La istorici, nu poate să funcționeze dictonul creștinesc „Despre morți, numai de bine!”. La Istorie nu merge! Istoria cuprinde și analizează mult mai mulți morți decât vii. Dacă este să-i vorbești pe toți morții numai de bine, creștinește, nu mai realizăm nimic.

Decesul principesei Ana este tratat ca un eveniment național de primă mărime, chiar dacă ea nu a jucat nici un rol în istoria României. Dar, în exil, căsătorindu-se cu Mihai, a devenit în ochii regaliștilor români o prezumtivă viitoare regină și a fost tratată ca atare. Mie mi se pare exagerat să i se acorde doliu național și să i se acorde atenție ca unei personalități cu mari realizări, când, de fapt, domnia sa nu a făcut decât să-și crească fetele, fără să le lipsească nimic. De altfel, ea este numită impropriu „regină a României”, ceea ce nu a fost niciodată.

Între 9 – 10 septembrie 2016, are loc, la Baia Mare, cea de-a șasea ediție a Festivalului Internațional Coral “Liviu Borlan”. Oaspeţi dragi, coruri minunate, muzică bună. Şi ARMONIA. Spre a-l cinsti pe Liviu Borlan şi creaţia sa. Spre a cinsti muzica de calitate.
La cea de-a șasea ediţie a festivalului, organizat de Asociaţia „Prietenii Armoniei” şi  Corala ARMONIA, au fost selectate 9 coruri, din Bulgaria, Polonia, Serbia și România. Din juriul festivalului fac parte reprezentanți ai școlilor de muzică din România, Belarus, Polonia, Republica Moldova. Președintele juriului este maestrul Voicu Enăchescu, directorul festivalului – prof. Mihaela Bob Zăiceanu, iar director artistic este Andrea Angelini, din Italia, care este şi observator internaţional din partea Federației Internaționale de Muzică Corală.

Luni, 5 septembrie, la Biblioteca Judeţeană “Petre Dulfu” Baia Mare, ora 17,00, Salonul Artelor - Uniunea Artiştilor Plastici – Sucursala Baia Mare în colaborare cu Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Maramureş şi BJPD vă invită la Vernisajul expoziţiei de pictură şi fotografie „Salonul anual 2016”.
Prezintă: prof. dr. Ştefan Mariş.
Recită: Mihai Ganea, directorul Centrului de Excelenţă “Porţile Nordului”.
Expun următorii artişti plastici şi fotografi: Lucia Bratu, Doina Dascălu, Radu Gheorghian, Cristina Ignatiuc, Maria Maciu, Victor Mihalca, Ioan Mihali, Traian Mârza, Cristina Oprea, Bogdan Roman, Felician Săteanu, Zsolt Szilagy, Amalia Suruceanu, Ilie Tudorel, Elisabeta Veress.
Expoziţia va putea fi vizitată la Salonul Artelor în perioada  5-16 septembrie 2016.

Asocierea dintre două personaje a fost făcută pentru prima dată, din punct vedere ştiinţific, de-abia în anul 1958.

Vlad Ţepeş (1431-1476) este, cu siguranţă, unul dintre cele mai controversate personaje din istoria ţării noastre. Legendele despre cruzimea şi metodele sale de tortură (popularizate, cel mai probabil, în urma conflictelor pe care le-a avut cu negustorii braşoveni) au fost preluate începând cu secolul XX de către occidentali, care i-au atribuit voievodului identitatea lui ,,Dracula".

Există numeroase teorii legate de probabilitatea ca toate miturile create în jurul lui Vlad Ţepeş să fi fost, într-adevăr, adevărate. Iată de ce şi-au dat seama, într-un final, occidentalii care susţineau că urmaşul lui Vlad Dracul a fost un vampir însângerat:

Marieta Vasilescu, contemporană Regelui Mihai, urmaşă a doi veterani de război, era cea mai mică fiica a lui Ioan şi a Anei Graur. S-a născut în10 iunie 1921, în satul lui Mircea Rusu (comuna Band, jud. Mureş), a trăit în Bucureşti până în urmă cu trei ani (2005), când s-a dus în lumea umbrelor. Trăia într-un bloc din Şps. Mihai Bravu, vizavi de Fabrica "Miraj", o visa pe Eminescu, şi vorbee cu florile. Cea mai mare bucurie a ei, încă din anii copilăriei, era cititul: literatura română şi universală, Eminescu, Coşbuc, Rebreanu, Eftimiu, Pleşu, Kadare... Îţi vorbea despre viaţa şi opera lor, ca un cadru universitar. Înzestrată cu o inteligenţă sclipitoare, în urmă cu 30 de ani a fost una dintre cele mai plăcute prezenţe feminine din Bucureşti. Tatăl ei, Ioan Graur (fiul lui Petre), a trăit între anii 1882-1921, iar mama sa, Ana Raţ (din comuna Căpuşu, era sora eroului Ion Raţ,  căzut în vremea primului război mondial, în luptele pentru reîntregirea neamului.

În satele de pe Valea Tisei ce aparţin de comuna Bocicoiu Mare (Tisa, Lunca la Tisa, Crăciuneşti şi Bocicoi) există  o schemă de interferenţă etnică ce cuprinde trei comunităţi: Ucraineni, Români şi Maghiari.
    În localităţile de pe Valea Vişeului, ce sunt incluse administrativ comunei Bistra, această schemă se reduce la două grupuri etnice: Ucraineni şi Români.  Proporţia numerică este, în primul caz, de 2 la 1 pentru raportul ucraineni români, de aproximativ 6,8 la 1 ucraineni/maghiari şi de 3,5 la 1 pentru români/maghiari, distribuţia indicând o „înclinare” a  balanţei populaţiei din zonă în favoarea ucrainenilor şi românilor, însă şi grupul etnic maghiar fiind, totuşi, suficient de bine reprezentat. Din acest motiv contaminările şi condiţionările reciproce, în câmpul culturii tradiţionale, au imprimat anumite „constante” uşor de observat la nivelul celor trei grupuri etnice, fără a se mai putea preciza direcţia din care provin acestea.

Joi, 25 august, la Căminul cultural din Desești a fost lansat primul număr al revistei “Cronica satului Desești”, realizată la inițiativa și din fondurile proprii ale poetului și jurnalistului Gheorghe Pârja, respectiv ale părintelui paroh Ioan Ardelean. Evenimentul a fost precedat de o liturghie arhierească oficiată de Dr. Iustin Sigheteanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, împreună cu un sobor de preoți.
Atât la serviciul religios, cât și la evenimentul cultural au luat parte întregul sat, mare parte dintre săteni fiind îmbrăcați în port popular, dar și mulți artiști și copii-învățăcei, membri ai Taberei Internaționale de Artă și Solidaritate aflată în plină desfășurare.

În perioada 3¬-4 decembrie 2016, comuna Cicîrlău din judeţul Maramureş organizează a XX¬-a ediţie a Festivalului naţional de literatură "Vasile Lucaciu". Se acordă şapte premii, în valoare totală de 2.000 lei (500 lei, 2x300 lei, 2x250 lei, 2x200 lei). Tinerii scriitori care n¬-au debutat încă editorial sunt invitaţi să trimită în concurs 20 de poezii şi/sau 20 de pagini de proză (cu diacritice) la adresa de e¬mail: Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea. , până la data limită de 31 octombrie 2016. De asemenea, o scurtă autobiografie literară şi datele de contact. Nu¬-i nevoie de fotografie şi nici de motto. Juriul este alcătuit din critici literari din Baia Mare, Bistriţa, Cluj-Napoca, Satu Mare şi Zalău. Câştigătorii vor fi invitaţi să participe la manifestările festivalului, cheltuielile de cazare şi masă fiind suportate de organizatori (Consiliul Local Cicîrlău, Consiliul Judeţean Maramureş şi Fundaţia culturală "Vasile Lucaciu"). Tel. 0262¬-277903, 0362-807891, 0730-¬930235, Nicolae Goja.

Recent, coroana regală a revenit formal pe capul acvilei de aur de pe însemnele oficiale ale României. Aceasta a fost îndepărtată, alături de toate simbolurile regale, odată cu instaurarea regimului comunist.
Coroana regală a României are o poveste aparte, legată chiar de Războiul de Independenţă (1877-1878). În urma bătăliei de la Griviţa din august 1877, armata română, condusă de domnitorul Carol de Hohenzollern, a învins forţele otomane, scrie istoricul Mihaela Simina pe site-ul RFI.
Prada de război capturată de ostaşii români conţinea şi trei tunuri otomane de oţel. La dorinţa viitorului rege Carol I, unul din aceste tunuri a devenit materie primă pentru făurirea coroanei regale.

Adeseori am premoniții legate de cele ce urmează să mi se întâmple într-un viitor apropiat sau mai îndepartat. Întâmplarea este declanșată de un vis, o imagine, o întâlnire reală sau virtuală, un anunț, o știre…
Acum trei ani am primit pe email de la o persoană cunoscută pe un forum creștin ortodox o icoană -Maica Domnului cu pruncul Iisus. În imagine era și o bisericuță din lemn veche, frumoasă ca o bijuterie. Pe iarbă  două prosoape cusute cu motive naționale. Pe unul dintre ele stătea un înger. Anul următor într-un vis mi-a apărut acel loc din imagine: biserica din lemn, crucea din fața ei cu Mântuitorul răstignit, iarba verde,  și eu în fața bisericii mirându-mă de ușa de la intrare foarte mică, sub formă de gaură de cheie.