Înclin să cred că, după tragicele evenimente derulate cu surle și trâmbițe televizate la Decembriadă, foarte mulți români  (poate chiar toți) au sperat că – după 45 de ani de planificată înjosire a demnității și libertății umane – în sfârșit am scăpat pentru totdeauna de coșmarul bolșevic. Că adică a fost pentru mulți o adevărată revoluție, știut fiind faptul că nu doar scopul, ci chiar esența unei revoluții constă în schimbarea macazului existențial al comunității/poporului care a dorit-o și înfăptuit-o. Iar această schimbare de macaz o vizează în primul rând pe cea moral-spirituală (majoritatea membrilor să devină prin ea mai buni și mai cu frică de păcat, într-un cuvânt atotumani) și abia pe urmă pe cea de ordin material.

Antony Flew era considerat cel mai celebru ateu din lume.
Celebritatea şi-o construise prin seriozitate: s-a documentat cu rigurozitate şi a elaborat nenumărate cărţi, articole şi conferinţe în care argumenta inexistenţa lui Dumnezeu.
Numai că iată ce s-a-ntâmplat: cu cât pătrundea mai adânc în profunzimile problemei, cu atât descoperea mai multe întrebări şi răspunsuri care contraziceau teza de la care pornise. Inclusiv argumente solide în favoarea existenţei lui Dumnezeu provenite de la celebri oameni de ştiinţă.
Un om onest şi serios rămâne onest şi serios chiar atunci când – sau mai ales atunci când – ajunge în situaţia de a trebui să-şi mărturisească eroarea. Nu o eroare de metodă ori de detaliu, ci una de sistem, vizând fundamentele unei construcţii de o viaţă.

La vremea lui, Eminescu își deplângea compatrioții crunt înșelați și exploatați de leprele interne și externe: „Vai de biet român săracul,/înapoi tot dă ca racul”... Dar iată că după 150 de ani de-atunci și după tragica farsă democratică (sic) dintr-o altă Duminică a Orbului, românii nu se dezmint, astfel că – în virtutea aceleiași sinucigașe logici à rebours – în ziua de 5 iunie 2016 au votat cu atâta furie patriotică împotriva corupției generalizate și cu așa o neghioabă indulgență față de corupții arhidovediți, încât au izbutit să-i lase cu gurile căscate deopotrivă pe liderii PSD pentru scorul nevisat (niciodată în cei 26 de ani de făcătură postdecembristă ei nu reușiseră să refacă mariajul secerei cu ciocanul în întregul București!) și pe străini pentru mioritica performanță de-a pune autoritatea publică locală în labele unor megarăufăcători, unul dintre aceștia (Cătălin Cherecheș) pușcăriaș sadea, alții (și nu puțini) aflați foarte aproape de mititica (bunăoară, „faimoșii” primari realeși ai Craiovei, Brașovului și Devei, ori Horia Scubli, proaspătul ales al municipiului Sighetu Marmației, care deja a lăsat urme de neșters prin finanțele unor instituții ca Romsilva sau în cele ale campusului Liceului forestier din urbea maramureșeană)...

Toți am iubit la un moment dat. Unele iubiri s-au transformat în povești frumoase. Altele, în lacrimi si regrete. Toate iubirile au avut un punct comun: cel ce iubește vrea binele celui pe care-l iubește.
Am putea scrie despre onoare. Dar nu e cazul. Personajul care a îngropat în ridicol Baia Mare nu are așa ceva. Daca avea lăsa orașul acesta să-și urmeze propriul destin. L-a îngropat în datorii, s-a lăudat cu proiecte demarate înainte de molima CC, a plantat panseluțe la preț de 20 de ori mai mare decat în piață, a făcut locuri de joacă cu preț de zgârie nori. Ne-a umilit pe scena Eurovision pe banii plătiți de noi și, totuși, recunoașterea internațională am atins-o gratis.

Teoria cercetătorului suedez face referire la o aşa-numită specie ,,postumană".
Potrivit unei teorii care începe să devină din ce în ce mai populară, omenirea este doar o simulare avansată organizată de extratereştri. Numeroase personalităţi, printre care se numără şi antreprenorul american Elon Musk, susţin că Universul nu este altceva decât un joc de Sims, iar existenţa oamenilor este manipulată de extratereştri sau de oameni de ştiinţă foarte inteligenţi.
 
Teoria nu este de dată recentă. Ea este bazată pe o idee formulată de  Rene Descartes în secolul al 16-lea . Desigur, ştiinţa nu a fost foarte avansată la acea vreme, motiv pentru care filosoful francez susţinea atunci că întreaga lui realitate este manipulată, de fapt, de un demon.

Cu mirare multa am lecturat astazi delirul celor de la ActualMM in ceea ce ei numesc pompos „dezvaluiri II”!

In fapt un sir NEFUNDAMENTAT de acuze, de dari cu pietre, de aratari cu degetul inspre „dusmanii poporului (lor)”, pentru ca la finalul articolului nu este nimic, niciun document, nici macar unul care sa le si sustina zisele profund calomnioase, astfel fiind cat se poate de vadit faptul ca au vrut doar sa improaste cu noroi sis a-si scoata basma curate infractorul dovedit.

Si cum „tatucul” lor Catalin Chereches a facut faptele pentru care este cercetat in… leasing, adica in mai multe etape, pe rand, tot asa si cei pastoriti de „eminenta cacanie” – ma scuzati „cenusie” am vrut sa scriu! – Annamaria Somay cica fac dezvaluiri pe rand.

Hai, te-ai săturat? Uite, votează cu tine, citeşte Lucian Boia! Boia ţi-o trage în moalele capului, ştii-nu ştii istorie, te destupă. Citeşte o istorie a alegerilor din interbelic în zilele noastre şi retur. Ce-am câştigat? Ce-am pierdut?

De la analfabetism, sărăcie şi alegeri cu ciomagul în interbelic, la ceva stare bună şi durere civică în cot, astăzi. Ediţie specială „Omul şi Gândul”.

CAPITOLUL I

Misiunea Boia: „N-o să mint de nici un fel, nici măcar prin omisiune”

Este o ecuaţie simplă. Noi şi istoria noastră.

Este cutremurător când însuși președintele României (l-am numit pe Traian Băsescu) spune că „legile (noastre) sunt făcute de hoți pentru hoți”, numindu-i penali pe (ș)parlamentari, sau – mă rog – pe grosul acestora. Dar aproape la fel de cutremurător este faptul că el a promulgat cam fără crâcnire toate aceste legi mafiote, altminteri risca destituirea, și că numărul penalilor în rândul făcătorilor legilor (de la alesul de rând și până la președintele Senatului) este în continuă creștere, tot acuși-acuși auzindu-se că ba unul, ba altul dintre ei a intrat în vizorul DNA-ului (mai nou i s-a făcut această „cinste” penibilului fost manechin Călin Popescu Tăriceanu).

Cei care scriu pe fituica ce se distribuie ca sunt editati de Free Media, asociatie la care cica sunt membri sunt, ca si in bancurile cu Radio Erevan, ei insisi Free Media si nu editati de aceasta.
Dat fiind faptul ca se pretind a fi jurnalisti le-am pus la dispozitie in instanta, prin avocat, ca sa stie si ei, Statutul Jurnalistului Profesionist si Codul Jurnalistului Profesionist, voind sa le demonstrez si astfel cat de tare se abat de la aceste reguli deontologice.
De parca au vrut neaparat sa-mi demonstreze ori ca sunt grei de cap si ca nu se poate lipi de ei nimic, ori ca indatorarea si obedienta fata de tatucul Catalin Chereches face mai mult ca insasi demnitatea lor, au continuat circul dezinformarii si dupa prelungirea mandatului de arestare al lui celui ce-i gazduieste intr-una din cladirile sale.

Se pare că ăsta este specificul democrației originale pe care ne-o dorim (pardon, demagogii o doresc, iar celor mulți le este vârâtă pe gât) și la care trudim de un sfert de veac: Ca voința poporului exprimată printr-un referendum să fie ignorată de palavragiii cu putere decizională (vezi soarta plebiscitului din 2009, când la urne s-au prezentat peste 50% dintre români, care în proporție de 80% au votat pentru un parlament unicameral cu maximum 300 de membri!) și ca toate campaniile să decurgă șnur (că, de, pentru impresie doar coaja democrației contează) în binecunoscuta manieră dâmbovițeană a schimbărilor fără modificări esențiale.
    Adică pleacă ai noștri grei de osânză, vin ai noștri dornici să-și depășească înaintașii într-ale potlogăriilor, de unde continuitatea mafioto-ipocrită ca traiul celor mulți să meargă în jos.