Conducerea PSD a anunţat, pe mai multe voci, că şi-ar dori să redeschidă dialogul cu intelectualitatea: cu cea de stânga, dar chiar şi cu cea de dreapta, deşi din ambele părţi se aud voci critice. Bună intenţie, nimic de zis! Să ne gîndim niţel…Cum putem citi această generoasă invitaţie?
1. Poate fi vorba de o banală manevră electorală. Stăm bine cu „masele”, dar avem oarecari probleme cu „elitele”. Nu că ne-ar interesa foarte mult colaborarea lor, dar ar da bine, pentru imagine, cîteva voci „culturale” care să accepte, fie şi de formă, să ne pună în coşniţă două-trei vorbe bune. În ce mă priveşte, n-am a face reproşuri grave acestui mod de gîndire. E bine ca o formaţiune politică să-şi dorească o lărgire a spectrului ei de simpatizanţi şi e normal să aibă în vedere o strategie electorală cu eficienţă sporită.

Încă de mult, lumea noastră românească nu mai merge la biserică. Oamenii de sus, de mijloc şi de jos au uitat de mult cărarea ce duce la locaşul icoanelor. Boieri, ostaşi, meseriaşi, negustori, dascăli, slujbaşi, mari şi mici s-au lepădat de datoriile către legea lor creştinească - toţi sunt astăzi liber-cugetători. Şi, fireşte, dacă dumnealor sunt astfel, trebuie şi femeile dumnealor să fie astfel, adică liber-cugetătoare; şi, prin urmare, cum ar putea să fie copiii dumnealor astfel decât mamele, adică liber-cugetători!

În dimineaţa celebrei declaraţii, care a făcut înconjurul lumii, Jean Claude Juncker a luat aghiazmă şi anafură şi i s-au luminat minţile la minut! Declaraţia sa nu m-a contrariat deloc. E cît se poate de firească în contextul geopolitic şi strategic. Bravo, rătăcitule! U.E. nu trebuie să lase S.U.A. să dicteze pe continentul european! După ce Juncker a simţit pe pielea Occidentului valul uriaş şi tulbure al migranţilor şi a fost uimit de lecţia pe care i-a dat-o Putin lui Obama în Siria (ce înseamnă să te ocupi de terorişti în doi timpi şi trei mişcări, nu să faci din ei un arc întins pentru nevoile lui Obama!), a întors-o ca la Ploieşti. Putin e acum băiat bun pentru Juncher, e forţosul lumii şi nu poţi să-l vorbeşti de rău, nici să te depărtezi de el, pentru că la nevoie, Putin va scăpa Europa de bau-bau.

Nedemni şi necalificaţi cârmuitori,
Iată că, după ce v-aţi mulţumit stăpânii din lăuntrul şi din afara României prin antiromâneasca lege 217/2015, acuma vă folosiţi căpăţânile găunoase pentru înjghebarea şi promovarea Legii împotriva defăimării sociale, o preastupidă şi antidemocratică făcătură, prin care – dacă nu-i cu putinţă să vă redobândiţi dramul de onoare definitiv pierdut la intrarea în politică – măcar veţi izbuti, cu spectrul uriaşelor amenzi prevăzute (până la 60.000 de lei!), să strângeţi de gât presa independentă şi curajoasă, adică să lichidaţi ultima redută a libertăţii câştigată cu preţul atâtor jertfe la Decembriada din 1989.

„E veşnică pe lume doar schimbarea”, susţine Shelley într-una din poeziile sale. Riguros adevărat, căci tot ceea ce există (mai puţin suprauniversul dumnezeiesc) se află într-o necontenită mişcare şi schimbare, acea alergare şi eternă prefacere a Universului fizic, în care e parte şi Pământul cu tot ce se află pe el – viul şi neviul, omul şi universul lui lăuntric.
    Dacă originea biologică a vieţii sufleteşti a fost, este şi va fi în continuare subiect de aprigă dispută între adepţii creaţionismului şi cei ai evoluţionismului (admiţând că la facere Dumnezeu i-a suflat în nări omului suflare de viaţă, nu putem să nu admitem că această scânteie divină numită suflet este nemuritoare,

În sfîrşit, sosit-a vremea judecăţii! Cehii de la CEZ şi francezii de la GDF Suez s-au ales cu freza zburlită! Nu mai au voie să factureze consumul prin estimare, altfel îi paşte amenzi de sute de mii de lei! Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) i-a somat să sisteze facturarea serviciilor în avans prin fraudulosul estimativ şi să remedieze facturile în curs. Nu cumva Guvernul e cel care le-a permis să le întoarcă pe dos buzunarele românilor? Sîntem de plîns! Energia electrică pe care noi o producem în ţară ne-o (re)vînd cehii la suprapreţ! La fel, francezii, cu gazele! Mă întreb însă de ce autoritatea aceasta n-a observat pînă acum fraudele, pentru că despre fraude uriaşe este vorba, cetăţeanul fiind obligat să plătească ceea ce n-a consumat!

A interpreta greșit binele pe care îl fac ceilalți, a calomnia din invidie, a întinde curse pentru a-i face să cadă sunt lucruri care nu vin de la Dumnezeu, ci de la diavol. Comentând Evanghelia zilei, din ritul roman sau latin, Papa Francisc a vorbit în predica la Sfânta Liturghie celebrată vineri, 9 octombrie 2015, dimineață, în capela Casei Santa Marta, despre importanța discernământului, și a îndemnat la examinarea frecventă a conștiinței. Creștinul, a spus Pontiful, trebuie să fie foarte atent în privința ispitelor, pentru că deseori diavolul se prezintă într-o manieră educată și nu este ușor să deosebești ce vine de la Dumnezeu și ce vine de la cel rău, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.

Julia Gillard este Doamna Prim-ministru a Australiei.
Ea este, cu adevarat, «Doamna de fier» a tarii sale.
Într-adevar, aceasta doamna nu trateaza problema în mod
las… Australia spune NU. Pentru a doua oara!
Doamna Prim-ministru a Australiei îsi reafirma punctul de
vedere! Pentru aceasta femeie ar trebui sa se inventeze
«Premiul Nobel pentru curaj». Niciodata asemenea cuvinte nu
au fost rostite cu atâta claritate! Impactul ar putea fi
fenomenal. Ei nu i-a fost frica sa ia o pozitie clara, probabil cu
riscul vietii sale.

Că minima rezistenţă este direcţia căutată şi urmată de toate forţele fizice, iar prin aceasta ea devine o lege a naturii, ne-o arată apele curgătoare: Constrânse de forţa gravitaţională care acţionează statornic pe verticală spre centrul Pământului, este adevărat că, din cauza rezistenţei scoarţei terestre, râurile şi fluviile nu pot urma verticala în căutarea idealului; tocmai de aceea, împinse de la spate de imperativul gravitaţional, ele urmează cu încăpăţânare planurile înclinate şi curg fără odihnă la vale până la aflarea liniştii aparente în întinsul etern neliniştit al mărilor şi oceanelor.

Înţelepciunea populară românească, ilustrată în adorabile proverbe şi zicători, este nu numai fără egal în ceea ce priveşte profunzimea mesajului transmis (evidentă dovadă că maeştrii anonimi ai bunului simţ au ţinut să ne transmită adevărate bijuterii ale genului), ci şi în uimitoarea capacitate de-a se mula pe diverse situaţii şi de-a surprinde în câteva cuvinte esenţa acestora (dovadă că, prin favoarea divină, ele găzduiesc înfiorări ale gândirii de-o vârstă cu omenirea).
    Aşa stau lucrurile cu cele două senzaţionale picături de înţelepciune românească: Din lac în puţ şi Ce mi-i Tanda, ce mi-i Manda, pe care mi-am permis să le unesc, în speranţa că astfel voi izbuti să înfăţişez mai lesne şi mai sugestiv starea dezastruoasă a actualei politici româneşti, cu necesitate generată de înfloritoarea stare la care a ajuns politrucianismul postdecembrist în doar un sfert de veac.