Doar n-o să credeţi că Vladimir Putin şi-a obstruat contestatarul în stil „Al Capone”, cu un pîr-poc. Nu e atît de naiv să-şi oblitereze preopinentul în vecinătatea Kremlinului, acum, cînd toată planeta e cu ocheanul pe el. Oare ce căuta Boris Nemtsov, căsătorit cu Raisa Akhmetovna, tatăl a patru copii, recunoscut pentru donjuanismul său, la plimbare, în miezul nopţii, pe podul Bolshoi Moskvoretkii din apropiere Kremlinului, cu un top-model de 24 de ani, care avea paşaport ucrainean? Nu cumva „fetiţa” avea sarcina să-l conducă de viu pe ultimul drum, adică în raza glonţului, pe motiv că ar avea să-i transmită anumite informaţii confidenţiale, fără a se afla în cîmpul interceptării?

Atîta timp cît politica în România se va măsura în latitudinea profitului şi în longitudinea corupţiei, nu vom putea avea libertate, progres şi prosperitate. Dar ne mîndrim cu o rezervaţie naturală de parlamentari, 588 de exemplare fioroase, pe care le auzim de la depărtare mîrîind şi lătrînd la interesul naţional. O zonă obeză şi atractivă pentru cercetătorii în domeniul hoţiei instituţionalizate, cea mai penală din istoria României, unică pentru comunitatea europeană. Circ! Foarte scump circul liftelor păgîne! Un număr  record şi eclatant - aproape dublu faţă de cît au decis românii la referendumul din 2009, mai mare decît cel al S.U.A., cu  o populaţie de 311,6 milioane, care funcţionează cu doar 535 de congresmeni şi senatori.

Se fac tot felul de tîrguri ameninţătoare la nivel internaţional, apostolii democratizării forţate au adoptat un totalitarism mascat, în plasa căruia au căzut mai multe popoare. România capitalistă, ţinută în comă indusă şi îndopată cu medicaţia împrumuturilor F.M.I. şi a austerităţii în formă continuată, a devenit un căţeluş de companie căruia i s-a aplicat un C.I.P. geostrategic, butonat de marile puteri. Educaţia, limba română, religia şi valorile de patrimoniu naţional sînt atacate în mod mizerabil de jurnalişti care nu fac nici cît o para chioară. După Mihail Sadoveanu, se trage iarăşi cu gloanţe antinaţionale în Poetul Nepereche, Eminescu, punîndu-i-se în cîrcă - cu argumente nedemne de luat în seamă - cîteva texte pornografice şi asta este şi mai trist.

Ei, gata, s-a liniştit lumea? Marile probleme ale poporului vor fi rezolvate rapid pe contul de feisbuc al celui mai de temut conducător de la Burebista încoace, care merge frecvent să dea mîna cu şefi de state şi guverne, nesocotind tăciunii aprinşi de pe propria vatră şi animalele nepriponite de pe pajiştea coruptă a Puterii. Aplaudatele  întîlniri de pantomimă cu mai-marii lumii spun, de fapt, cît valorăm în ochii lor după ce le-am cumpărat sicriele zburătoare la mîna a treia şi cele pe şenile, după ce am permis F.M.I-ului şi altor instituţii de cămătărie financiară să ne facă praf, după ce am făcut loc bazelor militare americane pe teritoriul nostru şi am trimis soldaţii să moară de gloanţe străine.

 Stimate domnule primar Cătălin Cherecheș,

Mă bucur să reiau contactul cu dvs.; am făcut cunoștință fugitiv prin ianuarie 2006, în incinta Axei-TV Baia-Mare; ne-a prezentat fratele meu, Marian Ilea.
V-am simțit ca pe un tânăr plin de calități, de entuziasm și de ambiții; între timp, iată că ați devenit primarul capitalei Maramureșului, al peste 120.000 de băimăreni: o reușită excepțională și deopotrivă o mare responsabilitate umană, socială, etică.

Va este frică de Diavol?” Cel mai renumit Exorcist din lume isi ridica privirea spre mine şi apoi zâmbeşte.

“Nu, el este cel care se teme de mine. Eu lucrez în numele Domnului.  Sarmanul Satana. ”

Sarmanul Satana?

“Oh, da. Diavolul strigă şi face zgomote, dar noi suntem făcuţi după chipul lui Dumnezeu, avem Sfânta Treime de partea noastră. Nu este nevoie să te temi de Diavol dacă nu vei ceda tentatiilor lui. ”

Anul trecut, apucîndu-mă de șurubărit o carte de bucate, am trăit drama lucrătorului de la fabrica de biciclete din Tohani de pe vremea lui Nea Nicu, căruia, oricum ar fi asamblat el piesele furate, în loc de bicicletă îi ieșea mitralieră.
Paginile de început, pipărate rău, miroseau a proză de la o poștă, pentru că amintindu-mi cu cîtă emoție răsuceam ardeii capia pe jar la întîia lecție de gastronomie predată de Badea Gheorghe, bunicul dinspre mamă, în grădina-i de zarzavat de pe malul Ialomiței, sfaturile sale de curvar înveterat condimentau orice tentativă a băiatului de șase ani de a încropi o salată sau de a pîrpăli o ciozvîrtă de pui:

„Este momentul ca ierarhii ortodocşi şi responsabilii laici să proclame în manieră generală că a recurge la Părinţii Bisericii nu înseamnă a adera în mod servil la un ansamblul de propoziţii fosilizate, folosite pentru a autopromovare. Importanţa Părinţilor se află în atitudinea lor sinceră şi profundă de căutare a lui Dumnezeu şi în voinţa lor de a o împărtăşi cu lumea. Lectura fundamentalistă a Părinţilor şi a Bibliei nu conduce la Dumnezeu, ci la idolatrie”. Într-un articol publicat în urmă cu câteva zile pe „Parlons d’orthodoxie” (blog colectiv şi platformă liberă de discuţie a Bisericii ortodoxe ruse din Franţa), George Demacopoulos, profesor de teologie istorică şi director co-fondator al Centrului de studii creştin ortodox la Fordham University din New York, lansează un strigă de alarmă:

1.Ce ştim despre David?

        Adevărul este că ştim foarte puţine lucruri sigure despre viaţa acestui neoplatonic târziu. Ba mai mult, aşa cum cu îndreptăţire afirmă Gabriel Liiceanu, traducătorul şi comentatorul tratatului davidic intitulat Introducere în filosofie,”sursele sunt anecdotice şi nerelevante, părerile cercetătorilor sunt împărţite, adesea contradictorii, făcând imposibilă existenţa unei imagini pozitive unitare”. Ori, dacă luăm aminte la Bibliografia selectivă în care sunt incluşi nemţi, francezi, ruşi şi armeni, cu toţii valoroşi davidologi, avem astfel dovada vie că opinia lui Gabriel Liiceanu este aceea a unui cercetător pe cît de avizat prin sursele la care apelează, pe atât de dornic de a aduce un spor de lumină în această chestiune.

Încă din primele veacuri de creştinism, s-a constatat că, cu cât o prigoană este mai puternică, cu atât mai mult se întăreşte credinţa! Aşa încât, în duhul mărturisitorilor creştini de-a lungul veacurilor, un singur lucru avem de declarat, esenţialmente, în faţa celor ce ne atacă, într-un fel sau altul, credinţa în Dumnezeu: „Călcaţi-ne în picioare, îngropaţi-ne în pământ, dacă puteţi, dar nu uitaţi un lucru: noi sămânţă suntem!”.

Mai întâi, să lămurim acest aspect: este sau nu este un atac la adresa predării religiei în şcoli faptul de a se cere celor care vor să urmeze această disciplină depunerea unei cereri, schimbând, astfel, practica de până acum,