Ciudat sau nu, dar din dorința firească de a-i feri pe cetățeni la expunerea la noul coronavirus, autoritățile au început să provoace răni inimaginabile oamenilor.
A trebuit să treacă aproape o lună de zile de la criminala decizie de scoatere a bolnavilor cronici din spitale și de la a suspenda tratarea acestora, de la amânarea operațiilor și a controalelor care sunt vitale pentru cele peste trei milioane de români aflați într-o astfel de situație, ca să se revină asupra acestor măsuri inumane, prin Ordonanța Militară 8, dată la ora 23, în data de 9 aprilie 2020.

Cineva trebuie să plătească pentru incompetența criminală

Nu fac parte din categoria celor ce vor sânge cu orice preț, dar cred că actualii guvernanți ar trebui să plătească pentru morțile ivite între timp.
Ca bolnav cronic am fost și sunt direct afectat!

Nimeni nu mi-a cerut scuze, nimeni nu mi-a adus un medicament, nici măcar o mănușă sau o jumătate de mască!
Însă, cum la noi n-au fost nici până acum finalizate dosarele Revoluției sau Mineriadei, sunt infime șansele ca vreun procuror din cei puși de ei în funcții să înceapă să ancheteze mâinile care le-au dat de mâncare.
De asemenea, cred cu tărie că toți managerii de instituții medicale care nu au reușit să asigure dotările necesare și acel minim necesar pentru cadrele medicale din prima linie și care se fac vădit vinovați de ceea ce - coafat - se numește „management deficitar” ar trebui condamnați ȘI penal pentru toate aceste îmbolnăviri sau morți… din neglijență.
Cred cu tărie că dacă ei și-ar fi făcut treba cum se cuvine situația ar fi fost cu totul și cu totul alta!
Insist pe această temă, domnilor liberali, deoarece nici statul polițienesc pe care l-ați instituit nu iartă pe nimeni dacă nu are un biet formular corect completat.
Adică la voi merge și cu dublă unitate de măsură?
La voi se poate și gloata e doar… o cifră?

Medicii care-au demisionat să fie interziși

N-am auzit de la voi, domnilor liberalo-libertini de la guvernare cum că vă pasă de demisiile în lanț din sistemul sanitar.
Nu am văzut nici cea mai mică luare de poziție.
Vă plângeți că nu avem personal medical în țară dar, spre făloșenia voastră, ca să dea bine la impresie artistică, ați trimis o grămadă de medici în Italia.
Înțeleg idea de solidaritate, una cu atât mai justificată de faptul că acolo e cea mai mare comunitate de români din diaspora.
Dar, fraților, dar… bătrânii spuneau că „îți e mai aproape de corp cămașa decât paltonul!”
Bașca faptul că tot ei spuneau că… „frate, frate, dar brânza e pe bani!”
Totodată, MEDICII care și-au dat demisia în astfel de moment – deși au jurat să salveze vieți! – ar trebui să nu mai activeze NICIODATĂ în sistemul medical, nici măcar în cel privat.
Ar trebui să li se ridice dreptul de a mai practica această meserie pe care-au trădat-o acum.

Incompetență vs corupție

Erorile impardonabile de la Suceava și Deva au născut deja probleme grave.
În ambele situații au fost implantate conduceri militare.
Așa și?
O să bată pas de defilare vreo asistentă cu curul mare?
O să transpire mai mult vreun medic din cei cărora nu le pasă și pe care-I bântuie gândul demisiei și evadării?
Nu vedeți că au chip de șobolan, că numai aceștia părăsesc corabia în caz de avarie?
De ce nu i-ați lăsat să ia șpagă în vremurile astea?
Fac pariu că am fi avut mai puțini morți și mai puțini internați.
Sigur ei ar fi fost mai bogați!
Dar cu siguranță o grămadă de lepre din anturajul vostru vor fi fiind deja miliardari.
Și, ca și atunci când guverna PDL-ul care vă curge acum profund prin vene și prin structurile de partid, cu siguranță că le vom da de urmă!
Atunci Elena Udea dădea pantofi cu toc sinistratelor, acum voi achiziționați măști cu 36 de lei bucata de la firmele voastre de casă din Dolj sau Gorj și cu „numai” 32 lei bucata de la firma acelei bucătărese dintr-un sătuc din județul Giurgiu.
Toate astea în timp ce eu, de pe piața neagră, că primesc oferte pe email, pot achiziționa la „enorma” sumă de 6 lei bucata.
Cât despre Spitalul Suceava… ce să zic!
Johannis a decorat spitalul la cererea PDL-istului Flutur.
Acum, după ce Flutur a ajuns bolnav din cauza investiției „bine făcute”, cu apucături de șobolan… Johannis a ridicat decorația.
De parcă asta ar rezolva fondul problemei!
Hai sictir, neamțule!
O vorbă despre demnitatea la români sună cam așa: „nu scuipi unde-ai lins, nu lingi unde-ai scuipat!”
Dar tu n-ai cum să știi așa ceva!

C-o naturalețe absolute dezarmantă, premierul acesta pervers și lipsit de scrupule a făcut – într-o singură zi! – două boroboațe cât casa.
Prima a fost atacarea la Curtea Constituțională a României a legilor date de Parlamentul României, legi care statuau normele după care băncile trebuie să-I păsuiască pe români până la sfârșitul anului, dar și suspendarea plății pentru utilități pe aceeași perioadă, ceea c ear fi însemnat cu adevărat o mână de ajutor dată cetățenilor.
Când colo, niște legi adoptate de absolute toate formațiunile politice dar nu și de PNL au fost atacate la CCR.
De ce?
Răspunsul este simplu, Orban și Johannis nu vor să facă ce li se spune, se cred de-asupra lumii, numai ce fac și cum decid ei este bine.
Așa s-a ajuns ca Johannis să anunțe de acum două săptămâni suspendarea ratelor la bănci și să nu fie nimic până acum.

De parcă n-ar fi fost de ajuns că trăiam oricum vremuri improprii visului și poeziei - de parcă cineva ar ține morțiș să rămânem la stadiul de număr, de votant, de contribuabil – a venit ca o lovitură de măciucă povestea asta cu virusul ucigaș.
Care nu e chiar nou de felul lui, care e un soi de virus SARS, ca și cel din 2002 – iată că avem aceleași cifre folosite, 2002/2020 – dar mai ușor de transmis, însă nu la fel de mortal.
Ca și virusul SARS atunci, virusul COVID 19 are rădăcina TOT în China.

Despre China cea de toate zilele

SARS-ul a afectat mai întâi sudul Chinei, țara cea mai populată din lume, cu o populație de peste 1.350.000.000 de locuitori.
Pentru cei care nu știu, Republica Populară China are un sistem unipartid, condus de către Partidul Comunist Chinez având sediul guvernamental în orașul-capitală Beijing. Acesta exercită jurisdicție peste 22 de provincii, cinci regiuni autonome, patru municipii de subordonare centrală - Beijing, Tianjin, Shanghai și Chongqing - precum și două regiuni administrative speciale, având în mare parte un sistem de autoguvernare, Hong Kong și Macao.

„O luptă-i viaţa; deci te luptă / Cu dragoste de ea, cu dor” spunea poetul George Coşbuc, cel atât de uitat de manualele şcolare din vremurile noastre atât de străine valorilor reale. O luptă e și viața scriitorilor de azi.
Doar natura nu se dezice de valorile ei. Iată, apar primii ghiocei, sfidând, ca de când se știu, gerul lunii februarie și gerul din oameni, astfel că ne amintim de luna martie, o lună specială, în care oferim femeilor mărţişoare şi cadouri. Iarba înverzeşte, păsările se întorc la concertul lor obişnuit după o istovitoare călătorie, iar noi, muritorii de rând, parcă începem să întinerim în suflet. Începem să acordăm tot mai multă atenţie valorilor cu care am fost crescuţi de părinţi şi bunici: bunătatea, dragostea și compasiunea pentru aproapele nostru, altruismul, credinţa în Dumnezeu, speranţa în mai bine.
Fiindcă este primul editorial al revistei „Freamăt” din acest an, cred că se cuvine să aruncăm o privire în trecutul foarte apropiat al anului 2019 și începutul lui 2020 din perspectiva Ligii Scriitorilor, filiala Maramureş, condusă cu pasiune şi pricepere de poeta Carmena Felicia Băinţan.

Anul 2020 este an bisect, cu 366 zile, luna februarie având 29 zile. Din patru în patru ani este nevoie ca lunii februarie să-i fie adăugată o zi.
29 februarie este ziua cu cele mai puține aniversări. Aproape 13.000 de români sunt nevoiți să își serbeze ziua doar din patru în patru ani.
Când nu sunt ani bisecți, în unele țări se consideră că persoana respectivă împlinește vârsta la 28 februarie, în alte țări - la 1 martie.
Printre cele mai cunoscute personalităţi aniversate la 29 februarie se numără patriarhul Constantinopolului, Bartolomeu I, cântăreţul Khaled, cunoscut mai ales pentru piesele „Aicha” şi „C'est la vie”, precum şi rapperul nord-american Ja Rule.
O altă statistică arată că luna februarie dintr-un an bisect este mai ieftină pentru angajatori cu 3,57%. Organizaţiile beneficiază de o zi muncită în plus de faţă de lunile februarie din ceilalţi ani. Nu este cazul în 2020, când 29 februarie cade într-o zi de sâmbătă.
Ziua Burlacului. Tradiții de 29 februarie
În unele țări, 29 februarie este Ziua Burlacului. Este ziua când o femeie îl poate cere în căsătorie pe un bărbat. Dacă acesta refuză, atunci e obligat să-i dea femeii bani sau să-i cumpere o rochie.

 Mai țineți minte când vă vorbeam de ultramediocrul Ioan Moldovan, cel care a luptat vehement pentru combaterea celor care au tras semnale de alarmă cu privire la neregulile din lumea literară (vezi cazul denigrării excepționalului critic Ion Simuț) și a premiat scriitori cu influență din cercurile favorizate, aplicându-se principiul reciprocității? Cel care a fost un model excepțional pentru cei de la București, slujindu-le ca un adevărat locotenent? Cel care a fost nominalizat la premiile Mihai Eminescu absolut nemeritat, în timp ce poeți cu zece clase peste el nici măcar nu au fost reținuți pe lista nominalizărilor, chiar dacă au fost propuși? Cel care a fost aspru criticat de Virgil Podoabă pentru neregulile de la Familia, despre felul cum circulă banii, despre costuri, încasări, despre munca directorului în comparație cu munca redactorilor? (vezi cotidianul Crișana, 18 iunie 2019) Cel care a trucat concursul pentru reangajarea redactorului-șef, Traian Ștef, la revista Familia? (vezi ziarul Bihoreanul, 22 iulie 2019) Cel care, dacă nu ar fi avut funcția pe care o are la Familia, ar fi fost un mare anonim al literaturii române?

    Populismul nu-i de azi sau de ieri, căci nu numai că istoria înregistrează formele specifice ale acestuia în trecutul și în prezentul tuturor popoarelor (la români, de pildă, în pas cu vremurile politico-ideologice, s-a trecut de la moderatul populism interbelic la monstruoasa formă   constructivistă  din perioada bolșevică și apoi la cea destructivistă, în formă continuată, de după Decembriadă), dar el va rezista, ba chiar va demonstra nebănuite resurse adaptative, atâta timp cât alegătorii de pretutindeni vor tolera sforăriile jocului politic demonocratic cu victoria cantității votului la grămadă în dauna calității aleșilor, iar grosul românilor se va mulțumi cu firimiturile azvârlite de jigodiile cârmuitoare ale postdecembrismului otova și, aidoma viermelui din hrean, se va simți ca-n sânul lui Avraam în originala democrație iliesciană.
    Dar, pentru ca lucrurile să fie cât se poate de clare, haide să intrăm nițel în încețoșata istorie a celor trei decenii postdecembriste. Mai întâi că – potrivit dezvăluirilor făcute de colonelul în rezervă Filip Teodorescu, fostul locțiitor al șefului contraspionajului ceaușist, la „Nașul” Radu Moraru – serviciile secrete românești știau încă din octombrie 1989 că Nicolae Ceaușescu va fi executat în luna decembrie. Sigur, nici măcar generalul Iulian Vlad n-a îndrăznit să-i amintească președintelui „muribund” de așa ceva...

Ce spunea Klaus Iohannis în campania pentru al doilea cincinal neconvingător la Cotroceni? Că România va cunoaște normalitatea doar atunci când Partidul Social Democrat (PSD) nu numai că n-o să mai fie la guvernare, dar chiar va dispărea de pe eșichierul politic în urma loviturilor aplicate „cu parul” de liberalii orbanieni și de aliații lor conjuncturali (useriștii ofticați, pemepiștii resemnați, aldiștii delabrați).
    Ei bine, toate astea s-au făcut „păs cu păs” în favoarea democrației iohanniene și în defavoarea grosului românilor (câștigarea europarlamentarelor de către liberali, prelungirea contractului de chiriaș la Cotroceni cu încă cinci ani pentru prezidentul lucrului lamentabil făcut în primul mandat, demolarea prin moțiune de cenzură a Cabinetului Dăncilă și preluarea  Executivului de niște liberali doar cu numele), dar mult promisa normalitate pentru țară și omul de rând încă n-a apărut.
Sau – mai știi? – pesemne că asta înțeleg prin normalitatea de pe aceste meleaguri  președintele reales (cu peste 60% din jumătatea românilor prezenți la urne, ceea ce înseamnă taman 30% din totalul românilor cu drept de vot) și tovarășii săi: ca disponibilizările, prin înlăturarea adversarilor politici din posturile decizionale și prin comasarea ministerelor, să întărească spusa „Pleacă ai lor, vin ai noștri”, chit că cei mai mulți dintre noii înscăunați se ridică deasupra predecesorilor doar prin oribilul lor fripturism;

Motto:
Prin egoism și înarmare,
în lume pacea șanse n-are...

    Cât de ușor este să vorbești și să faci ceea ce fac cei mai mulți dintre preoți (bunăoară, să fii ipocrit, zgârcit și să aduni averi pe care le mănâncă moliile și le fură hoții), dar cât de greu este să faci ceea ce l-a îndemnat Mântuitorul pe tânărul bogat: „Dacă vrei să fii desăvârșit, du-te de vinde ce ai, dă la săraci și vei avea o comoară în cer! Apoi vino și urmează-Mă” (Matei 19/21). Întrucât tânărul , „pentru că avea multe avuții”, a plecat foarte întristat, Iisus le-a spus ucenicilor Săi: „Vă mai spun iarăși că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în împărăția lui Dumnezeu” (Matei 19/24).
    Prin urmare, dacă este atât de greu în cazul unui individ „plin de bani, cu vâlfă mare”, vorba lui G. Coșbuc, pentru o societate putredă în plan moral-spiritual din pricina belșugului material în care se bălăcește și se sufocă (precum întregul Apus, mai cu seamă nord-americanii), practic este o blasfemie să viseze la așa ceva. Dar, oare (evident, cu anumite excepții), îmbuibații ăștia găunoși și cei asemeni lor de pe întregul Pământ, căci pragmatismul face din ce în ce mai mulți bogați săraci lăuntric, mai sunt în stare să mediteze la fragila condiție umană și la propria lor mântuire, când lamentabilul lor efort zilnic vizează doar vremelnicia întruchipată în belșug material (purcoaie de bani, case fățoase, mașini bengoase), putere trecătoare, plăcere degradantă și faimă îndoielnică?!...

„Împotriva prostiei, Dumnezeu însuşi este neputincios.”. (Proverb evreiesc).
 „În politică, prostia nu e un handicap”. (Napoleon Bonaparte).

Dezbaterile cu privire la modalitatea de alegere a primarilor (și nu numai a acestora), într-un tur de scrutin sau în două, se poartă de 30 de ani.
Se disting două tabere: tabăra „A” cu politicienii care susțin alegerea primarilor într-un singur tur, și  tabăra „B” cu politicienii care susțin alegerea primarilor în două tururi.
Printre argumentele contra alegerii primarilor într-un singur tur se remarcă și cel conform căruia alegerea într-un singur tur ridică probleme de reprezentativitate în sensul că un primar ales într-un singur tur cu mai puțin de jumătate din voturile exprimate are mai puțină legitimitate în comunitate decât un primar care a câștigat o majoritate a voturilor în turul doi.
Altfel exprimat, un primar ales într-un singur tur cu, spre exemplu, 40% din voturile exprimate are mai puțină legitimitate în comunitate decât un primar care a câștigat cu 52% din voturile exprimate în turul doi.
Un asemenea raţionament este greşit, atât din punct de vedere al realităţilor practice, cât și logicii matematice, aşa după cum rezultă și din următorul exemplu, care exprimă numeroasele cazuri care au avut loc cu ocazia alegerilor în două tururi de scrutin, indiferent pentru ce au fost organizate acestea.