Adepţii mesmerismului susţineau că starea de sănătate a omului este strâns legată de magnetismul din interiorul corpului nostru
La sfârşitul secolului al XVIII-lea, medicul german Franz Anton Mesmer emitea teoria mesmerismului. Conform acesteia, în natură se manifestă o forţă ascunsă, denumită "magnetism animal", care leagă toate forţele existente în Univers şi, totodată, asigură echilibrul în interiorul corpului uman.
Istoricul englez Roy Porter a studiat acest fenomen şi l-a descris în articolele sale, printre care cel mai important este "Under the Influence: Mesmerism in England" (1985). Conform autorului, adepţii mesmerismului susţineau că starea de sănătate a omului este strâns legată de magnetismul din interiorul corpului nostru, iar bolile apar tocmai datorită debalansării acestui echilibru.

Continutul celui  de-al treilea secret de la Fatima a ramas departe de ochii publicului timp de 83 de ani, continuand sa fie tinut ascuns de catre Vatican din motive „strategice”.
Papa Ioan Paul al II-lea a manifestat la inceput o mare devotiune fata de Fatima si fata de Fecioara Maria in ipostaza Sa de Maica Domnului de la Fatima. Astfel, el a propovaduit mesajul ei, care era „pocaiti-va pentru pacatele voastre si intoarceti-va la DUMNEZEU”, insa, in cele din urma el nu si-a mentinut atitudinea, sub pretextul ca mesajul secretului este foarte apocaliptic.
Textul nu a fost facut public niciodata, dar se pare ca este de o violenta extrem de greu de inteles. Numeroase voci chiar contesta ceea ce al treilea secret de la Fatima sustine pe motiv ca niciun creator nu ar putea sa-si distruga creatia intr-un asemenea mod.

Sărbătoarea Sfântului Valentin – Valentine’s Day sau, mai simplu, Ziua Îndrăgostiţilor – ar fi, conform istoricilor, o combinaţie de tradiţii creştine şi romane, transformată şi modernizată de-a lungul veacurilor. În legătură cu cel al cărui nume îl poartă circulă multe legende…
Originea acestei sărbători catolice e neclară şi circulă numeroase legende în legătură cu personajele care ar fi inspirat-o. Una dintre poveştile recuperate din negura istoriei are în centru un preot din Roma – pe nume Valentin, evident – care ar fi trăit în secolul al III-lea d.Hr.
Pe atunci, împăratul Claudius al II-lea (sau Claudius Gothicus) a decis că burlacii sunt soldaţi mai buni decât bărbaţii însuraţi – primii s-ar dedica trup şi suflet războiului, pe când ceilalţi ar fi sfâşiaţi de dorul de neveste şi copii şi nu ar da totul pe câmpul de luptă -, aşa că a scos în afara legii căsătoria, în cazul tinerilor.

A apӑrut în mediul virtual o listӑ cu lucrӑrile scrise de personalitӑţi (chiar dacӑ nu ne convine în acest caz termenul) aflate în detenţie. O parte din mult prea cuprinzӑtorul tabel cu scriitorii şi  operele celor aflaţi în spatele gratiilor o sӑ puteţi vedea la sfârşitul articolului. Nu-i completӑ, dar acest aspect conteazӑ mai puţin.
Conteazӑ cӑ toatӑ pleiada de scriitori-deţinuţi şi multiplele lor preocupӑri scriitoriceşti mӑ determinӑ sӑ (îmi) pun nişte întrebӑri.
De unde au avut deţinuţii o atât de bogatӑ sursӑ de documentare? Aşa sete de culturӑ e în puşcӑrii cӑ toate au biblioteci care fac sӑ scârţîie de invidie rafturile marilor biblioteci ale acestei ţӑri?
Dacӑ nu sunt biblioteci, ar mai exista posibilitatea documentӑrii cu ajutorul internetului. E oare voie cu calculatoare în puşcӑrii?

Ştirea despre maramureşeanul care a dat telefon la 112 pentru a semnala un transport suspect de lemne are o continuare care pare a fi dintr-un roman al absurdului. Ciprian Coc a fost amendat cu 1000 de lei pentru că a sunat la 112! Omul a vrut să fie doar unul dintre foarte puţinii români cu simţ civic! Da, trebuie să recunoaştem că sunt multe situaţii în care ne facem că nu vedem şi trecem mai departe preocupaţi sau „preocupaţi” de treburi care nu necesită amânare.

Plecând de la poza pe care a publicat-o portalul de ştiri www.actualmm.ro , am reuşit să aflu câte ceva despre maramureşeanul care e acum anchetat pentru un act civic  la care legea îi dă dreptul şi la „comiterea” căruia am fost îndemnaţi prin spoturile publicitare promovate cu mare voioşie de televiziuni.

Citesc în prezentarea filmului „Cucerirea Constantinopolului (Fetih 1453)”:
„După mulţi ani de asuprire din partea Imperiului Otoman care în 1453 i-a izgonit pe toţi locuitorii Constantinopolului, un sultan ambiţios în persoana lui Mehmed II-lea va duce o campanie măreaţă pentru eliberarea Constantinopolului de sub robia otomanilor. Până să ajungă la porţile propriei cetăţi, sultanul Mehmed II-lea va trebui să treacă peste multe pericole care îi vor ingreuna şi mai mult misiunea pe care a jurat să o ducă la bun sfârşit. Vestea campaniei sale împotriva imperiului a ajuns şi la urechiile lui Uluibatli Hasan care va încerca să împiedice oastea condusă de Mehmed şi să ajungă la Constantinopol prin orice mijloc posibil. Fetih 1453 este un film care evocă istoria secolului şi multele războaie purtate contra Imperiului Otoman.”

Toţi miniştrii înşurubaţi după 1989 pe scaunul sănătăţii româneşti şi-au pus tălpile pe masă şi-au aşteptat să fie gîdilaţi la deciziile sinistre! N-au mişcat un pai ca să scoată sistemul de la perfuzii. Actualul Ministru al Sănătăţii, ginecologul Patriciu Achimaş Cadariu, cel care a făcut declaraţii jignitoare la adresa poporului român, stîrnind furie şi revoltă, revine şi conturează cu bisturiul o aberaţie mai veche a fostului ministru Bănicioiu, care va face istorie la această categorie grea, şi anume, implementarea cardului de sănătate la copiii cu vîrsta între 0-18 ani. Cu ei nu te poţi pune, şi, probabil, pe acest subiect, penalii din Parlament vor scoate lucrări ştiinţifice şi doctorate la Editura „Jilava" şi „Poarta alba". Cardul de sănătate e tot o afacere ca şi cartea de alegător, nefolosită pînă acum. „Am convenit cu premierul să pregătim propunerea!", spune Achimaş! Deci, dom' premier, tace şi le face! Control total, de la cel cu suzeta în gură, pîn' la cel cu barba sură!

În lumea micilor cetăți-state sumeriene, ai căror cei mai îndepărtați urmași suntem, a apărut, pe lângă scriere (și încă ce scriere!), un sistem coerent de numărare, principii de geometrie, roata, școlile publice și o idee de geniu care armoniza toate aceste descoperiri, depășindu-le. Ideea despre posibilitatea optimă a locuirii lumii acesteia. Întors cu privirea spre cer, omul din Ur, Uruk, Umma și Lagaș a constatat că, la intervale regulate, aceleași corpuri cerești urmau, fără abatere, același curs circular. Mai mult, că această necontenită curgere a astrelor hotăra succesiunea anotimpurilor, a lunilor, a zilelor, care scandau în mod esențial ritmurile vieții oricărui individ.

Cu alte cuvinte, între dinamica cerului și mișcarea terestră există o legătură strânsă, implacabilă, calitativă. „Precum în cer, așa și pe pământ”.

Încet-încet, în lumina logicii şi a bunului simţ ştiinţific, dar mai ales pe baza noilor descoperiri arheologice şi a dovezilor rătăcite sau poate că intenţionat dosite de răuvoitori prin cotloanele unor biblioteci, istoria se rescrie, adică îşi croieşte drumul drept şi neted al opiniilor unor specialişti de rang internaţional spre cugetele şi inimile însetaţilor de adevărul gol-goluţ.
    Şi astfel noi, românii, aflăm cu justificată mândrie că pe meleagurile României de azi (practic pe tot teritoriul traco-dacic, întins până departe la sudul Dunării şi dincolo de Tisa) s-a constituit o civilizaţie atât de avansată (vezi tăbliţele de la Tărtăria, cu un avans de 2000 de ani în faţa celor sumeriene, precum şi cuptoarele metalurgice din care se obţinea fier cu puritatea foarte aproape de 100%, dovada fiind făcută de cuiele dacice neatacate de rugină),

Se spune că banii posedă forţa malefică a dezumanizării  multora dintre aceia care-i deţin. Dar eu spun că nu banii au ceva aparte (în cazul de faţă satanic) faţă de alte bunuri create de om pentru trebuinţele sale, deoarece „magia” lor constă în încărcătura moral-emoţională conferită de utilizatori. La drept vorbind, cu rolul lor de a facilita relaţiile dintre membrii comunităţilor, banii – cu excepţia monedelor din metale preţioase, care astfel dobândesc valoarea permanentă a cantităţii de aur sau argint încorporate în ele – sunt un bun aparent de strictă reprezentare, un bun fără conţinut sau valoare în absenţa bunurilor propriu-zise dintr-o anumită perioadă istorică.