Fără teama de-a greși, putem spune că secolul 20 a rulat pe liniile marxismului și freudismului, adică o filosofie cu ifose atotcuprinzătoare în cunoașterea umană și cu rol terapeutic (sic!) în plan social prin comunizare forțată și o metodă cu pretenții atotștiințifice întru tratarea psihicului prin sondarea inconștientului. Dar, cum fiecare pasăre pe limba ei piere, prima concepție a primit lovitura de grație de la încăpățânarea cu care corifeii acesteia căutau să modeleze realitatea după niște rețete teoretice înguste și rigide, iar a doua a primit-o de la rolul mult prea important ce i-a fost atribuit determinismului sexual, implicit sexualității juvenile, de către  Sigmund Freud, părintele ei.
    Prin anii optzeci chiar circula următoarea anecdotă vizavi de contribuția unor evrei de seamă la creșterea cunoașterii umane, în directă și adorabilă legătură cu necontenita coborâre pe corpul uman: Pe la anul 1000 î.e.n., înțeleptul Solomon era de părere că totul trece prin cap.

Cum spuneam și altădată, există două mari și distincte categorii de oameni: cei care se zbat să aibă și cei care doresc să știe. Firește, din punct de vedere cantitativ-numeric, întotdeauna balanța socială a înclinat spre prima grupare, iar astăzi, când pragmatismul este în floare, cu atât mai abitir.
    Dacă eterogenitatea este una dintre multele caracteristici (și nu toate onorabile) ale agonisitorilor, nu se poate vorbi de omogenitate nici în restrânsa tabără a dornicilor de-a ști. Da, căci aici intră atât pătura majoritară a științificilor (cercetători atrași de câștig material și de faimă), cât și numărul în continuă descreștere al adevăraților înțelepți – oamenii ce identifică înțelepciunea cu autocunoașterea, așa că tind necontenit la desăvârșire pe calea credinței, cumpătării și simplității, respectiv formidabilii savanți-visători de felul lui Konstantin Eduardovici Țiolkovski, cel care – ne spune Evgheni Evtușenko în romanul Dulce ținut al poamelor – era într-o atare măsură preocupat de viitorul omenirii (cu sănătate și suflet de fier), încât nu lua seama la precaritatea condițiilor materiale în care trăia el și familia lui, ci gândea și acționa potrivit convingerii nepesimiste că „Toate cunoștințele noastre – din trecut, prezent și viitor – sunt un nimic față de ceea ce nu vom ști niciodată”!

Cu mahnire si ingrijorare  am luat la cunostinta ca in ultima perioada o mana de asa zisi politicieni dintr-un minuscul stat balcanic vorbesc  in numele nostru  fara sa fim consulati si noi ici colo …
Am inceput sa urmarim mai atent ce se intampla ,daca e cazul sa ne ingrijoram sau ba…
Undeva, pe lungul drum dintre maimută și politicianul de duzina , s-a produs o mutație. Nimeni nu știe dacă e vorba de un cromozom în plus, un miliard de neuroni în minus sau, după cum anticipa Asimov într-una din scrierile sale, o senzațională îngemănare dintre om și mașină…sau descatusarea unor patimi adanc reprimate de patru generatii…
Politicienii de ieri si azi  delireaza in inchipuirea afumata ca sunt iubiti si  pasesc  prin mulțime ca un Patriarh biblic sau mistic, ar  vrea sa fie salutati cu ode ,mătănii si ,incantatii.

Motto:
Cu cât un ins mai sus ajunge
prin procedee deocheate,
cu-atât esența lui de om
e mai săracă în carate.

(În varianta populară
avem superba formulare:
„A fi mare nu-i mirare,
a fi om e lucru mare”.)

    Se spune că omul a fost croit (de Creator sau de poznașa evoluție?) să dorească tot mai mult și că acesta ar fi motorul progresului său. Că, adică, fără așa ceva (desigur, în inseparabilă legătură cu minciuna, egoismul, ipocrizia și cruzimea), n-am fi ajuns nefericiții beneficiari ai unei civilizații care se întoarce nimicitor împotriva noastră: apa, aerul și alimentele infestate ne îmbolnăvesc, medicamentele contrafăcute ne crează iluzia însănătoșirii, mașinile ne fac zob peste tot, aparatele electronice ne sporesc suferințele prin perfidia lor lăuntrică, iar propaganda oficială a globalismului ne transformă, încet dar sigur, din cobai „numai trup și numai lut” în roboți eficienți și joviali, părți indistincte și dirijate într-o viitoare omenire temeinic dezumanizată.

Forțele militare speciale (precum faimoșii militari SEAL ale Marinei Statelor Unite) nu par a avea multe lucruri în comun cu fotbaliștii de primă ligă din Anglia sau Spania. Cu toate acestea, tehnici care își au rădăcinile în antrenamentele mentale ale militarilor de elită pentru a-și crește performanțele când se află sub presiune sunt folosite de sportivii de talie mondială pentru a câștiga un avantaj mental asupra rivalilor.

Una dintre aceste tehnici a fost dezvoltată de către cercetătorii de la Universitatea din Montreal și este folosită cu succes pentru îmbunătățirea a 5 tipuri de atenții, precum și conștientizarea și memoria de lucru. Programul are la bază abilitatea creierului de a-și forma noi căi neuronale – neuroplasticitatea.

Pentru mult timp s-a crezut că, odată ce devenim adulți, creierul nu se mai modifică.

Noi n-o să ne-nţelegem niciodată / şi casă bună n-am făcut prin ani / căci mâna voastră veşnic e pătată / de sângele românilor sărmani. //  Trufaşi, şi cruzi, şi fără de măsură / nici fiarele pădurii nu-s ca voi / cu ochii tulburi, injectaţi de ură / visând la un mileniu de noroi. // "Să piară-n veci valahilor sămânţa / sunt mult prea vechi şi prea s-au înmulţit / din Cluj la Satu Mare şi Săpânţa / auzi doar graiul lor nesuferit! Afară cu valahii! Sau la moarte / exterminaţi-i până nu-i târziu / mutaţi-le hotarul mai departe / pe-aici să nu rămână unul viu!" / Şi aţi trecut la fapte glorioase / dar simpla crimă nu era de-ajuns / şi i-aţi călcat cu plugul peste oase / le-aţi scos şi ochii, limbile le-aţi smuls... / I-aţi presărat cu sare peste rană / i-aţi ars de vii şi-apoi i-aţi stins cu var / aţi necinstit copii fără prihană / aţi jefuit cadavrele barbar.// Aţi pus ţăranii să îşi sape groapa / i-aţi împuşcat în ceafă, ca pe câini / oceanelor nu le-ar ajunge apa / ca să vă spele crima de pe mâini. // Aţi spintecat femei însărcinate / aţi răstignit şi preoţii-n altar / pustiu şi jale aţi lăsat prin sate / Attila însuşi n-a fost mai tâlhar. // Aţi sigilat în trenuri, ca pe vite / femei, bătrâni, copii nevinovaţi / şi-n viscol de ocări nelegiuite / i-aţi expulzat flămânzi peste Carpaţi.

Jurnaliștii de la New York au realizat un material amplu în România, țara care a înregistrat cea mai mare creștere eonomică din Europa în acest an, și au încercat să deslușeacă misterele din spatele impresionantei cifre de 5,8%.
Cel mai elocvent exemplu, dat de jurnaliști este cel al unei românce de 64 de ani, ieșită la pensie în urmă cu cinci ani, care se află în mall-ul AFI Cotroceni și care a văzut într-un magazin o pereche de cizme care ăîi plac. Înainte de a le cumpăra, românca Anca Mariana Petculescu își calculează banii. Ia în calcul datoria de pe cardul de credit, reparațiile necesare la sistemul de încălzire din apartament în prag de iarnă, și le pune în balanță cu creșterea de 500 de lei a pensiei sale. La final decide să cumpere cizmele.
„Cumpărăturile sunt terapia mea”, a spus femeia care înainte de a intra în pensie a fost contabilă într-o companie de telefonie. „Pentru a mă simți mai bine merg la cumpărături”.

Se prezumă că stresul poate fi unul dintre principalii factori declanşatori ai celulelor cancerigene în corpul nostru, iar riscul poate fi redus prin tehnici şi meditaţii de relaxare.
Printre altele, este demonstrat ştiinţific că yoga este una dintre cele mai benefice modalităţi prin care putem detensiona, nu atât grupele de muşchi ce alcătuiesc corpul uman, cât mai ales sistemul nervos, care este adeseori supraîncărcat, şi astfel să prevenim apariţia cumplitei maladii.
În opinia cunoscutului profesor de yoga Dana Ţupa, prin asane (poziţiile yoga) ne putem întări sistemul imunitar, ne reglăm tensiunea arterială, ne gestionăm greutatea corpului, reducem inflamaţiile şi, în general, ne păstrăm o stare de spirit pozitivă. “Fiecare suntem purtători de gene care predispun la cancer, însă ţine şi de noi dacă le declanşăm în corp sau le ţinem adormite toată viaţa. Alimentaţia, gradul de stres, depresia, starea generală de sănătate – toate acestea contribuie major la reducerea riscului apariţiei cancerului în corp, iar prin yoga, toţi aceşti indicatori sunt foarte atent controlaţi şi îmbunătăţiţi”, explică profesorul internaţional de yoga Dana Ţupa.

Motto:
    La noi tâlharii nu-s închiși
    în temnițe pentru păcate
    și-averile necușere
    nici vorbă să fie redate

    prea răbdătorului popor,
    ci mendrele-n continuare
    ei sunt lăsați să și le facă
    c-o nesimțire tot mai mare...

    Ca la noi la nimenea! Mă rog, suntem în țara de la porțile Orientului, unde orice este cu putință (țara tuturor posibilităților pentru „cinstiții” hoți neprinși). Este cu putință ca prin moțiune de cenzură să-ți dai jos propriul guvern și în locul lui să pui unul în care cam 70% dintre români să nu aibă încredere (Păi, cum să ai încredere în aceeași Mărie dar cu altă pălărie, când noul cabinet este construit pe scheletul precedentului și-l are în frunte pe cel mai neperformant dintre miniștrii?!);

Se mai îndoiește cineva de faptul că parlamentarismul nu este altceva decât penibilul joc de imagine publică al unor cabotini, ce au pretenția să li se spună aleși? Dacă da, atunci respectivul sau respectivii să facă bine și să privească la jocul îndrăcit al aleșilor dâmbovițeni, care atât de mult se zbat să devină convingători în total neconvingătorul proces de instaurare a legalității și prosperității într-o țară nici parlamentară și nici prezidențială, dar cu toate astea condusă la dezastru de vrerea unei conjuncturale majorități parlamentare, încât la o adică nu ezită să recurgă la pumni, atunci când obișnuita fază a înjurăturilor și insultelor, mai ceva ca la ușa cortului, se dovedește neputincioasă în disputele cu adversarii politici.