Înclin să cred că tot omul (a se citi românul) cu un dram de minte este convins de adevărul găzduit în următoarele spuse: „Politica e cea mai profitabilă aflare în treabă” și „Politica-i pentru partinici mumă, iar pentru toți ceilalți este ciumă”.
    Firește, mi se va răspunde că lucrurile nu stau chiar așa. Din următoarele motive:
    a)Au existat destui partinici care au luptat din răsputeri pentru binele oropsiților, doar astfel – cu vizionari, idealiști și martiri – fiind posibil indiscutabilul progres al omenirii în plan economico-social (numai aici, căci în plan moral-spiritual actuala tendință a omenirii este înspre regres);
    b)Absența partidelor  ar îngreuna enorm de mult actul guvernării, criza politică prelungită fiind echivalentă cu eticheta de stat neguvernabil.

Obrazul de toval al aleșilor cu venituri nesimțite se ține, iar ambalajul (ne)democrației originale cu legi pe măsura inegalabilului lor fariseism, precum aceea cu limita maximă a cheltuielilor de campanie, mărimea afișelor, inscripționările și dosirea sub preș a pomenelor electorale. Adică, gata cu flecuștețe de felul pachetelor cu alimente, berilor și mititeilor, gecilor, tricourilor și găleților, ba chiar și a pixurilor cu care în precedenta campanie încă se scria primitiva istorie a mitei electorale de pe aceste meleaguri. Prin majorarea lefurilor din învățământ și sănătate s-a trecut la faza legal-îndreptățită a mituirii în masă...
    Asta nu înseamnă nicidecum că sunt împotriva celor două mari detașamente de truditori postdecembriști, care în chip firesc își doresc un trai mai decent, iar prin aceasta caută cu disperare să reducă enormul decalaj dintre veniturile submodeste și cele neobrăzate.

Uraaaaaaaa! Vin alegerile! Vine „Moș Crăciun”(ul) poporului român, unul dintre cele mai oropsite popoare din câte există. Sosesc alegerile, sosesc și promisiunile electorale. Normal, NU!
Pentru prima dată de la masacrul în masă al statului român asupra poporului român, caTindații vin cu ceva nou, cu ceva… modern, promisiune nouă: Reducerea taxelor!
Ce nebunie! Păi, dacă se reduc din taxe , înseamnă că acelea au fost impuse ilegal și atunci ar trebui să ni se returneze banii luați cu japca, iar cine a greșit să plătească!
Nu suntem ai lui Dumnezeu!? Nu este Dumnezeiește ca cine greșește să-și facă …. „metaniile”?

Chiar dacă pe oficialii noștri de două parale (cîrmuitori, academicieni, istorici) îi lasă rece, avem un trecut atât de fabulos în ceea ce privește cultura, civilizația și limba traco-geților (aria de răspândire și colosala influență exercitată de ea asupra familiei de limbi indo-europene), încât săpăturile arheologice scot neîncetat la lumină dovezi mai mult decât concludente în acest sens, precum avansul de peste 2000 de ani al tăblițelor de la Tărtăria în fața celor sumeriene, iar tot mai mulți dintre istoricii și culturologii străini nu prididesc să se minuneze și să afirme cu tărie că teritoriul României de azi este axul universului cultural al omenirii!
    Cu toate astea (sau, cine știe, poate că tocmai de aceea), nici faimoșii regi ai traco-geților și nici voievozii de mai târziu n-au socotit că aceste pământuri îndelung râvnite de diverși  cotropitori sunt ale lor, ci ale urmașilor lor.

În afară de membrii și simpatizanții în cărți ai partidelor, câți dintre români au încredere în politica dâmbovițeano-postdecembristă? Păi cum poți să mai ai încredere în cea care a pus România pe butuci (peste 1200 de întreprinderi distruse sau vândute la preț de fier vechi, agricultura decapitată, transporturile demantelate etc.), care a dus la sapă de lemn grosul trăitorilor pe aceste meleaguri și a așezat pe umerii lor o datorie externă de circa 100 miliarde dolari, care a pus pe roate procesul de ciocoizare și a alungat din țară peste patru milioane de români, care încurajează furtișagurile, nedemnitatea, minciuna, înșelătoria și falsa cultură, respectiv toate formele de antiromânism, pentru a putea vinde pe ascuns și la bucată întreaga țară?!

1.Enigmaticul zero (nul)
    Se știe foarte  bine că anticii (sumerieni, babilonieni, egipteni, fenicieni, chinezi) posedau rețete empirice și o avansată tehnică de calcul a suprafețelor de pământ, ei cu toții utilizând irigațiile și înclinația spre monumental, după cum la fel de bine se știe că, în pofida comerțului foarte dezvoltat prin care au adunat averi uriașe, nici egiptenii și nici fenicienii n-au avut o activitate teoretică din care să rezulte adevărata știință (matematica, fizica sau hidrostatica).
    Iată de ce, ne înștiințează P.P.Negulescu în tratatul Geneza formelor culturii, Platon nu doar că în dialogul lui despre Legi a sesizat această situație, dar chiar a ajuns să deplângă faptul că, în general, „oamenii nu caută înțelepciunea, ci abilitatea”, că, adică, ei nu urmăresc să înțeleagă lucrurile, ci, conduși de pofta înavuțirii, se mulțumesc să se folosească de ele.

A mai rămas o lună până la alegerile generale (11 decembrie), timp în care toți alegătorii români din țară și străinătate trebuie să cumpănească temeinic lucrurile și să decidă: Doresc adâncirea dezastrului postdecembrist, ori o reală schimbare în bine?

            Pentru prima variantă (adepta lozincii „Continuăm ce am început atât de bine pentru noi și ai noștri”, respectiv a evoluției de la rău la catastrofal), românii n-au nevoie de propria judecată, ceea ce în era informației impecabil ambalată și apoi servită pe tavă se cheamă efort inutil, ci numai de disciplina inerției.

            Da, căci în virtutea lenei de-a gândi, obișnuință devenită regulă pentru cenușiul trai indistinct („Ce să-mi mai bat capul cu alde astea, că doar nu voi schimba eu lumea!...”), totul este să posezi instinctul supraviețuirii cu orice chip și să nu înoți împotriva curentului (foarte plastic se spune „să nu faci pipi contra vântului”).

N-aş avea nimic cu Occidentul „binevoitor", nici cu argaţii autohtoni, dacă ne-ar lăsa în pace valorile religioase, morale, istorice şi culturale. Oculta mondială a considerat că România este rămasă în urmă şi trebuie civilizată cu forţa. Şi-a luat ca aliat statul român, mass-media, a pus stăpînire pe sistemul de învăţămînt (grădiniţe, şcoli, licee, universităţi) şi ne obligă să iniţiem copiii în ritualuri oculte şi sărbători păgîne. Ne obligă să înghiţim mizerii de o vulgaritate excesivă, iar presa mercenară, care fals îşi zice presă naţională, ea fiind aservită unor patroni din acelaşi aluat, modelează, la comandă, generaţii de viitori pierduţi mintal. Subliniez infantilismul celor extaziaţi în faţa gunoaielor străine ce-şi fac loc, tot mai agresiv, mai insistent şi mai revoltător, în spaţiul public românesc, dar şi mîrlănismul maimuţele autohtone, ca metodă de copiere şi imitare. Nu vă grăbiţi să mă judecaţi. Cred doar că am bun-simţ, dragoste pentru valorile spirituale şi culturale ale Neamului, dar şi sensibilitatea care nu trebuie să-i lipsească nici unui cetăţean al ţării, indiferent de profesie.

Cum iluziile îi aduc în stare pe parveniţi să meargă pe cuie sau pe jar pentru un loc în banca întîi, cel care a lucrat dintotdeauna cu entuziasm la temelia literaturii pornografice, cu un ochi pe sub fustele adulatoare şi cu altul după furat din paginile unor autori celebri, rîvnind abscons şi profund la Nobelul pentru literatură, cel care a înjurat şi a întinat patrimoniul românesc în textele sale, cel care şi-a publicat şi tradus în lumea mare cărţile pe banii poporului, cel care şi-a făcut cu ajutorul I.C.R. o plapumă mai mare şi mai pufoasă decît valoare la purtător, cel care a plagiat şi a recunoscut, el, visătorul la Nobel este în cumplită suferinţă din pricina uriaşei sume de bani ce-i va reveni lui Bob Dylan, odată cu Nobelul. Dacă analizăm la rece, Bob Dylan nu e un scriitor cu o vastă şi apreciată operă, ci un autor de texte pentru chitara sa, texte care n-au de-a face cu instituţia valorii literare.

Cine lucrează în haită, îşi pierde identitatea! Devine hăitaş. Din ipostaza de adversari ai suprimării celor 102 taxe propuse spre eliminare de pesede, Iohannis şi Cioloş demonstrează clar acest lucru. Entuziasmul celor doi trebuie pus la răcit, altfel va da în clocot şi ne va opări de tot. Amîndoi gîndesc cu buzunarele lor, nu cu mintea! Cum să-i fie un pic mai bine poporului, cînd ei sînt ascultătorii Bruxelles-ului, Washighton-ului? În tactica lor de lucru nu există ruşine, ci neruşinare. Recent, Iohannis a afirmat că nu vrea „premieri penali”, dar, însuşi, el, preşedintele, este cercetat penal şi face naveta în instanţe, acuzat de fals şi uz de fals.  Ehei!, vor cădea cozile cîinilor încărcaţi cu prea mulţi covrigi răscopţi la simigeria din Hermannstadt, pe vremea cînd era Bürgermeister. Cei care l-au votat la marea feisbuceală din 2014 îşi plîng de milă.