Mitologia are un rol deosebit de important în cultura universală, ea constituind fundamentul marilor capodopere artistice, în general, și literare, în special, mitul originar sau etno-religios fiind un izvor inepuizabil de inspirație pentru literatura de orice fel, mai ales pentru cea folclorică, fiind sursa primară a motivelor și temelor basmelor, legendelor și baladelor populare: “Pentru a obține o anumită viziune și efectul estetic corespunzător, literatura împrumută tipuri de personaje, teme, motive, imagini, simboluri proprii mitului, împrumută, odată cu acestea, ceva din dimensiunea sacrului acreditat de mit.”[1] Trecerea mitului etno-religios în literatură și artă s-a realizat pe măsură ce acesta și-a pierdut valența universală a simbolurilor sacre devenind sursă de inspirație, literatura preluând, asimilând, transformând dar și creând, în același timp, mituri.

PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA CRITICILOR ÎNRUDITE CU METODA MITIC-ARHETIPALĂ

Una dintre direcțiile criticii moderne care are la bază teoria inconștientului colectiv a lui Jung este și critica mitic-arhetipală. Pentru a contura rolul pe care îl are mitul și, mai ales, locul ocupat de critica mitic-arhetipală  pe scena curentelor criticii moderne trebuie luate în considerare și metodele conexe – psihanaliza și psihocritica – aceste sisteme intersectându-se atât de mult încât se poate spune că fără aportul psihologiei și al psihiatriei, fără studiile lui Freud și Jung, critica mitic-arhetipală nu ar fi existat.

Care este soluţia la criza refugiaţilor? Sunt şi terorişti printre ei? De ce sunt unii dintre ei aşa de agresivi cu forţele de ordine şi determinaţi să ajungă la destinaţie? Se va islamiza Europa? Fostul consilier prezidenţial Sebastian Lăzăroiu, de profesie sociolog, a încercat să dea un răspuns acestor întrebări controversate care au stârnit animozităţi în rândul opiniei publice.
"Soluţia, cum am mai zis - parabola instalatorului - când picură ţeava la chiuvetă, nu închizi uşa de la baie, repari ţeava. Deci soluţia durabilă e în Orientul Mijlociu. Trebuie să opreşti conflictul. E şi anormal să accepţi depopularea unei ţări, numai pentru că nişte nebuni vor să o transforme în teatrul lor de război.

În ultimul sfert de veac, anii democraţiei originale pusă pe picioare de Ilici şi-ai săi fârtaţi (floarea bolşevismului edulcorat), românii răbdători şi cu bun simţ au fost atât de mult minţiţi şi amăgiţi de politruci, încât – deşi nu sunt consumator de alcool – m-am decis ca, dacă până la alegerile din 2016 nu au loc schimbări majore de conţinut în politrucianismul dâmboviţean, în loc să stric din nou orzul pe gâşte, taman în ziua votului voi alege...compania unor înrăiţi consumatori de votcă. Da, că decât la balul-circ unde se mimează democraţia, mai bine la scandalul verbal unde aceasta este făcută praf...

Viaţa indivizilor şi popoarelor este interesantă şi rodnică, într-un cuvânt activă, atâta timp cât creează probleme care vizează mai binele (probleme economice, moral-spirituale, de organizare) şi oferă soluţii ingenioase pentru rezolvarea acestora într-un timp rezonabil.
    Căci a vieţui doar pentru satisfacerea propriilor pofte şi capricii, care – ştim cu toţii – sunt mult mai iuţi de picior decât posibilităţile morale şi legale de mulţumire a lor, înseamnă a trăi în chip egoist pentru trup, nicidecum a exista pentru spiritul uman şi cosmic.

Pe bună dreptate se afirmă că geniul şi idiotul sunt egali în faţa lui Dumnezeu – fiind creaţiile Lui, pe amândoi la fel de mult îi iubeşte. Cu următorul mic adaos, care are darul de-a fi esenţial: Numărul mult mai mare al săracilor cu mintea şi duhul în comparaţie cu cel al înzestraţilor, ne arată cât se poate de limpede direcţia în care înclină cumpăna atotbunătăţii divine, aşa cum de altminteri (fireşte, niţel edulcorat) citim în Biblie despre numărul nesfârşit de mare al nebunilor (Stultorum infinitus est numerus).
    Adică aproximativ ceea ce în cuceritorul său limbaj poznaş, va spune scriitorul George Orwell în romanul Ferma animalelor: „Toate animalele sunt egale între ele. Atâta doar că unele sunt mai egale ca altele...”

„Logica statului islamic? Este aceea a «purificării religioase» pentru a crea o entitate «epurată» de orice contaminare. Cu Mar Elian au voit să dărâme un loc-simbol, o oază de protecție pentru populație”. Astfel declară fără îndoieli Giovanni Valente, istoric al Orientului creștin, de la Vatican Insider și jurnalist la Fides, agenția vaticană de la Propaganda Fidei. Ercis.ro a publicat traducerea interviului.

– Așadar pentru aceasta militanții Statului islamic (ISIS) au distrus mănăstirea Mar Elian?

– Devastarea de biserici, mănăstiri și semne creștine din partea jihadiștilor este justificată ca parte a «campaniilor» împotriva cultelor definite ca «politeiste».

Istoricul Neagu Djuvara spune că Europa traversează azi o perioadă ca acum 2.000 de ani, când Imperiul Roman se apropia de apusul său şi era invadat de popoare din Asia sau Africa. Un procent e asimilabil, dar 10 înseamnă enorm pentru orice cultură, iar Europa nu este pregătită să facă faţă unei asemenea invazii, spune Neagu Djuvara pentru Digi24..
Poate Europa absorbi noua populaţie, cea a miilor de refugiaţi care se îndreaptă spre inima continentului? Este întrebarea pe care o lansează istoricul Neagu Djuvara, într-un dialog cu Luca Niculescu.
„Nu sunt indo-europeni, sunt deci o etnie foarte deosebită, ceea ce ne apropie de problema din sfârşitul Imperiului Roman, când a fost invadat de populaţii din Africa, Asia. Trăim un lucru ca acum 2000 de ani, a invaziei Europei, care de bine, de rău, se cam unificase”, spune istoricul Neagu Djuvara.

În a doua jumătate a lunii august, 2015, cu zile de caniculă, mediile ne –au adus o veste care ne-a îndurerat nelimitat, ne-a jignit și ne îngrijorează profund, pe toți cetățenii „de bună credință” ai României, pe toți scriitorii și intelectualii de aceeași condiție de „spinare dreaptă” ceea ce inseamnă dragoste de ADEVĂR, PATRIE, PACE și DEMNITATE, bună înțelegere între oameni indiferent de etnie, concepții filozofice sau religioase, de respectare a ISTORIEI.
   Suntem profund mâhniți de aitudinea unor diplomați, politicieni români urmași ai nomenclaturii comuniste care nu cunosc adevărata Istorie a Românilor și care, din acest motiv refuză onoarea și recunoștința ce i se face României de către poporul slovac, cu care noi cei din Nordul țării, Maramureș și Oaș avem multe puncte comune în istoria noastră.

Sărăcia exterioară nu numai că nu-i o ruşine, dar nu-i nici un fapt endemic pentru o ţară sau un popor, chiar atunci când (cazul României postdecembriste) ea s-a generalizat într-atât de mult, încât nu mai surprinde pe nimeni – nici pe aceia mulţi ca frunza şi iarba care-i suportă hachiţele, nici pe canaliile înciocoite la care-i pâine şi cuţitul şi care, pentru a-şi prelungi tirania dosită sub aparenţe democratice, fac tot ceea ce-i neomeneşte posibil să adâncească inegalitatea socială prin tirania sărăciei.
    Dimpotrivă, toate religiile universaliste îndeamnă la sărăcia exterioară, cu adevărat calea garantată pentru îmbogăţirea lăuntrică, iar creştinismul în primul rând prin nemuritoarele cuvinte ale Mântuitorului: „Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii, ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina, şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură” (Matei 6/19,20).