Ivor Benson a fost, ca şi Douglas Reed, un jurnalist britanic participant la evenimentele care au trasat caracterul şi destinele secolului nostru. A scris pentru ziarele The Daily Express şi The Daily Telegraph din Londra şi The Rand Daily Mail din Johannesburg, Africa de Sud, iar din 1964 până în 1966 a fost consilierul pe probleme de informaţii al primului ministru Ian Smith al Rhodeziei (astăzi Zimbabwe). Astfel, a fost observator direct şi imediat al acţiunii de distrugere a civilizaţiei şi economiei continentelor din emisfera sudică. Cartea The Zionist Factor nu este o analiză istorică continuă, ci o serie de discuţii ale diferitelor aspecte ale ofensivei dirijate împotriva creştinismului şi civilizaţiei sale. Unele au apărut sub formă de articole în revista lunară a autorului, Behind the News (În spatele ştirilor) apărută în Africa de Sud. Publicată pentru prima dată în 1986 şi apoi, cu adăugiri, în 1992, această carte continuă analiza făcută de Douglas Reed în monumentala sa carte Controversa Sionului, cu fapte petrecute după scrierea acelei cărţi, care se opreşte în 1956.   

Citesc un Articol legat de SUBIECT  într-un ZIAR cu ŞTAIF ( „nu spui care, ca să nu-i fac publicitate!!”...; nu că nu mi-ar plăcea să le rostesc cu sadism, cu largă gura mea, numele... ), ziar confecţionat dintr-o hîrtie super-mega-calitativă, ceea ce presupune costuri de preţ înalte ( dar na’, „celui ce are i se mai dă, şi celui ce n-are, i se va lua şi ceea ce nu are!!”; nu zic mai mult fiindcă...nu-mi permit să mă cert cu Dumnezeu!!, nici cu unii dintre semenii mei!!! ), şi mă crucesc văzînd cum pe două păginoaie, cele de mijloc ale Ziarului, rezervate SUBIECTULUI, printre „celebrităţile anului 2016” descopăr oameni cu un înalt statut moral şi profesional, genii ale creativităţii şi inteligenţei româneşti  -şi-am să-l amintesc aici, acum, doar pe marele cardiolog român Corneliu Zeană, o somitate în materie, cu Brevete de Învenţie şi Inovaţie în Cardiologie,  un scriitor de excepţie şi un OM de mare angajament-,

Înainte de mijlocul lunii octombrie se va desfăşura concursul pentru ocuparea „ştiintifică” a posturilor de directori de şcoli. E dată o bibliografie pe care candidaţii trebuie s-o parcurgă şi să reţină cât mai mult din ea.

La ce-o folosi memorarea, nu prea înţeleg. În plus, materialele care trebuie parcurse de candidaţi sunt adunate de pe alte meleaguri, care n-au legătură de niciun fel cu sistemul de învăţământ de la noi. Pregătim directorii de şcoli după teoria altora, dar vom face aşa cum e pe la noi. Mi-am ales pentru câteva observaţii cartea „Leadership” a lui Bush. Tony Bush.

Întrucât, vrând-nevrând, prin mult trâmbițatul progres al omenirii trebuie să înțelegem o relativă prosperitate (câțiva bogați din ce în ce mai bogați și uriașa masă a săracilor tot mai săraci), o dezvoltare fără precedent a triadei egoism-cruzime-nedreptate, mama fioroasei triade neomenie-ipocrizie-tâlhărie, și un tot mai mare decalaj între intelect și morală (atotștiințificul om modern este mândru nevoie-mare de ateismul și lipsa lui de scrupule), nu cred că mai poate surprinde pe cineva dementa realitate cu gunoaiele ce se fac luntre și punte ca să iasă în față prin implacabil-hazoasa logică a destinului orb și surd de a croi lideri din ipochimeni fără caracter.

Bătaia de joc şi dispreţul Puterii faţă de ţară şi de cetăţenii ei sînt fără margini. Sub umbrela politică se adăposteşte o întreagă mafie la nivel naţional! Am ajuns să nu ne mai pese dacă ne bagă mîna în buzunar, zicîndu-ne în sinea noastră: mai avem încă un buzunar cu mărunţiş şi dacă ne bagă mîna şi în ăla ne bucurăm că ne mai rămîne haina în spinare, chiar dacă e ponosită. Altfel, am reacţiona. Şi dacă există în România o problemă mult mai greu de suportat decît austeritatea, sărăcia, umilirea şi exploatarea cetăţeanului, atunci, accesul la puterea de stat şi politică a proştilor, hoţilor, impostorilor, marionetelor şi indivizilor uşor şantajabili, ocupă locul fruntaş. Haideţi să vedem cine este tehnocratul de mai mare dragu' numit director al Corpului de Control Financiar?

La începutul mandatului de preşedinte al României, Iohannis a afirmat că nu se va acoperi cu imunitate în niciun caz şi că va face, ori de cîte ori situaţia o va impune, recurs la moralitate. Adică, îşi va da demisia de onoare dacă numele său va fi strigat în boxa acuzaţiilor de orice fel. Probabil, afirmaţia cu pricina n-a fost pentru urechile românilor, ci pentru cele ale Washington-ului şi Bruxelles-ului.  Între timp, Iohannis a făcut potecă în instanţe, iar moralitatea invocată a intrat la apă! În plus, înregistrează un adevărat record al excursiilor în destinaţii de lux, dar şi un record al abuzurilor săptămînale - Cotroceni-Sibiu şi retur, cu o imensă coloană de maşini, care blochează ore întregi circulaţia pe drumurile publice, deşi nu este o deplasare oficială.

Ce mai la deal şi la vale, toată planeta e cu numele lui Klaus Iohannis în gură! Pînă şi Europa liberă, cuibuşorul nebunilor cu informaţii afectate de strabism, finanţat, pe vremuri, de Congresul american, pentru interes american, care ne-au tras în piept cu lovitura de stat şi cu minciuna gogonată a zecilor de mii de oameni ucişi în 1989, îşi scote din nou antenele, de data aceasta împotriva lui Iohannis, criticînd comportamentul său. Pentru Preşedinte, atît diplomaţia, cît şi politica internă şi externă sînt ca atunci cînd, beat fiind, a făcut amor, iar dimineaţa nu mai ştia cine a fost partenera. L-aţi văzut cumva stingherit şi ruşinat de misiunea „ingrată” de a călători pe toate meridianele planetei?, în timp ce în ţară haosul zburdă de-a lungul şi de-a latul, începînd cu cangrena corupţiei de la vîrful puterii, naveta săptămînală la Sibiu, opulenţa fără gust a soţiei sale, cu milioanele de euro investite în Vila Lac, datul în spectacol la tîrgurile de carte şi, terminînd, cu dosarele sale, ce-şi cam pierd urma în pe drumul dintre instanţe.

Arestarea lui Bogdan Olteanu a deschis uşa unor previzibile şi obligatorii demersuri prin care se impunea ca inexpugnabilul glob de cristal al BNR să fie curăţat de praful corupţiei de pe axele sale. Guvernatorul Isărescu, care a stat la cîrmă mai mulţi ani decît a condus Nicolae Ceauşescu România, trebuia să dea seamă pentru lipsa de transparenţă cu care a "administrat" şi a cheltuit banii poporului timp de 26 de ani! În declaraţia de avere a lui Mugur Isărescu, la capitolul venituri, în fiecare an, scrie negru pe alb: „conform fişei fiscale", adică, secret de stat! Sigur, are ce ascunde, are şi de ce se teme! Salariile cosmice ale matusalemicului bancher-şef şi ale celor din conducerea B.N.R. sînt doar nişte tablete pentru vitaminizare, pentru că ei luptă din greu şi au grijă ca celor peste 40 de bănci cu capital străin de pe teritoriul ţării noastre să nu li se restrîngă dreptul şi libertatea de a jecmăni, prin clauze abuzive şi comisioane ilegale, românii îngropaţi în credite.

Rectorul Universităţii Babes-Bolay din Cluj Napoca, Ioan Aurel Pop, a precizat la Realitatea Tv, că în opinia sa, afirmaţiile lui Lucian Boia, în care îi dă dreptate ambasadorului Sua la Chişinău, spunând că "R. Moldova nu este România", sunt un derapaj, adăugând că pe el îl deranjează teribil. Mai mult, Pop a mai adăugat că cel mai probabil Boia nu a mai consultat în ultima vreme arhive istorice pentru a se documenta pentru ce scrie, adăugând că astfel, Boia a renunţat la armele meseriei, transmite Romanian Global News citând www.realitatea.net.

Întrebat cum pot fi interpretate atacurile lui Lucian Boia, Ioan Aurel Pop a spus:

"Sunt dureroase, pe mine mă dor teribil aceste afirmaţii, eu cred că trebuie să ne pregatim.. O să aniversăm o sută de ani de la Marea Unire.