Nimic nu va mai fi de acum înainte la fel!
În anul (ca și) scurs „eCreator” a devenit un brand peste care nu se poate trece în literatura contemporană, un loc unde-au fost încălzite spirite, găzduite suflete și nemurite creații.
Logic, ca peste tot există și-un pic de dezamăgire umană, trădarea făcând și ea parte din legile omenești, vorba lui Minulescu.
Trădările lor m-au întărit pe mine și echipa mea, dezamăgirea maximă venind din colaborarea cu „Grinta” lui Gabriel Cojocaru, altfel un potențial prieten.
În loc să-mi ling rănile și să-mi plâng de milă – cum ar fi făcut mulți alții - în din data de 3 februarie am înființat editura.
La București am nemurit momentul prin două manifestări de calibru, una împreună cu Firiță Carp și Florin Dochia, alta alături de regretatul Ciprian Chirvasiu, Adrian Suciu, Dan Ioan Marta și Cornel Octavian Rodeanu, când am vrut să statuăm mișcarea „Ateliere în paragină”.
Orgolii de rahat, jocuri de culise, invidie, etc...

Se aștern zăpezi, întru pecetluirea unor clipe dăltuite de frumusețea trăirii intense, în stânca memoriei, pentru cel puțin încă o viață de om!
Ne duce, pe drumul care se vrea pierdut către istorie, un microbuz cu oameni Lumină, toți Oameni de Cuvânt, în ambele sensuri ale spunerii, cu sufletul foiță de pergament, gata să se lase amprentat de frumusețea anotimpului, a locurilor, dar mai ales a localnicilor, la Ruscova, comunitate de ucrainieni, împământeniți cu credință și cu datini între maramureșeni, făcând cinste acestora.
Alături de doamna Maria Nagy și de domnul Firita Carp sporovăim, pe locurile din spate ale microbuzului, cu entuziasmul dimineții, perfuzată suficient de cofeina administrată la micul dejun. Împletim gânduri, impresii. Glumim cu bucurie copilărească pe șaua imperceptibilă a timpului care nu-și mai află repere și care descheie cu subtilitate sufletele noastre până către aproape de inimă.
Sunt fericită să fiu. Să fiu acolo. Alături de ei, toți. Sunt fericită să îi cunosc și să le descopăr grația și seriozitatea cu care venerează frumosul din jur, ca să-l reverse prin cuvânt, mai apoi, semenilor.
Din loc în loc, șoseaua își șerpuiește trecerea, balansându-ne. Ne atingem unii de alții ca să înțelegem că e un adevăr tot ce se petrece, dincolo de coperțile de poveste pe care i le zămislește întâmplării, curgerea.

Herodot a dat cu noroi în traci și apoi s-a retras în eternitate. Nu mai poate fi tras la răspundere pentru inepțiile pe care le-a scris. Asta e tactica, dacă nu o cunoșteați: dai cu piatra și fugi. Iar lumea te admiră că știi să spargi geamuri. Viața m-a învățat să fiu tolerant față de oamenii răi, să înțeleg ce îi roade pe suflet încât atacă oamenii buni și, de multe ori, am fost „avocatul diavolului”. Mi-am apărat colegii acuzați pe nedrept sau poate pe drept, cât și pe cei ce îi acuzau. Eu nu sunt judecător, ci sunt un om simplu, adică sunt cu inima alături de toți oamenii. Așa că i-am apărat și pe cei buni și pe cei răi, care și ei sunt tot oameni. Asta pentru că sunt român și așa am fost crescut. Dar nu toți românii sunt crescuți la fel. Nu mai știu ce gânditor spunea că misiunea oricărui scriitor sau publicist este de a fi umanist și de a apăra oamenii ce devin ținta unor invidii, calomnii, minciuni, nedreptăți sau alte răutăți ale… Ale răilor. De aceea rămân uimit când văd un scriitor și publicist renumit, conferențiar universitar de lingvistică, fost secretar PCR al Universității din București, ce dă cu pietre și cu noroi într-un conațional, pentru simplul motiv că strălucirea acestuia o eclipsează pe a lui. Nu spun cine. Persoană importantă. Latinii ziceau nomina odiosa, ceea ce nu înseamnă că numele lui a fost de la început la fel de odios cum este el. „Este un lingvist român, publicist și scriitor, militant politic naționalist” (zice Wikipedia).

Tesla este considerat ,,părintele'' internetului, fiind savantul care a inventat ingineria electrică modernă, motorul electric, radarul, radioul şi razele X. În ciuda gândirii sale sclipitoare, Tesla suferea de diferite afecţiuni obsesiv-compulsive.
Mulţi istorici au afirmat că mintea sclipitoare a inginerului era copleşită de manie. Tesla dormea foarte rar, el susţinând că ar fi dormit în jur de două ore pe noapte şi că odihna ocazională îl ajuta, informează OZY.
Tesla ura senzaţia atingerii bijuteriilor şi avea un  ,,dezgust puternic împotriva cerceilor femeilor.'' Acesta nu atingea părul altei persoane ,,decât dacă ar fi ameninţat cu un pistol,'' spunea el. Unul dintre cele mai extreme comportamente ale lui Tesla era legat de un porumbel alb, despre care credea că poate comunica cu el. ,,Erau momente în care era în centrul atenţiei şi momente în care părea că îşi doreşte să stea singur într-o cameră de hotel întunecată,'' a afirmat.  W. Bernard Carlson, autor al cărţii Tesla: Inventor of the Electrical Age.

Am strâns în suflet ca într-un fagure de miere, atâta lumină cât mi-a fost îngăduit, să nu risipesc prea plinul. Zile de prietenie, ca aurul ce stă ascuns sub pământ, aşteptând să fie descoperit.
Nu credeam, în vremi de încercări şi disensiuni, în an de centenar, că tocmai aici unde harta se pune în cui şi de unde spre zările lumii ca să ne fie secătuită puterea, s-au scurs nesfârşite convoaie de căruţe pline cu aur; nu credeam să pot găsi tocmai aici, un filon de minereu cu siguranţă mai valoros decât aurul care ne poate asigura viitorul.
Două momente mi-au rămas puternic în memorie în vremea taberei literare organizate de Romeo Ioan Roşiianu sub patronajul Consiliului Judeţean Baia Mare la care mă voi referi ca să explic.
Siseşti. O toamnă superbă, stejari seculari înconjurând un spaţiu plin de istorie. Intrăm în şcoala ridicată de Vasile Lucaciu pentru copiii românilor. Bănci de lemn aşezate pe două rânduri. Tabla pe care e desenat cu creta portretul lui Vasile Lucaciu. Un glob pământesc, o hartă a Daciei Mari şi o socotitoare cu bile din lemn. Soba de teracotă, cancelaria, Câteva cărţi şcolare din acele vremi… Modestie, sobrietate şi rigoare.
Mergem mai departe conduşi de primarul comunei. Biserica greco-catolică a cărei arhitectură imaginată de V. Lucaciu seamănă cu cea a Catedralei Sf. Petru din Roma, are înscris pe frontispiciu sub acoperiş "Pro S Unione Omnium Romanorum" care se traduce „Pentru Unirea Tuturor Românilor.

Cred că niciun om cu scaun la cap din țara asta și din străinătate nu se mai îndoiește de faptul că toate atrocitățile comise de jandarmi (cică forțele de ordine) împotriva protestatarilor pașnici din Piața Victoriei pe data de 10 august (tunuri cu apă, gaze lacrimogene, grenade, lovituri cu bastoanele și picioarele ca într-o adevărată jandarmeriadă, sute de răniți) au avut loc cu știrea și la comanda politrucilor cârmuitori, însuși tartorul Dragnea fiind permanent informat în legătura cu situația din teren. În sprijinul acestei afirmații vin ticăloasele măsuri luate de autorități pentru înfăptuirea celor trei momente ale dramei românești, prin care fragila noastră democrație a primit lovitura de grație, astfel că – din punct de vedere moral-atitudinal și politico-social - țara a revenit la nefericita vreme a mineriadelor iliesciene:
    1)Faza pregătirilor în vederea compromiterii mitingului, ba prin știrile vehiculate de actuala putere în legătură cu presupusa lui agresivitate („Se va lăsa cu sânge”) și lipsa unui organizator, ba prin surprinzătoarele declarații/prevestiri făcute de purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei în ajunul fatidicei date, ba prin indiscutabila transformare a forțelor de ordine în brutale forțe de represiune

Constatăm escaladarea tendințelor antidemocratice ale unor parlamentari din mai multe partide de a restrânge libertatea cuvântului prin legi cu caracter iudeo-bolșevic, astfel încât s-a ajuns, acum, la un punct culminant. În lipsa unei reacții ferme din partea poporului român, drumul spre care nația noastră este dirijată, fără voia ei, de către unii dintre actualii conducători aflați în Legislativ, Executiv și în cadrul Puterii Judecătorești reprezintă o fundătură istorică, dacă nu chiar o cale menită să ducă la dispariția poporului român.

Progresul adevărat se obține prin confruntările de idei, care trebuie să se desfășoare la lumina zilei, prin respectarea articolelor nr. 29 și 30 din Constituție privind libertatea de exprimare, libertatea cuvântului! Când ești pasibil de pușcărie pentru o opinie, nu mai putem vorbi despre democrație, ci despre terorism, și ne amintim de epoca imediat postbelică, în care temnițele patriei gemeau de membrii elitei intelectuale, militare, clericale. Și, să reținem, în aceste pușcării nu era nici un jiddan! Nu mai vrem să ne exprimăm gândurile în șoaptă, de frica represiunii, nu mai vrem teroare ideologică, polițienească și judecătorească, ne-am săturat de servilism și de antiromânism! Semnalăm faptul că ne aflăm în fața unei democrații măsluite, secate de libertățile fundamentale și cerem instituirea unei adevărate stări de drept, a unei adevărate libertăți pentru poporul român – căci de starea de drept-curmeziș ne-am săturat!

România e solidarӑ cu UE şi USA (Uniunea Sovieticӑ Ailaltӑ-cum zice Nicolae Iuga atât de sarcastic şi de bine ţintit) şi va expulza şi ea – dacӑ n-a fӑcut-o deja pânӑ acum – un diplomat rus de la Bucureşti.
Dacӑ aş încerca un transfer de la substantivul propriu la verbul cu aceeaşi rӑdӑcinӑ, îmi vine sӑ pun întrebarea: sӑ ne bucurӑm, sau sӑ nu ne bucurӑm?
Pentru a putea da un rӑspuns cât de cât valabil, ar trebui sӑ reconstituim puţin faptele. Aşadar, Serghei Skripal, un fost spion rus în Marea Britanie, se desconspirӑ – sau este dibuit de agenţii contraspionajului englez – şi drept recompensӑ, este acceptat cu reşedinţӑ permanentӑ în insula care s-a retras din UE.
Ruşii n-au stat mult pe gânduri şi i-au ʺtratatʺ cu un agent neurotoxic pe Skripal şi pe fiica acestuia chiar în noua reşedinţӑ din Anglia a fostului dublu agent secret. Rӑsӑritenii nu stau mult pe gânduri în astfel de situaţii. Cazul Alexandr Litvinenko nu poate fi uitat.

Fiind creierul uman partea cea mai misterioasă a vieții, nu mai puțin uimitoare și inexplicabile din punct de vedere științific sunt toate acele procese cerebrale care-i asigură omului unicitatea și supremația între viețuitoare: gândurile, limbajul articulat, planurile de viitor, conștiința, trebuința de artă, de principii moral-spirituale și de Transcendent.
    De pildă, după încercările nereușite de a-i învăța pe cimpanzei cel mai simplu limbaj al semnelor, psihologul american David Premack a formulat următoarea concluzie: „Vorbirea umană este un obstacol în calea teoriei evoluției, întrucât ea are un potențial mult mai mare decât poate explica cineva”. La rândul său, canadianul Steven Pinker are o opinie devastatoare pentru științificii evoluționiști: „Caracterul universal al vorbirii complexe este o descoperire care-i copleșește pe lingviști și constituie primul motiv care ne determină să ne gândim că vorbirea este rezultatul unui instinct uman deosebit”.
    Vasăzică, din faptul că nu există limbi primitive sau „un «leagăn» al vorbirii, un loc de unde aceasta s-a răspândit la grupurile care înainte nu aveau o limbă” (Steven Pinker în cartea Instinctul vorbirii),

Istoria noastra a inceput cu procrearea si se va sfarsi cind procrearea va inceta. Simplu. Acesta e subiectul pe care il exploram astazi care, insa, nu este nou. Toti cunoastem faimoasa fraza din Hamlet atribuita lui Shakespeare "a fi sau a nu fi?" ("to be, or not to be?"). In ultimul timp se aud tot mai multe voci care raspuns negativ acestei formule, in unison si tot mai strident. Ele reflecta o mentalitate occidentala in ascensiune care se extinde in restul lumii fiind cunoscuta ca antinatalism, se arată într-o analiză a Alianței Familiilor din România, preluată de Romanian Global News.

La nivelul strazii si al miscarilor sociale antinatalismul e exprimat in sloganurile pe care le vedem deseori cu prilejul demonstratiilor de strada in Occident.

Fie ca e vorba de "extinctia in masa" ("mass extinction"), "controlul populatiei" ("population control"), "impuneti impozite pe copii" ("tax on children"), "sinucide-te" ("kill yourself"!) ori "salvati planeta" ("save the plant"!), toate aceste mesaje denota aceasi ideologie anti-umana care permeaza tot mai pregnant gandirea si mintea occidentalilor.