Poetul şi fondatorul revistei „eCreator” - Ioan Romeo Roşiianu, este invitat joi, 20 octombrie la Oradea pentru lansarea cărţilor poetului Emil Mircea Nesiu. Poetul orădean este „… un înfocat admirator al frumosului , care îl revarsă în poemele sale într-un decor original unde imaginile create de versurile care au un sonor aparte, ne introduc într-o natură complexă , entuziastă şi plină de viaţă” (Marie McFressie).

De la Oradea se va deplasa la Drăgăşani unde sâmbătă, 22 octombrie va fi comemorat Gib I. Mihăiescu la 81 de ani de la moartea acestuia iar prietenul dumnealui dar şi al altor maramureşeni, Marian P. Bărăscu va face o adevărată demonstraţie de forţă culturală, aducând invitaţi de seamă din toate colţurile ţării, prilej de revedere cu mulţi condeieri contemporani.

Ion Cristofor – „Gramofonul de pământ”, Editura Limes, Cluj – Napoca, 2014

Cu o poezie aproape confesivă, marcată de-o puternică notă de biografism ne provoacă poetul Ion Cristofor, clujeanul care-a trasat cu tușe groase și lumea traducerilor și pe cea a criticii literare.
Mănușa aruncată cititorului nu visează provocarea la duel, ci tocmai nevoie de apropiere, provocarea la prietenie, la discuții de taină, la gura sobei.
Poezia lui pare adesea un strigăt de disperare, de parcă atunci șoaptele și cuvintele l-ar apăsa, chiar strivi.
Într-un asemenea context ne provoacă poetul la lectură, senzația că parcurgi un jurnal urmărindu-te de la prima până la ultima pagină.

Consiliul Județean Maramureș, Revista de Cultură ”Nord Literar”, Asociația Scriitorilor Baia Mare și Uniunea Scriitorilor din România, filiala Cluj, organizează, în zilele de 14 și 15 octombrie 2016, ”Zilele Revistei Nord Literar”. Ediția a IX-a a acestei manifestări se derulează sub egida ”Presa literară din nord-vestul țării”, cu participarea scriitorilor din mai multe colțuri ale României. Revista ”Nord Literar”, instituție aflată în subordinea Consiliului Județean Maramureș este condusă de Gheorghe Glodeanu, director și Săluc Horvat, director executiv.
Programul a început vineri, 14 octombrie, la ora 10.30, cu primirea oaspeților de către Gabriel Zetea, președinte al Consiliului Județean. Deschiderea lucrărilor a avut loc la ora 11.00, la Restaurantul ”Carpați” din Baia Mare.

Premiera va fi duminică, 16 octombrie, ora 19.00.
    O partidă de poker și jucători animați de dorința obsesivă de a câștiga. Aceștia lucrează într-un restaurant. În timpul zilei plănuiesc pe îndelete jocul de cărți, care se va desfășura la ora închiderii localului, după miezul nopții. Sunt tineri, iar visele lor prind aripi, odată cu lansarea cărților de joc de către dealer. E o ocazie rară pentru tată și fiu de a fi împreună.  
    Depănând amintiri și ducând o existență pusă sub semnul ratării, personajele uită să mai trăiască. Planul de investiție într-o toaletă publică, pe care să o transforme într-un local de succes, e intens dezbătut, însă cu puține șanse de reușită.

Cu o poezie marcată profund de biografism ne provoacă Silvana Andrada Tcacenco în volumul „Adoptă-mă pădure”, cu o poezie prin care vrea să scurtcircuiteze și să contopească lumi și destine paralele, trăiri și emoții, imagini și stampe reale sau imaginare, explorări în dimensiuni proprii, în care cheia sol a cărții pare a fi privitul din înalt, ca-ntr-o stare de decorpolizare.
Poeta scrie cu ușurintă despre orice, abordează elegant teme felurite și își aruncă singură mănușa cuvintelor, duelul imagistic fiind iminent, chiar și în pofida unor anumite stângăcii stilistice, în care se arată mai mult tributară emoției din timpul actului inspirativ creator.
E, dacă vreți, „călcâiul lui Ahile” al acestei cărți faptul că Andrada n-a mai revenit asupra unor imagini poetice, deși știe bine - ca orice femeie care se respectă - că un diamant este cu atât mai valoros cu cât este mai mult prelucrat și îndelung șlefuit.

Un tablou al pictorului român Adrian Ghenie a fost vândut pentru suma de 9 milioane de dolari în cadrul unei licitaţii organizate joi seară, la Londra.
Tabloul „Nickelodeon”, pictat în 2008 și vândut de casa de licitaţii Christie’s, a stabilit un record pentru pictorul român, conform publicației Business Review.
Tabloul lui Adrian Ghenie a fost expus şi anul trecut la Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti. Preţul estimativ al casei de licitaţii era de 1 – 1,5 milioane de lire sterline (1,25 – 1,85 milioane de dolari).
Preţul total pentru această pictură a fost de 7,1 milioane de lire sterline, adică 9 milioane de dolari, şi reprezintă un record absolut pentru pictorul român.

Cum nimeni din această parte de lume (din România cu atât mai puțin) nu are îndoieli în legătură cu începutul dezastrului de pe aceste meleaguri, un dezastru planificat și înfăptuit cu rigoarea unei științe malefice, că, adică sarabanda catastrofei noastre naționale, o catastrofă mai ceva ca după un război, trebuie căutată în tainițele fără fund ale Decembriadei (fiecare trăitor al acelor vremuri de coșmar știe câte ceva și bănuiește foarte multe, dar toate sforile revoltei românești duc spre culisele politicii supranaționale, mai exact spre înțelegerile de la Malta dintre George Bush și Mihail Gorbaciov), tot de-aici va purcede și laconica mea rememorare a acestui fenomen atât de straniu și devastator, încât trebuie judecat ca o veritabilă filosofie a jafului și nesimțirii postdecembriste.

 Cimitirul copiilor de Nicolae GOJA

Mărturisim cu tot regretul şi  cu scuzele de rigoare că nu am citit nici unul dintre romanele anterioare: Ilca (1993), Iad în raiul de acasă (1999), Clopotul cu două limbi (2002), Fabrica de iarbă (2011) şi Doi pe o cruce (2015) ale scriitorului şi jurnalistului maramureşean Nicolae Goja. Romanul Cimitirul copiilor (Editura ,,Eurotip”, Baia Mare, 2016), pe care l-am primit recent, ne arată un scriitor pe deplin format, stăpân pe tehnica narativă, chiar cu unele momente de rafinament şi virtuozitate stilistică, aşa cum puţini am întâlnit în ultimul timp.
Cimitirul copiilor este numai la prima vedere, după cum ne relevă şi titlul, un roman despre copii, deşi dimensiunea ludică nu lipseşte şi străbate romanul de la un capăt la altul.

   Pe vremea când eram tânăr și dădeam cu căciula-n câini, făcea tata-socru de la Baia Mare țuică fiartă, o pălincă dublu rafinată de aia de-ți sărea cușma mai sus-numită din cap, pe urmă pregătea cârnați trandafir, cum învățase să facă el în Oltenia, pe când era milițian și l-au dat afară după aceea, în '56, la „iepurare”, așa zicea, niște cârnați făcuți din carne de porc, numai but, tăiată pe butuc cu barda în cubulețe, soldăței le zicea în Oltenia la Băbeni-Oltețu, și înfigeai soldățeii cu deștu' în maț la care adăugam toate mirodeniile pământului, și vereș cu sânge de porc, un cârnat numit prin alte părți sângerete; și când tăia el feliuțele de cârnat, unele roșii vișină putredă (sângeretele), celelalte roșii vișină coaptă (trandafirii), fiindcă erau îndestulați cu ceapă roșie, pe urmă le așeza rânduri-rânduri pe un fund de lemn de paltin cumpărat de la țiganii lingurari din piață,

Dorin Ştef, autorul lucrării, cercetător bine orientat, pasionat şi priceput, a realizat o lucrare utilă în partea care-i aparţine. A adunat date de mare utilitate pentru toţi, legate de zonele folclorice ale actualului judeţ, pe care le tratează sintetic. Legat de localităţi descoperim o serie de date importante referitoare la zonare, localităţi componente, etnii conlocuitoare, numele comun al locuitorilor, atestări documentare, localităţi cu nume identice sau asemănătoare, personalităţi, monumente istorice, arii protejate, subdialectul vorbit, poreclele locuitorilor, etc. Este importantă reproducerea tradiţiilor legate de toponime în multe cazuri esenţiale în lămurirea originii şi semnificaţiei acestora. Din păcate lipsesc unele foarte importante legate de geneza localităţilor Boiereni, Ungureni, Oarţa de Sus, Cufoaia, despre care nu a avut informaţii.