Am primit recent Sacramentul Mirului ca adult. Ştiu că am primit şapte daruri ale Duhului Sfânt şi le ştiu pe nume, dar nu ştiu exact ce presupune fiecare în parte. Aţi putea să le explicaţi pe scurt?

Darurile Duhului Sfânt

Revelarea darurilor Duhului Sfânt îşi are rădăcina în profeţia lui Isaia despre venirea lui Mesia: „O Mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iesei şi un Lăstar din rădăcinile lui va da. Şi se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu, duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, duhul sfatului şi al tăriei, duhul cunoştinţei şi al bunei-credinţe. Şi-l va umple pe El duhul temerii de Dumnezeu” (11,1-3).

În noaptea de Shavuot, evreii religioşi veghează citind..
 “Dacă am putea umple de cerneală oceanul
Şi fiecare fir de iarbă ar deveni condei,
Dacă lumea întreagă ar fi un pergament,
Iar oamenii scribi, cu toţii,
Ca să aştearnă în scris iubirea
De Dumnezeu, Stăpânul Stăpânilor,
Oceanul de cerneală n-ar fi de ajuns
Şi prea îngust ar fi pergamentul,
Chiar dacă l-am întinde în văzduh,
De la o margine la alta a zării”.

La audienţa generală de miercuri Papa Francisc a vorbit despre rolul esenţial pe care părinţii îl joacă în educarea copiilor lor, un rol ce a fost uzurpat de aşa-zişii experţi care au luat locul părinţilor şi care i-au făcut să le fie teamă să aplice corecţii. „Dacă educaţia familială îşi regăseşte locul, multe lucruri se vor schimba în bine. Este ceasul ca taţii şi mamele să se întoarcă din exilul lor – pentru că s-au autoexilat din educaţia copiilor – şi să reasume pe deplin rolul lor educativ”, a spus Pontiful pe 20 mai.
Sfântul Părinte a amintit de „criticii intelectuali” care i-au redus la tăcere pe părinţi pentru a apăra tinerele generaţii de daune reale sau imaginare, deplângând faptul că şcolile au acum mai mare influenţă decât familiile în modelarea gândirii şi valorilor copiilor. „Astăzi pactul educativ s-a rupt, şi astfel alianţa educativă a societăţii cu familia a intrat în criză, pentru că a fost ameninţată încrederea reciprocă.”

A fost nevoie de un singur gand salutar al primarului Catalin Chereches ca sa rasara soarele si pe strada artistilor.
Dintr-o data oamenii de cultura de tot felul spera, au redescoperit speranta.
Poate si-un suras complice a inflorit in coltul ochilor si-n coltul gurii.
Proiectul „Baia Mare – capital cultural 2021” a inceput in forta, cu adevarate declaratii de dragoste facute celor care, pana mai ieri, pareau a fi pleava societatii.

Istoricul Lucian Boia a vorbit, la emisiunea Imparțial, despre diferențele dintre apartenența la o etnie și apartenența la o națiune. „Nu ești român pentru că ești 50% dac și 50% roman”, spune el.
„Etnia, a cărei marcă distinctivă este limba, e ceva dat, e ceva natural, pe când națiunea este construită, este o construcție ideologică, o construcție politică. Poți să vorbești o anume limbă, să aparții la origine aceleiași etnii, dar să te desparți în momentul construcției națiunii”, spune istoricul.
Luca Niculescu și Lucian Boia au amintit că mulți dintre scriitorii, oamenii politici și marile nume ale artei care au marcat istoria României în secolul al XIX-lea aveau, cel puțin pe jumătate, origini străine: I. L. Caragiale „nu are nimic românesc, biologic”, Vasile Alecsandri și Alexandru Dimitrie Xenopol aveau sânge grecesc, iar în cazul celui din urmă există și o origine evreiască, Nicolae Iorga era grec, Ion Mincu, autorul școlii neoromânești de arhitectură, era sârb.

Domnule Dan Ilie Ciobotea (nu-mi puteţi cere să vă spun PF Daniel, după cum nici eu nu pretind să-mi ziceţi Obi - Wan Kenobi), am aflat, cu tristeţe, că aţi excomunicat trei vrânceni pentru „păcatul” de a nu se supune deciziilor dvs. - decizii pe care le-aţi luat fără a-i consulta, deşi ele îi priveau în mod direct.

Urmare a acestui gest necreştin (dacă chiar v-or fi greşit acei oameni, Iisus vă sfătuieşte să-i iertaţi nu de şapte ori, ci de şaptezeci de ori câte şapte), vă rog insistent să mă excomunicaţi din cele două parohii corespunzătoare proprietăţilor pe care le deţin. Dacă socotiţi că se impune, excomunicaţi-mă la nivel global, atât pe teritoriul naţional, cât şi în bisericile pe care BOR le administrează în străinătate.

Zilele acestea, în jurul şcolilor medii din Ungaria toată lumea umblă în vârful degetelor, vorbind doar în şoaptă: a început BAC-ul. După lacrimile de bucurie de la serbările de adio ţinute la sfârşitul săptămânii trecute, acum curg lacrimi de emoţii şi de frica de examenele de bacalaureat. Maturanzii din toată ţara au dat, luni, examenul în scris la limba şi literatura maghiară.
„Cei care întocmesc aceste teste, sunt total rupţi de realitate, nu trăiesc pe această planetă" – a fost una dintre principalele critici ale comentatorilor pe internet. Cu toate că examenele în limbile materne ale naţionalităţilor vor fi doar lunea viitoare, inclusiv bacalaureatul la limba şi literature română, cercetătând subiectele de la examenul de maghiară am încercat să înţelegem nemulţumirea absolvenţilor, dar totodată am dat şi de unele lucruri cel puţin... interesante.

Preotul Constantin Necula a vorbit în cadrul unei conferinţe pe care a susţinut-o la Bucureşti despre situaţia Institutului Cantacuzino, unul dintre cei mai apreciaţi producători de imunologice din lume în perioada comunismului, vreme în care pe poarta institutului ieşeau lunar până la 3 milioane de doze de vaccin.

"Când medicina mi-a propus falşi idoli ai vaccinurilor şi s-a pus în slujba lui Big Pharma, pot să mai am încredere în ea? Eu în medicul meu de familie am. Pentru că nu mi-a impus niciodată un vaccin care nu era clasic. O medicină pusă în slujba omului e cu totul şi cu totul alta decât o medicină pusă în slujba Big Pharma. Eu sunt în favoarea vaccinurilor făcute de medicina românească. Eu aş desfiinţa Guvernul. Serios, ăsta e un atac la siguranţa naţională.

„Mi-ai răpit inima sora mea, mireasa mea, mi-ai răpit inima numai cu o privire!” (Cânt. Cânt. 4,9).

Misticii, îndrăgostiţii Sfintei Fecioare, întotdeauna i-au adresat Mariei aceste cuvinte pe care mirele din Cântarea Cântărilor le adresa miresei sale.

Vestea că Sfânta Fecioară se arătase unei copile în grota de la Massabielle se răspândise ca fulgerul în toată Franţa. Toate ziarele scriau despre acest lucru. Fiindcă citise în ziare că pe data de 16 iulie avusese loc o nouă apariţie şi că Fecioara zâmbise de mai multe ori şi cum nu locuia departe de Lourdes, contele de Bruissard, necredincios, a voit să meargă la Bernadeta şi să se convingă personal că toată povestea aceasta a fost o înscenare.

Nuanţată în inspiraţie, afundată intelectualiceşte în interogarea sinelui pînă la o jertfă aproape totală, Monica Rohan scrie cu febrilitate şi cu lirism sublim una din cărţile bune ale prezentului. Poezia sa descinde din cadre profund filosofice, din  subtile determinări psihologice şi existenţiale, din sfiiciune şi revoltă, din straturile pur muzicale ale unui suflet tînăr. Iată, o primă bordare de înţelesuri din volumul „Translucid”: „…Pâinea se-mparte-n firimituri de cuvinte/ și creşte înmulțindu-i vremii urechile într-auzirii/ Nicicând n-a fost mai adâncă rumoarea,/ până-n măduva începutului firii/ acolo-n aprige cuptoare de lavă/ călite-s armele,/ exemplarele patimi, din mistere de aur/ sorb lanţul celulelor vag îmblânzite/ - se vădesc vocile cifrei luminii -/