Ei vin și se instalează pe poziții de forță, aducând cu ei Islamul, ceea ce etimologic înseamnă ”a te supune”. Logic, ei fiind supușii lui Allah, se consideră îndreptățiți să fie cei cărora Occidentul li se va supune. Iar Occidentul o va face pentru că nu va avea de ales. Occidentul n-a fost pregătit nici pentru valul de țigani pe care l-au exportat România, Bulgaria, Albania, de aceea, datorită naivității sale, a corectitudinii politice cu care a fost îndoctrinat, s-a lăsat buzunărit, jefuit, cu aceeași naivitate cu care aplaudă acum sosirea trenurilor cu ”refugiați”.

Era să greşesc şi să-i spun teleomului zeul din maşinărie (Deus ex machina), când bietul de el, departe de-a fi zeu şi de-a rezolva situaţii dificile, este doar un epifenomen, adică instrumentul vorbitor şi ascultător prin care fenomenul esenţial (patronul canalului de televiziune) îşi înfăptuieşte scopul final al politicii sale jurnalistice – aceea de tembelizare a telespectatorilor, fie, atunci când interesele lor coincid, punându-se cu arme şi bagaje la dispoziţia unui partid şi a unei ideologii, fie trecând cu totul în tabăra opusă (vezi salturile lui Dan Diaconescu de dinaintea întemniţării), atunci când puterea nu mai are trebuinţă de el şi fiscu-i suflă-n ceafă, aşa încât acesta ajunge să creadă cu tărie că în noua postură promovează o televiziune liberă şi independentă.

Motto:
Oriunde ochii ţi-i arunci
pe-ntinsul plaiului străbun,
vezi festivaluri ca la carte
în cel mai prăpădit cătun...

    Da, căci a ajuns o modă ca primarul şi consilierii în exerciţiu să se afirme, dar ce spun eu să se afirme, să rămână de-a pururi în istoria locului, nu prin fapte care au puterea edilitară şi utilitară a înveşnicirii fireşti (modernizări de drumuri, canalizare, aducţiune de apă potabilă, aşezăminte culturale şi sanitare, poduri, parcuri, desecări, împăduriri, îndiguiri etc.), adică ceea ce face parte din fişa postului unui primar acceptabil,

Mai multe ţări au instalat controale la graniţe, iar Ungaria a mers chiar mai departe, construind garduri de sârmă ghimpată care au stârnit furia migranţilor ce voiau să pătrundă în UE.
În Ungaria, au avut loc intervenţii în forţă la graniţă, forţele de ordine au folosit tunuri cu apă şi gaz lacrimogen ca să îndepărteze migranţii care forţau gardul. (Citeşte AICI)
Luni, un număr record de 9.380 de imigranți a intrat în Ungaria, potrivit datelor furnizate de poliția maghiară. Această cifră bate vechiul record de 5809 imigranți intrați în Ungaria, înregistrat duminică.

Fiecare popor cu faliţii lui. Noi, românii, îi avem pe torţionarii de ieri şi de azi, o foarte prolifică şi longevivă specie de ordin criminal, pe care de-a valma şi în parte trebuie să-i condamnăm – acum şi-ntotdeauna – la nemurire prin neuitare.
    E drept că nu-i corect ca toţi aceştia, băgaţi în aceeaşi oală a crimelor împotriva poporului român, să fie răsplătiţi de neuitarea noastră cu aceeaşi dărnicie. Căci una erau bandele dezlănţuite de evrei bolşevizaţi, care – în Basarabia şi Bucovina celui de-al doilea război mondial – atacau armatele româneşti (în ofensivă, apoi în retragere) şi ucideau prin fioroase torturi răniţii capturaţi (tot ei au aruncat în aer comandamentul unei divizii româneşti din Odesa!),

„M-am simțit folosit de persoane care s-au prezentat ca prietene și pe care eu probabil că nu le-am văzut mai mult de o dată sau de două ori în viața mea. Au folosit aceasta în avantajul lor.” O mărturisire onestă a Papei Francisc despre prietenia din interes. „Mie, lucrul acesta îmi face rău”, a spus în timpul unui interviu acordat unui post de radio independent și neconfesional, FM Milenium din Argentina. Dialogul a fost transmis duminică, 13 septembrie 2015, la Buenos Aires, aflăm din materialul apărut pe Vatican Insiders și tradus pe Ercis.ro.
Circa o oră de conversație dintre Papa Francisc și un prieten al său de peste 15 ani: Marcelo Figueroa.

Aflu de pe internet că circa 100 dintre şparlamentari sunt penali cu acte în regulă – unii deja condamnaţi, alţii foarte aproape de ceea ce se pare că a devenit o cutumă printre politrucii dâmboviţeni ai ultimului sfert de veac: Eşti respectat ca as printre borfaşi, cu ochii-n soare juzii dacă-i laşi!
    Şi cine ştie câţi or mai fi printre aleşii neamului (în inima putregaiului naţional şi mai departe în teritoriu), că tot acuşi-acuşi auzim cum alţi miniştri, făcători de legi, şefi de consilii judeţene şi primari sunt săltaţi de mascaţi, încât nu poţi să nu le dai dreptate guvernanţilor că puşcăriile româneşti postdecembriste lucrează la capacitatea maximă şi că prioritatea priorităţilor nici vorbă să fie educaţia, sănătatea, cultura şi cercetarea, ci ea se cheamă procurarea fondurilor necesare pentru construirea de noi puşcării la standarde europene.

Totul pare pe cât de simplu pe atât de frumos: imigranții veniți, aduși sau trimiși, vor contribui substanțial la echilibrul demografic  și la redresarea economică a Europei. Nu se explică însă prin ce minune niște oameni total nepregătiți vor deveni producători într-o economie super tehnologizată. Consumatori sunt deja, asta se știe. De integrare nici nu se mai vorbește, doar ne aflăm în plin multiculturalism, așa că nu mai este nevoie de ea. Rezultatul: este distrusă programat o civilizație super evoluată în numele salvării ei! Asistăm la cea mai mare infuzie de populație, la cel mai exploziv melanj etnic și cultural care are loc în Europa de la prăbușirea Imperiului Roman. Joaca rațiunea vreun rol aici? Se pare că în fața sentimentelor și a emoțiilor rațiunea a hotărât să bată în retragere. Acestea rămân pe teren și li se acordă prezumția de raționalitate.

Trăind într-un timp unidimensional, ce curge implacabil dinspre viitor spre trecut, şi un spaţiu tridimensional cu vocaţia nemărginitului, fireşte că majoritatea oamenilor fac pe dracu-n patru să fie reali sau obişnuiţi, adică să-şi muleze cu atâta conştiinciozitate traiul cuminte pe coordonatele cosmice ale existenţei, încât după moartea lor nu rămân decât cel mult nişte vagi amintiri din tot ceea ce constituie marele potenţial uman (gândire, conştiinţă, sentimente, vorbe, fapte).
    Noroc cu oamenii supraînzestraţi sau neobişnuiţi (gânditori, artişti, cercetători, sfinţi, eroi), care – mereu neliniştiţi de chemările privilegiate ale atotumanului – se devotează până la sacrificiu imperativelor destinului şi semenilor,

 
Monseniorul Piero Gheddo, de la Institutul Pontifical pentru Misiune Străină, Telegraph.co.uk, sep 2010:

    „Nu peste mult timp, islamul va cuceri mare parte din Europa”
    „Ziarele şi programele de televiziune nu vorbesc niciodată despre asta”
    „Din punct de vedere demografic, este clar pentru toată lumea că numărul italienilor scade cu 120.000-130.000 de italieni în fiecare an din cauza avorturilor și divorțurilor – în timp ce, în fiecare an, 200.000 de imigranţi legali se stabilesc în această ţară, mai mult de jumătate dintre ei fiind musulmani cu familii numeroase.”
    Vidul religios este umplut inevitabil de alte opţiuni şi forţe religioase.”