Parlamentul (în unele țări sunt aleși prin vot și membrii de frunte ai corpului judecătoresc/juridic – procurorul general, judecătorii și procurorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție), iar între primele două niveluri ale puterii democratice (executiv și legislativ), care trebuie/ar trebui să respecte cu sfințenie principiul separației puterilor în stat, acționează permanent mult necesarele mecanisme de verificare și echilibrare.
    Poate că nu-i inutil să se spună cât mai des că rolul președintelui, chiar într-o struțo-cămilă precum România postdecembristă (republică semiprezidențială) nu constituie nicidecum acela de-a încălca sistematic Constituția prin modul sfidător în care apără păcătoasele interese ale camarilei sau ale formațiunii politice din care provine (de pildă, Klaus Werner Iohannis continuă și în al doilea mandat să lupte fără jenă împotriva tuturor adversarilor politici ai orbanienilor, în special împotriva pesediștilor, astfel contribuind în mod decisiv la divizarea și învrăjbirea românilor), respectiv de-a promulga legile care-i convin și când nu mai are încotro, de-a decora pe unii (de multe ori niște nevrednici),

”Guvernul lui Iohannis îi omoară, la propriu, pe români. Oamenii mor din cauza prostiei, a incompetenței și a măsurilor criminale pe care guvernul Dreptei Unite le-a adoptat. Peste 5.000 de români au murit în numai trei luni, în iunie, iulie și august, din cauză că Guvernul a blocat accesul bolnavilor cronici la serviciile de sănătate de care aveau nevoie”, susține președintele PSD Maramureș, Gabriel Zetea, candidat pentru Camera Deputaților la alegerile din 6 decembrie.
Datele INS arată că în perioada iunie - august, în România s-au înregistrat 7.441 decese în plus față de media ultimilor nouă ani, din care mai puțin de o treime, respectiv doar 2.291 au fost provocate de Covid-19.  ”Românii trebuie să sancționeze acest comportament criminal. Guvernul lui Iohannis este mai rău decât coronavirusul și trebuie să plece cât mai repede de la conducerea țării”, arată Gabriel Zetea, președintele PSD Maramureș.
Românii trebuie să știe ce măsuri de austeritate a pregătit guvernul Dreptei Unite. PSD va obliga Guvernul Orban să vină în Parlament și să le prezinte românilor adevărul despre majorările de TVA, despre celelalte majorări de taxe și de impozite pe care vor să le ascundă înainte de alegeri, susțin reprezentanții social-democrați.

Motto:
Iubite prieten, ai decis
- silit de nemiloasa boală –
să părăsești această lume
cu-alesu-ți spirit cât o școală.

De-aceea zic că-ntr-o revistă
a omeniei necurmată,
vei fi ce-ai fost întreaga viață:
Un om cu inima curată!

    Pe poetul și omul de cultură Aurel Pop l-am cunoscut cu ani și ani în urmă, prin intermediul lui Ion Burnar, un alt mult prea devreme dispărut de pe aceste meleaguri și din spiritualitatea românească. Tot atunci am aflat că Aurel este maramureșean get-beget prin naștere și sătmărean de elită prin „adopție”, adică ceea ce numele îmi sugerase din capul locului.
    Iar relația dintre noi, grație formidabilului sincronism al firilor noastre (ne respectam cu afecțiune și ne stimulam în discuții, totdeauna rodnice și civilizate, până la aprige dispute pe diverse teme culturale și extraculturale), nu a fost una rece sau politicos-bățoasă, ci s-a concretizat în lungi convorbiri telefonice (l-am sunat inclusiv în săptămâna decesului său, despre care am fost înștiințat de...internet), dar mai ales prin includerea mea printre colaboratorii revistelor înființate și conduse de acest minunat om – la început Citadela, apoi Mărturii culturale.

    Lesne de văzut că, în România postdecembristă, nu numai că politica este (in)activitatea cea mai rentabilă, spre care se îndreaptă mulți dintre necalificații cu ifose ciocoiești (ariviști, impostori, tâlhari cu pretenții, demagogi, semidocți, falși culți, infractori sadea), dar și că acesteia i se alocă de la bugetul de stat fonduri consistente pentru derularea unor campanii electorale nelimitate în timp.
    De pildă, 2019 a fost anul alegerilor europarlamentare (în prima jumătate a anului) și apoi (în a doua jumătate) al celor prezidențiale, pentru ca – în pofida pandemiei și a enormelor trebuințe sociale – anul 2020 să fie dedicat/sacrificat de iohanniano-orbanieni întru câștigarea cu orice preț a alegerilor locale (campania a început în februarie și, după amânarea scrutinului până pe 27 septembrie, a mers din plin toată vara), iar acuma se dă bice cu organizarea alegerilor parlamentare pe 6 decembrie (mă rog, asta își dorește K. Iohannis), dar pe care actualul Parlament, majoritar antipenelist, intenționează să le amâne până la primăvară.
    Adică al doilea an plin ochi de lăbăreală politrucianistă și de realizări economico-sociale cu țârâita, în pofida amețitoarei viteze cu care Florin Cîțu și ciracii lui împrumută miliarde de euro de pe unde se nimerește...