Se face mult tam-tam pe marginea rasismului, xenofobiei şi antisemitismului (pe ici-pe colo, prin părţile esenţiale, şi pe marginea iredentismului), fapt pentru care, dintr-un exces de zel vecin cu neghiobia, patriotismul şi naţionalismul românesc, de pildă (nu şi american, german sau francez), sunt văzute cu ochi răi de făuritorii globalizării şi ai guvernului mondial.
    De ce? Pentru că aceste preanobile sentimente umane le încurcă păpuşarilor mondiali socotelile în ceea ce priveşte forjarea omului cosmopolit (omul robotizat şi cu tot mai puţine trebuinţe spirituale), primul pas spre globalizarea efectivă.

Preacuvioase Părinte, ce efecte în plan văzut și în plan nevăzut poate avea asupra credinciosului participarea sa la sfintele slujbe ale Bisericii?
Ținta omului este sfințirea vieții, potrivit Sfântului Apostol Pavel: „Dumnezeu vrea ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” . În altă parte, același apostol spune: „Căutați pacea și sfințenia, fără de care nimeni nu poate să vadă pe Dumnezeu”.
Din biserică, omul ia aceste două lucruri: pacea și sfințenia, prin care are posibilitatea să Îl vadă pe Dumnezeu. Impactul slujbelor, al lucrărilor care se desfășoară în biserică asupra omului este mult mai amplu, mai consistent.

 Duminică seară, de la ora 17.00, la Librăria Humanitas Cişmigiu, Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu au dezbătut tema morţii, pe care, spun aceştia, de obicei, o eludăm.
La evenimentul de duminică, mai multe persoane au rămas afară, în faţa Librăriei Humanitas, căci nu a fost suficient loc pentru toţi cei care voiau să fie prezenţi la ediţia specială „50 de minute cu Pleşu şi Liiceanu“.
Pleşu, despre moarte, amintind de afirmaţia lui Socrate: Ştiu că nu ştiu cum arată moartea. Şi mă enervează cei care se comportă ca şi cum ştiu.

...trei termeni cu prefixul “psi” ce ne invaluie intreaga cunoastere vizavi de sanatatea mentala  intr-o aura de mister, dincolo de credintele noastre ancorate mai mult sau mai putin in realitatea obiectiva .
Desi primii doi   sunt considerati adesea intersanjabili, diferenta este notabila.Foarte multi dintre noi ne intrebam atunci cand avem o problema la cine sa apelam: la psiholog sau la psihiatru? Astfel, pentru a rezolva  in mod corect dilema si a risipi ceata ce invaluie terminologia “psi” trebuie in primul rand sa facem o distinctie clara intre cele doua profesii.

Trăim într-o societate din ce în ce mai egoistă. Trăim vremuri în care toată lumea caută numai folosul propriu, deseori omul bun şi conştiincios fiind luat de prost. Egoismul şi dezinteresul faţă de problemele altora, inclusiv de cele ale grupului restrâns, ale comunităţii în care trăim, uneori cunosc cote îngrijorătoare.
Deseori ne comportăm ca nişte spălaţi la creier, ca o armată a clonelor, suntem speriaţi de moarte nu doar să ne spunem părerea, dar nu avem curajul nici măcar să gândim limpede. De ce? Pentru că nu avem un spirit civic dezvoltat, şi pentru că deseori spiritul de grup este confundat cu spiritul de turmă. Funcţionăm ca o turmă atunci când ne lăsăm influenţaţi de ce ne spune televizorul şi răspândim în jurul nostru ură şi duşmănie, de exemplu, faţă de imigranţii care-şi pără- sesc zilele acestea ţările cuprinse de război spre o lume mai paşnică.

Puţini dintre primarii Şomcutei Mari, care s-au perindat în fruntea obştei după 1989 au făcut ceva pentru cei ce i-au ales. Multe promisiuni, puţine realizări. Dar cum se prezintă capitala Chioarului azi, cum se etalează la propriu şi la figurat – social, economic şi cultural – întrece orice măsură negativă. Toată lumea este nemulţumită  de (ne)implicarea edilului în viaţa urbei. Vom trece în revistă neîmplinirile la care a contribuit plimbăreţul nostru primar Florin Vasile Talpoş în ultimii trei ani de domnie.
1.    Casa de Cultură – predestinată doar activităţilor afectate, serveşte nunţilor, pângărit de nunţi şi aducătoare de venituri primăriei. Mult discutatul cinematograf „Steaua Roşie” rămâne sub acoperişul Nou al parcului lozelor şi al distrugerii clădirii în sine.

Titlul pare o contradicţie, dar să ne amintim că Miguel de Unamuno, acest filosof antiacademic şi antiraţional (nu lipsit de raţiune, ci luptând împotriva excesului de raţionalizare), adică total antifilosofic din punct de vedere clasic-tradiţional şi logic-sistemic, cultivă contradicţia cu metodă, căci – şocaţi de caracterul contradicţional al operei sale – mulţi exegeţi n-au văzut în ea decât, ne înştiinţează Andrei Ionescu în Don Quijote – ideal, voinţă, creaţie (prefaţa la vastul eseu Viaţa lui Don Quijote şi Sancho, Editura Univers, Bucureşti, 1973), „o aglomerare de contradicţii, rodul unei înclinaţii patologice spre paradox”.

“Îndurerată familie,

Am primit cu tristețe vestea trecerii neașteptate din această viață a domnului Corneliu Vadim Tudor, scriitor, jurnalist și om politic, implicat activ în viața publică românească, mai ales după anul 1990. Om credincios și erudit, patriot și bun orator, domnul Corneliu Vadim Tudor va rămâne în memoria românilor pentru pasiunea și spiritul său dinamic, dovedite în susținerea propriilor sale convingeri.” Așa începe mesajul de condoleanțe transmis de către Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române și Mitropolit al Munteniei și Dobrogei, Arhiepiscop al Bucureștilor, familiei lui Corneliu Vadim Tudor, pe care, după cum ați văzut, întâi-stătătorul celei mai mari Biserici din România îl considera un patriot. Mai mult, pentru a-și întări mesajul către familie, PF Daniel îi asigură pe apropiații celui ce se autodeclarase “tribun” că se va ruga pentru CVT și-l va pomeni “cu recunoștință”.

In Romania ultimilor ani au fost abuzuri peste abuzuri impotriva multora dintre cetatenii romani. Si Doamne, ce abuzuri! Ei bine, toate astea s-au intamplat fara ca asa zisul Avocat al Poporului sa se autosesizeze sau macar sa ia in seama zecile sau sutele de memorii care i-au fost adresate pe diferite cai. Avocatul poporului nu a miscat de exemplu nici macar un deget pentru abuzurile ingrozitoare care aveau loc la Pungesti, Vaslui sau pe oriunde prin tara pe unde isi faceau de cap exploratorii de gaze de sist si diversele firme de prospectiuni.
In schimb, se autosesizeaza suspect de repede acest asa zis Avocat al Poporului in cazul relelor tratamenteaplicate proaspatului suspect de coruptie, Sorin Oprescu. In loc sa se ocupe Avocatul Poporului de abuzurile la care este supus poporul roman, acesta il scarpina in cornite pe Sorin Oprescu.

Dacă filosoful antiacademic Miguel de Unamuno, cel care exclamă la un moment dat în eseul Viaţa lui Don Quijote şi Sancho: „La naiba cu logica şi claritatea!”, era convins că filosofia lui Don Quijote este deodată filosofia Spaniei şi a lui, mioritismul ce hălăduieşte în legăturile cu glia, precum şi în limbă, doruri, cântece, doine şi balade, tradiţii şi obiceiuri, credinţe, speranţe şi izbânzi, adică în tot ceea ce constituie referenţialul istoriei trecute, prezente şi viitoare de pe aceste meleaguri, nu poate să nu fie spiritul mănos al daco-tracismului, din care s-a înfiripat mai apoi continuul cvadridimensional spaţiu mioritic-timp mioritic (spaţiul fericirilor nefericite-n alte părţi şi al curgerii timpului dinspre moarte spre viaţă), un uimitor cadru existenţial al voievozilor fără tihnă şi al jertfelor colective, astfel încât în vremurile moderne să irupă eminismul şi brâncuşianismul, ca să amintesc doar două dintre componentele românismului cu vocaţia universalismului.