După cum există oameni și oameni (buni și răi, corecți și necinstiți, înzestrați și șarlatani, miloși și cruzi etc.), tot așa istoria consemnează personalități incontestabile (acele ființe de mare caracter, care de-a pururi vor rămâne repere în istoria omenirii prin admirabila lor străduință până la jertfă în folosul semenilor) și personalități controversate (fără excepție toți dictatorii, adică acei oameni, care – fie înzestrați cu multă ambiție și șiretenie, fie cu o inteligență peste medie, dar totdeauna având de partea lor tainicul consimțământ venit din partea evenimentelor în derulare – nu doar că sunt condamnați să nu-și poată satisface cu niciun chip setea de putere în continuă creștere, dar, în goană nebună spre acest ideal obscur-înșelător, ei își punctează epoca cu fapte ce-i împart în benefici și malefici).

 –  Don Amorth, care este părerea dumneavoastră despre Halloween?
–  ... provoacă scârbă şi îmi face scârbă. Este vorba de o chestie păgână, anticreştină şi anticatolică, provenind din ţările nordice, şi care a făcut explozie în America. Acest gunoi pretinde, şi uneori şi reuşeşte,  să pună pe plan secund şi să umbrească Solemnitatea Tuturor Sfinţilor, pe care o celebrăm cu bucurie pe întâi noiembrie. Şi pentru că scopul său este tocmai cel de a pune piedică sfinţeniei, este o găselniţă a diavolului, care intenţionează să dea peste cap planurile lui Dumnezeu. Halloween este o sărbătoare păgână...
Diavolul încearcă să semene discordie între Dumnezeu şi om, nu atât din ostilitate faţă de om, cât din voinţa de a-l ofensa pe Dumnezeu, care este ţinta sa preferată, şi uneori, îi reuşeşte, chiar dacă va fi înfrânt pentru totdeauna.

Văzând că în cei 27 de ani scurși de la Decembriadă lucrurile merg din prost în mai prost (economia culcată la pământ, țara scoasă la mezat, datoria externă de circa 100 miliarde dolari, moralitatea și educația în cădere liberă, tâlhăria și ciocoizarea în necontenit progres, sărăcirea devenită un fenomen de masă), tot mai des românii mințiți și dezorientați se întreabă cu năduf: „Unde sunt cetățenii capabili și onești ai acestei țări? Că doar nu ducem lipsă de asemenea oameni. Atunci de ce stau deoparte?!...”
    Da, România postdecembristă nu duce lipsă de oameni cinstiți și înzestrați de la natură.

Ne cocoțăm pe teorii mincinoase despre superioritatea dacilor și a limbii vorbite de ei ca „sămânță” pentru toate graiurile Europei și Asiei, dar nu știm să ne cinstim și să ne bucurăm de „cuvântul” care a fost singurul liant al unui popor risipit de o parte și de alta a Carpaților. Ne cunoaștem prea puțin istoria adevărată, cu bune și rele, și suntem mult mai neînsemnați decât  am vrea să fim. Cu toate astea, chiar dacă nu avem ce să scotocim în trecut, ar trebui să privim în viitor cu încredere și cu demnitate.
 Ar fi cazul să trecem peste complexele de inferioritate față de popoarele cu o istorie mai îndelungată și să ne ancorăm în viitor. Dar nu suntem capabili de acest lucru, pentru că nu avem suficiente ancore spirituale.

Cred că niciun om cu scaun la cap nu se mai îndoiește de faptul că istoria a fost scrisă și va continua să fie scrisă (astăzi în varianta corporatocratică) după vrerea învingătorilor și la comanda atotputernicilor zilei. De pildă, ne înștiințează ilustrul Jacob Burckhardt în textul Napoleon I, după cele mai noi izvoare, Nabulione Buonaporte (nume sub care apare într-un registru bisericesc corsican) nu se jena nicicât să ordone măsluirea comunicatelor oficiale, astfel încât – din proverbiala sa lipsă de respect pentru adevăr – să rezulte două lucruri: pe de o parte, admirația tuturor celor care le citeau față de atotștiința lui (în realitate, el poseda cunoștințe de matematică la nivelul unui ofițer de artilerie, cu istoria nu stătea mai bine, era un călăreț submediocru și, nu în ultimul rând, n-avea caracter: era invidios, iubea bârfele și minciunile, adora lingușeala și întreținea, cu o perversă voluptate, suspiciunile dintre apropiați și curteni),

Organizațiile semnatare critică recenta propunere legislativă de eliminare a taxei radio-TV, pe care o consideră dăunătoare pentru îndeplinirea mandatului public al SRR și SRTV și solicită Parlamentului să o respingă și să lanseze o dezbatere publică transparentă pe marginea rolului și finanțării serviciilor publice de media.
Președintele PSD, Liviu Dragnea, a depus la Senat,  în data de 10 octombrie un proiect de lege privind eliminarea a 102 taxe nefiscale, cu începere de la 1 ianuarie 2017. Printre aceste taxe se numără și taxele radio-tv. În expunerea de motive, inițiatorii susțin că această măsură se impune pentru a asigura o  transparență sporită și o eficientizare a activității celor două instituții. Proiectul depus menționează că finanțarea radioului și televiziunii publice urmează a se face de la bugetul de stat, fără a da alte detalii.

Motto: Fără experți lumea modernă este de neconceput;
cu ei, se modernizează doar concepția despre lume...

    Lumea noastră realmente colcăie de așa-zișii experți. Nu există domeniu de activitate, relaxare și degringoladă umană (de la conflictele militare și până la ciondănelile din familii, de la sensul vieții și până la poziția corectă în timpul somnului, de la bolile neiertătoare și până la scărpinat), în care aceștia, mulți ca frunza și iarba, să nu fie întotdeauna prezenți și pregătiți să intervină cu sfaturile lor la fel de folositoare ca o frecție energică la un picior de lemn.

Zilele astea am primit pe internet un mesaj, aș putea spune istoric: Declarațiile mai mult decât uluitoare (de-a binelea năucitoare) ale papei Francisc la încheierea celui de-al treilea Consiliu al Vaticanului. După circa șase luni de discuții și deliberări, cardinalii, episcopii și teologii catolici întruniți în Cetatea Vaticanului au redefinit vechile dogme și doctrine catolice, proces din care – ne înștiințează Sanctitatea Sa – a rezultat „prin umilință, meditație și rugăciune” o religie „modernă și rezonabilă, care a trecut prin schimbări revoluționare”.
    Mă văd nevoit să fac în acest loc o primă haltă cu precizarea aferentă: Eu, și ca mine atâția alți creștini, eram convins (și rămân în continuare convins) că singura și adevărata revoluție din întreaga istorie a omenirii este aceea înfăptuită în urmă cu două mii de ani de către Fiul Omului (doar ea a izbutit să schimbe lumea pornind din interior,

Eram doar de-o șchioapă în regimul bolșevic, dar, trăgând cu urechea la discuțiile celor mari, îndeosebi la savuroasele dialoguri ale tatei cu prietenii lui de pahar, mi-a rămas întipărită în minte distincția „noi-ei”, precum și tainica expresie, rostită cu năduf și cu oleacă de fereală ba de unul, ba de altul dintre convivii irezistibil atrași de zona periculoasă a politicii de la acea vreme: „Ei se pun în funcții și tot ei se dau jos”...
    După citirea primului volum din romanul Moromeții, am rămas cu ferma impresie că fiecare așezare din această țară își are inconfundabilul său Ilie Moromete. Totul este ca statutul social, pe care respectivul îl posedă de la natură, să fie întărit și făcut cunoscut prin firmanul artistic al observatorului înzestrat cu darul scrisului...

Asist cu mirare la modul in care statul roman, prin decidentii sai, esueaza adesea sa surprinda, in ciuda evidentei, evenimente si actiuni indreptate impotriva Romaniei. M-am lamurit demult ce inteleg unii prin patriotism si cat de mult le pasa de protejarea valorilor. Multa parada, putin continut.
Urmaresc zi de zi tot ce se intampla in Romania si in lume pentru ca imi pretuiesc tara.
In ultima perioada am sesizat cateva miscari interesante pe care nu le pot ignora, deoarece a intrat in scena Rusia.
La sud de Dunare, in Peninsula Balcanica, avem o comunitate numeroasa de aromani. In tara le mai spunem si machedoni. Intre ei exista si destule voci cunoscute, precum Ion Caramitru, Gheorghe Hagi, Simona Halep sau Gigi Becali.