PSIHIATRU, PSIHOLOG, PSIHOTERAPEUT
...trei termeni cu prefixul “psi” ce ne invaluie intreaga cunoastere vizavi de sanatatea mentala intr-o aura de mister, dincolo de credintele noastre ancorate mai mult sau mai putin in realitatea obiectiva .
Desi primii doi sunt considerati adesea intersanjabili, diferenta este notabila.Foarte multi dintre noi ne intrebam atunci cand avem o problema la cine sa apelam: la psiholog sau la psihiatru? Astfel, pentru a rezolva in mod corect dilema si a risipi ceata ce invaluie terminologia “psi” trebuie in primul rand sa facem o distinctie clara intre cele doua profesii.
1.Psihiatrul este absolvent de medicina, prin urmare functioneaza ca medic ce are specializare in psihiatrie.Se ocupa cu investigatrea simptomelor pacientului si prescrie un tratament medicamentos pentru a diminua sau combate pana la disparitie intreg tabloul clinic al acestuia.
2.Psihologul este absolvent de psihologie.La ora actuala, studiile in acest domeniu se desfasoara in sistem Bolognia, insemnand 3 ani de facultate si alti 2 ani de master.Aici intervin mai multe posibilitati, in functie de tipul de master absolvit, psihologul putand fi clinician, consilier scolar, psiholog in domeniul muncii, transporturilor, apararii nationele, organizational/industrial etc. Lista continua si e foarte lunga. Psihopatologii sau psihologii clinicieni, vin si ei in contact cu ceea ce noi numim „pacienti”, contribuind la evaluarea acestora.
Diferenta este clara vizavi de cei doi termeni si e generata de faptul ca, daca psihiatrul actioneaza strict asupra simptomatologiei, psihologul se ocupa cu investigarea cauzelor acestora astfel incat pacientul sa inteleaga de unde au aparut, cum functioneaza, ce se poate face sa dispara si, in masura posibilitatilor sa nu mai apara.
Daca am reusit sa lamurim cat de cat cum sta treaba cu psihologul si psihiatrul, confuzia este si mai mare atunci cand vine vorba de cel numit psihoterapeut.Termenul aduce poate mai multa ambiguitate in intreaga situatie decat ceilalti doi la un loc.Ce sa mai fie si asta?
Ei bine, psihoterapeutul este o persoana care, fiind deja medic sau psiholog (sau uneori avand alta profesie la baza, ca de exemplu cea de teolog sau asistent social) a mai facut o scoala de psihoterapie, numita formare, o specializare in una dintre orientarile psihologice existernte, nu putine la numar si adesea divergente dar avand in comun relatia cu clientul (in psihoterapie se foloseste mai degraba termenul de client in detrimentul celui de pacient).
Oricum am privi proceesul psihoterapeutic, obiectiv sau subiectiv, putem fi de acord ca e ceva ciudat legat de acesta.Intalnim o persoana absolut straina, de regula o data pe saptamana, care ne asculta, ne pune intrebari astfel incat poate declansa insight-uri in mintea noastra.Psihoterapia e un proces cu o singura fateta: doar cel in cauza vorbeste despre sine.Si totusi se stabileste un nivel inalt de apropiere, incredere si suport, totalmente diferit de cel din relatiile interpersonale clasice.Pshoterapeutul poate fi vazut si “simtit” ca un prieten- fara a fi parte a unei relatii ubicue de prietenie, ca un membru al familiei-de care insa nu esti legat prin relatii de rudenie sau ca un profesor-fara a fi vorba de o educatie formala.Situatia este una neobisnuita ce poate atenua practic orice tulburare psihologica de care avem cunostinta.Asadar, una peste alta, in multe cazuri acest proces este unul eficient sau chiar foarte eficient, fiind adeesea mai benefic decat orice medicament psihotrop pe care l-am putea fabica!
Intr-un proces sau demers psihoterapeutic, relatia cu clientul, numita relatie terapeutica are cea mai mare pondere vizavi de succesul psihoterapiei, de functionalitatea acesteia.Indiferent de orientarea terapeutului, indiferent de experienta acestuia, de tehnicile folosite, indiferent de sexul terapeutului sau de varsta, factori ce fac o oarecare diferenta intre procesele terapeutice, importanta majora o detine “legatura” creata.Adesea pacientii/clientii sfrsesc premartur relatia cu un terapeut “gresit”.El poate fi dragut si politicos.Poate fi recomandat de cel mai bun prieten ce jura ca e psihoterapeutul perfect.Poate incerca sa ajute clientul.Dar oricare ar fi motivul, daca “conexiunea’ nu se afla acolo, psihoterapia e putin probabil sa aiba succes. Cu alte cuvinte gradul in care pacientul se simte confortabil, conectat, parte importanta a echipei ce o alcatuieste impreuna cu trerapeutul determina eficacitatea procesului terapeutic aflat in desfasurare. Intr-un fel acest lucru are sens.Daca pacientul merge la terapie si nu simte ca “se intelege bine cu terapeutul”( ex. acesta e prea tacut, prea vorbaret, ii da prea multe sfaturi etc) cu siguranta terapia va avea de suferit. In schimb, daca se simte inteles, acceptat neconditionat, simte empatie din partea terapeutului este posibil ca tabloul clinic (simptomatologia) sa se amelioreze inca de la primele sedinte.Studiile arata ca la sfarsitul celei de-a treia sedinte (destul de devreme, deci), pacientul ar trebui deja sa simta formarea legaturii “speciale”.
Una peste alta, domeniile se intersecteaza destul de mult.Oficial, si neoficial. Oficial pentru ca un psihiatru poate fi si psihoterapeut sau chiar psiholog si de fapt orice combinatie e posibila. Neoficial fiindca nu e usor sa spui:”cam aici se termina domeniul meu, va rog sa cautati un alt specialist”.Ce este de retinut: ca medicatia e apanajul exclusiv al psihiatrului si ca prezenta psihiatrului e intotdeauna necesara in marea patologie psihica ( schizofreniile, tulburarile bipolare, depresiile majore etc.).
Pe de alta parte, daca psihiatrii se ocupa cu tulburarile psihice, nu sunt ei de fapt si psihologi clinicieni? Si daca un psihoterapeut trateaza suferinte psihice, nu este asta...asa, un fel de medicina?
Procesul alegerii, al deciziei vizavi de optiunea psiholog versus psihiatru nu e unul usor.Pentru ca, s-ar putea ca informatiile la care avem acces (in mediul online sau de la vecina ce a parcurs anumite etape legate de sanatate mentala) sunt intortocheate, subiective, lipsite de claritate si s-ar putea sa va debusoleze si mai tare.Nu e de disperat insa, pana la urma cei trei fac echipa buna ...cel putin la modul ideal.Uneori e nevoie de toti trei, alteori ii regasim in aceeasi persoana.Si, cel mai important, trecand dincolo de etichete...personajul principal, actorul cu rol major in rezolvarea problemelor mentale cu siguranta e persoana in cauza.In psihoterapie se spune asa: ”Nu conteaza daca mie-terapeutului-mi se pare ca nu esti in regula...Daca tu spui ca esti, asa o fi si cu siguranta eu nu te pot ajuta”.
In concluzie...nu e sarcina dumneavoastra sa stiti dinainte unde sa mergeti. Daca aveti o problema, adresati-va oricarui profesionist din domeniul sanatatii mintale. Si el, sau ea, va va indruma, pe cat poate, mai departe. Daca psihoterapeutul considera ca merita sa vedeti si un psihiatru, va va spune acest lucru, si viceversa.Important e sa rupem barierele si mentalitatile legate de tot ce inseamna sanatatea mentala, sa intelegem ca a merge la psiholog nu inseamna nicidecum ca esti “nebun” si de cele mai multe ori nici macar o vizita la psihiatru nu e concludenta in acest sens...Traim intr-o lume in care suntem bombardati de mii de stimuli in fiecare clipa, in care stresul a devenit unul dintre cele mai uzitate cuvinte...Suntem stresati, suntem supusi diverselor presiuni ce actioneaza in toate domeniile vietii noastre:la munca, acasa, in familie, in relatia cu copiii nostri etc.
Asa cum, atunci cand, de exemplu, ne fracturam piciorul si avem nevoie de un specialist in ortopedie si de zile de repaus la pat pentru a ne recupera, si in cazul in care oboseala psihica depaseste limitele normale, cand nu reusim sa gasim singuri solutii la problemele cotidiene, cand simtim ca nu functionam la capacitate maxima, cel spre catre trebuie sa ne indreptam este psihologul...sau psihoterapeutul...sau psihiatrul :)