Tot mai mulţi străini se convertesc la ortodoxie. Frumuseţea slujbelor şi ardoarea credinţei le dăruiesc iubirea după care tânjesc. Dacă lucrul acesta pare firesc, pentru creştini cu religii apropiate, când e vorba de „ortodocşi japonezi”, transformarea ţine şi de miracol

Trei japonezi într-o ceainărie din Bucureşti. Chipuri solemne, pictate parcă pe-o stampă veche. Lipsesc kimonourile. La o privire gră­bită, cei trei bărbaţi par cam de aceeaşi vârstă, undeva pe la mijlocul vieţii. Sunt însoţiţi de un preot român, cu figură blajină şi zâmbitoare. Invitaţi ai revistei „Formula AS”, au acceptat să îi povestească reporterului miracolul vieţii lor: trecerea la ortodoxie.

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-21507966-cine-este-toma-florin-petcu-ministrul-propus-energiei.htm

Sunt unii care pot, sunt alţii care nu pot, orice ar face. Partea proastă este că unii dintre cei care nu pot, vor. Şi vor să fie până şi miniştri... Restul îl face partidul pentru ei, chiar dacă nu ştiu să scrie corect.
Citesc pe www.hotnews.ro:
„Toma-Florin Petcu (38 de ani), vicepresedinte ALDE, nominalizat pentru functia de ministru al Energiei[...] In CV-ul publicat pe site-ul Camerei Deputatilor, la "Competente si aptitudini organizatorice", precizeaza ca poate asigura "asigura managementul oricarui compartiment din cadrul unei compani (sic!) cu exceptia celui economic" :)

... de la Craiova la Bucureşti, pentru a ocupa poziţia de frunte a Ministerului Muncii.
Deşi n-a dorit să părăsească Primăria, doamna Vasilescu o va face totuşi, nu pentru binele domniei sale, ci – după cum declară - pentru binele Craiovei.

Evenimentele, începând cu toamna anului trecut, au avut următoarea desfăşurare:
Pe www.romanialibera.ro scria în 10 septembrie 2016
„Lia Olguţa Vasilescu anunţă că va candida la alegerile parlamentare din acest an, pentru a obţine un scor bun pentru PSD Dolj şi pentru a putea participa la emisiunile din campanie, ea susţinând că nu va pleca din funcţia de primar al Craiovei.”

E Sărbătoare. „Iată, vine Domnul stăpânitor; în mâna lui este domnia, puterea şi stăpânirea” (cf. Mal 3,1; 1Cr 29,12). Epifania (manifestarea) Domnului este sărbătoarea chemării tuturor popoarelor la lumina lui Cristos. Pruncul născut din Fecioara Maria într-o peşteră la Betleem nu a venit doar pentru poporul lui Israel reprezentat de păstorii din împrejurimi. Fiul lui Dumnezeu a venit pentru toate popoarele reprezentate astăzi de către magi. Aceştia, văzând steaua lui la răsărit, au venit să i se închine (cf. Mt 2,2b). Se împlineşte profeţia de demult: „Toate neamurile pământului te vor adora pe tine, Doamne” (cf. Ps 71/72,11). Acei înţelepţi călăuziţi de un semn luminos şi instruiţi de Scripturile lui Israel sosesc la Betleem. Intrând în casă, au văzut copilul împreună cu Maria, mama lui.

Agenţiile de presă româneşti ne anunţă că s-a dat startul noii ediţii a raliului automobilistic şi motociclistic Dakar. La categoria motociclete avem şi noi doi reprezentanţi: Emanuel Gyenes şi Marcel Butuza.
Raliul Paris-Dakar s-a mutat, din cauza ameninţărilor teroriste din vestul Africii, începând cu ediţia din 2009, în America de Sud. De mutat s-a mutat pe alt continent, dar tot Raliul Dakar (capitala statului african Senegal) se numeşte...
E ca şi cum turul ciclist al Franţei s-ar desfăşura pe trasee aflate 100% în afara Franţei. Dacă s-ar întâmpla aşa ceva, atunci nu s-ar mai numi „Tour de France”. Ce legătură poate exista între locul actual de desfăşurare a competiţiei şi capitala Senegalului rămâne o enigmă.

Importanța Sfintelor Scripturi (Scripturile ebraice sau Vechiul Testament și Scripturile grecești sau Noul Testament) în cultura omenirii, mai exact în faza edificării atotomenescului care aude chemarea divinului, rezultă atât din rolul decisiv pe care l-au avut în formarea moral-spirituală  a unor mari artiști și erudiți (de pildă, William Faulkner, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1949, mărturisește că Biblia și romanul Don Quijote au fost cărțile sale de căpătâi), cât și din formidabile cifre de felul următor: Biblia este de departe cartea cea mai tipărită din lume (potrivit ediției din 1988 a lui Guiness Book of World Records, între anii 1815-1975 a fost tipărită în aproximativ 2,5 miliarde exemplare) și cea mai tradusă din toate timpurile (peste 1800 de limbi și dialecte), astfel că – ne informează Societatea Biblică Americană – „ea este în prezent accesibilă populației globului în proporție de peste 98%”.

Fără promisiuni, campania electorală ar fi un nonsens de felul nunții fără lăutari. Iată de ce se promite pe rupte, cele mai multe promisiuni fiind atât de substanțial mincinoase, încât nici măcar catindații plăsmuitori și îndrugători nu cred în înfăptuirea lor. Cu toate astea campania merge mai departe cu dezvăluiri și acuzații șocante (că, de, așa este democratic: alb și negru inversate,/scopul după cum socoate), cu un bombardament din ce în ce mai intens din partea ofertanților și cu scene de un penibil desăvârșit, astfel că în final câștigă taman aceia care au pus cel mai zdravăn umărul la crucificarea României.
    Bunăoară, alegerile șparlamentare din 11 decembrie au fost câștigate cu un scor zdrobitor (aproape 50%) de către PSD, un partid care n-a pierdut alegerile chiar și atunci când, prin alianțele înjghebate, era trimis în opoziție.

Inspirându-mă de la titlul romanului lui Ovidiu Hurduzeu „Culori vii, forme frumoase”, am scris articolul de faţă căruia i-am dat titlul „Culori vii, formă frumoasă”.
După alegeri, n-avem altceva de făcut decât să privim la forma frumoasă a României pe hartă şi să ne bucurăm de culorile vii în care a fost colorată din 11 decembrie a.c. pe înnoptate.
Privesc harta ţării care-i mai mult, mult mai mult roşie decât verde sau albastră. Poate că-i bine că nu predomină albastrul. Gândul ne-ar fi putut duce la expresii arhicunoscute de genul „situaţia e albastră”, cu rezonanţele negative cunoscute.  Harta politică a României are  trei culori, trei reprezentări stilizate ale partidelor care au contat în alegeri.

Nimeni nu scapă de problemele existențiale, nici ca individ și nici ca popor. Asta a hotărât Atoatefăcătorul la izgonirea perechii adam-evice din Eden („În sudoarea feței tale să-ți mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat...” - Genesa 3/19) și ăsta este inevitabilul sens al vieții (obișnuim să-i spunem destin), respectiv al istoriei umane, până la Judecata finală.
    Dar care nație se poate compara cu nația română în ceea ce privește încercările și paradoxurile istoriei sale? Iată câteva dintre ele: poporul român, cel mai statornic din Europa și continuatorul fabuloasei civilizații traco-getice, despre care învățații lumii afirmă că poate fi considerată axa culturii universale, astăzi se resemnează în postura de codaș între popoarele moderne;

Câteva gânduri rostite de Zoe Dumitrescu-Bușulenga.

Zoe-Busulenga“Eu nu înțeleg un lucru: când e atâta frumusețe întreagă pe lume, cum pot să mă duc să mă uit la firimituri, când eu am bucuria integrală a frumuseții? Şi, dacă fărâmițăm frumusețea, cum vom mai putea face drumul invers? Credeți că de la manele ne vom mai putea întoarce la Johann Sebastian Bach?”
“De la Freud încoace s-a produs o mutație: s-a pus sexul în locul capului. Asta e tristețea cea mai mare. Vedeți, la noi, la români există/exista/ o cuviință. Anumite cuvinte nu se pronunțau – nu erau niște tabu-uri, dar există/exista/ o pudoare. Acum “cuviința”, cuvântul acesta, a dispărut din dicționar. Nu am prejudecăți de niciun soi, dar felul în care ne purtăm ucide frumusețea.”