Discurs la Conferință Ucraineană a Programului Parlamentar Canada - Ucraina, Universiatea Catolică Ucraineană, L’viv, Ukraine, 29 Noiembrie 2014
    
Cu un an în urmă când criza din Ucraina a devenit principalul subiect în mass-media internațională – timp de cel puțin câteva săptămâni – mulți au fost luați prin surprindere. Dar era oare ceva cu adevărat surprinzător în desfășurarea de evenimente din acestă parte volatilă a lumii. Urmatoarele reflecții privesc patru aspecte ale evenimentelor din acest ultim an: (1) anexarea Crimeei de către Rusia; (2) scopurile strategice ale Rusiei lui Putin pentru restul Ucrainei; (3) apariția neașteptată a Ungariei și a intereselor sale în Transcarpatia ucraineană; (4) Răspunsul liderilor ucrainieni la ceea ce numesc problema rusină.

A trecut la cele veșnice Camil Mureșanu, eminent profesor al Facultății de Istorie a Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca. S-a născut la 20 aprilie 1927, la Turda într-o distinsă familie de intelectuali greco-catolică, bunicul patern fiind preot iar tatăl profesor de limba română. Anii studenției i-a petrecut la Cluj, desigur la Facultatea de Istorie, obținând titlul de doctor în istorie la aceeași prestigioasă instituție. S-a bucurat de o frumoasă familie: Hilde Mureșanu, soție, cercetător științific; prof. univ. Ovidiu Mureșanu, fiu și Claudia Mureșanu, fiică.

Conform Tratatului de la București din anul 1812, dintre Rusia și Turcia, partea dintre Prut și Nistru a principatului Moldovei a intrat în componența Rusiei până în anul 1918, cu excepția perioadei 1856-1877.  Unirea Basarabiei cu România votată la data de 27 martie/9 aprilie 1918 de către Sfatul Țării, parlamentul Republicii Democratice Moldovenești. Reprezintă începutul procesului unionist din acel an.
După înlăturarea țarismului în februarie 1917 și realizarea armistițiului Rusia  și Puterile Centrale, în Basarabia au fost convocate numeroase adunări și congrese ale reprezentanților diferitelor clase sociale sau organizații profesionale pentru discutarea viitorului țării.

Am avut fericita ocazie să particip la această manifestare a Uniunii Culturale a Rutenilor din România, organizaţie nonguvernamentală întemeiată în urmă cu 15 ani, al cărui membru sunt.
    Etnia slavă a rutenilor face parte din grupa slavilor apuseni. Rutenii sunt situaţi geografic în zona Carpaţilor Păduroşi, a Bucovinei şi a regiunilor Transcarpatia şi Galiţia. Despre etnogeneza rutenilor există ipoteza, destul de bine acoperită cu argumente, potrivit căreia ar avea la rădăcina istoriei lor componente celtice, deci am avea de-a face cu celţi slavizaţi.

Ca de obicei, domnul dr. Gheorghe Firczak, deputatul Uniunii Culturale a Rutenilor din România, a fost prezent în Maramureș, la Bistra și Valea Vișeului, pentru a sărbători Crăciunul pe stil vechi, alături de rutenii din zonă. În imagine este un grup de colindători, care prezintă Viflaimul, scenetă închinată nașterii Mântuitorului, în casa familiei Ivan Petrețchi, președintele filialei Maramureș a Uniunii Culturale a Rutenilor din România.

Din nefericire și în județul Hunedoara, mai ales în municipiul Hunedoara, au existat victime omenești în decembrie 1989, decedați și răniți.

Prima victimă a fost Nicolae Ovidiu Munteanu, din Orăștie, student la Facultatea de Construcții a Institutului Politehnic Timișoara. A fost împușcat în Complexul studențesc de soldații UM 01121 Timișoara și din formațiunile miliție/securitate la 17 decembrie 1989. Trupul i-a fost ars la  Crematoriul Cenușa București.

Ziua de 22 Decembrie 1989 marchează imposibilitatea exercitării puterii de către reprezentanții vechiului regim, ei părăsind rând pe rând sediile de administratitive și politice. La ora 12⁵⁵ apare la Televiziunea Română primul grup de revoluționari dintre care îi amintim pe Ion Caramitru, Mircea Dinescu, Sergiu Nicolaescu și Mihail Lupoi. Cei prezenți acolo anunțau întrun glas victoria împotriva regimului comunist. Ion Caramitru și Mircea Dinescu pregăteau o proclamație/program adresată poporului român. Și la postul național de radio au intrat un grup de revoluționari. Au  vorbit la microfon atât cei de la radio cât și cei veniți dinafara instituției: Alexandru Mironov, Carol Mălinescu, Viorel Popescu, Ana Blandiana, Alexandru Arșinel și alții.

Vineri, 22 decembrie 1989, a fost ziua care nu prevestea nimic bun pentru regim în ansamblul său, nici pentru Nicolae Ceauşescu, conducătorul autoritar al ţării timp de 24 de ani, nici pentru activiştii din judeţe. Noaptea precedentă s-a făcut curăţenie la Bucureşti pentru a se şterge urmele reprimării sângeroase. Toate acestea vor determina o accentuare a nemulţumirilor şi creşterea numărului celor care aderau la opoziţia faţă de regim. Muncitorii din cvasitotalitatea marilor platforme industriale pornesc spre centrul Capitalei purtând pancarte cu lozinci semnificative: Jos călăul! Jos dictatura! Jos Ceauşescu! Vom muri şi vom fi liberi! Noi suntem poporul/Jos cu dictatorul! Libertate, Libertate!

Practic, întreaga Românie îşi afirmă solidaritatea sa cu protestarii din municipiul de pe Bega astfel că revolta se generalizează şi devine Revoluţia Română din Decembrie 1989. Era evident că nici în judeţul nostru ecourile revoltei timişorenilor nu puteau rămâne necunoscute. Autorităţile pregăteau o serie de întruniri de condamnare a celor petrecute în oraşul de pe Bega.  Teama a cuprins autorităţile care slujeau regimul. În data de 18 decembrie 1989 Constatin Nicolae Stoica, angajat la Uzina Mecanică Orăştie, a fost chemat de urgenţă la serviciu sub pretextul remedierii unor defecţiuni. Ajuns la poarta întreprinderii a fost preluat de lt-col. Nicolae Hăncilă de la Securitatea Judeţului Hunedoara, Cercetări Penale, de căpitanul Ştefan Agoston, ofiţerul care monitoriza uzina şi plt-maj. Munteanu (prenumele nu i l-am aflat).

Revoluția Română din Decembrie 1989 reprezintă, fără îndoială, o pagină importantă a istoriei naționale. Contestată de mulți, ea rămâne un episod istoric care schimbă fundamental  destinul poporului român. Totul începuse la Timișoara, unde autoritățile nu au știut să gestioneze de loc situația conflictuală cu pastorul reformat László Tökés. În predicile sale critica regimul ceaușist în special pentru redimensionarea arhitecturală a localităților rurale, ceea ce presupunea și demolarea unor imobile. Din această cauză primește ordinul de mutare din Timișoara întrun sat mai izolat din județul Sălaj. La 31 august 1989 pastorul este revocat de Departamentul Cultelor din parohia timișoreană unde funcționa.