(1477-1535)

“Cel mai bun dintre toţi englezii”^[1].

Cu această frază, cardinalul englez Pole exprima respectul şi admiraţia lumii culturale, politice şi religioase a Europei, când s-a răspândit ştirea decapitării lui Thomas Morus, bărbatul respectat de toţi pentru cultura, capacitatea politică şi sfinţenia vieţii. În cartea Pro ecclesiae unitatis defensione (“În apărarea unităţii Bisericii”), el povesteşte că mulţi, la trista ştire, nu au putut să-şi stăpânească lacrimile, deoarece Thomas nu aparţinea numai anglo-saxonilor, ci Europei şi lumii întregi.

Într-o întâlnire cu liderul Bisericii Ortodoxe din Cehia și Slovacia, din ziua de vineri, 11 mai 2018, Papa Francisc a amintit doi dintre sfinții pe care Bisericile Ortodoxe și Catolică le au în comun – Ss. Ciril și Metodiu – remarcând sfințenia pe care ambele Biserici au moștenit-o. Episcopul Romei a arătat că potrivit tradiției, Ss. Ciril și Metodiu, marii evanghelizatori ai Europei răsăritene din secolul al IX-lea, i-au dus Papei Adrian al II-lea relicvele Sf. Clement, unul dintre primii succesori ai Sf. Petru.
Acest gest „ne amintește nouă, creștinilor, că am moștenit – și trebuie să împărtășim continuu – o imensă moștenire comună de sfințenie”, a spus Sfântul Părinte în întâlnirea cu Mitropolitul Rastislav, Arhiepiscop ortodox de Prešov. Episcopul ortodox a celebrat Sfânta Liturghie la mormântul Sf. Ciril, în Bazilica San Clemente al Laterno, înainte de vizita sa la Papa Francisc. Au existat mulți mărturisitori și nenumărați martiri care „și-au mărturisit fidelitatea față de Isus” de-a lungul secolelor, inclusiv Sf. Clemente, a spus Episcopul Romei. Dar chiar și în timpurile recente au existat martiri, ca atunci când persecuția ateistă a afectat Cehoslovacia.

„Lazăr, vino afară!”

In fiecare duminica in timpul Sfintei Liturghii celebrăm biruinţa lui Cristos asupra păcatului şi a morţii. Isus este izvor de viaţă pentru cei care cred în el. Domnul cunoaşte tainele timpului şi ale veşniciei, şi ne încredinţează „ziua Lui” ca pe un dar întotdeauna nou al iubirii sale. În Evanghelie (cf. In 11,1-45) este povestită învierea lui Lazăr, fratele Martei şi al Mariei. Totul s-a petrecut în Betania, un mic sat de la poalele Muntelui Măslinilor, aproape de Ierusalim. Familia lui Lazăr la care Isus găsea bucuros ospitalitate, este oglinda comunităţii discipolului iubit dar poate fi şi a comunităţii noastre. Betania înseamnă „Casa săracilor”. Marta înseamnă „stăpână sau gospodină” iar Lazăr, „Dumnezeu ajută”. Suntem într-o comunitate de săraci care aşteaptă totul de la Dumnezeu.. S-a întâmplat că Lazăr, prietenul lui Isus, se îmbolnăvise. Marta şi Maria trimit să-l cheme pe Isus care se află departe.

„Ridică-te!”, verbul învierii

Rostirea cu intensitate particulară  a cuvântului „Ridică-te!”,  vindecă pe bolnavi şi readuce la viaţă pe cei morţi. „Ridică-te!” este verbul „învierii” pe care Isus îl adresează tuturor celor care decid să-l urmeze şi să-l primească în viaţa lor. Domnul este iubitorul vieţii. El nu vrea pentru făpturile sale un destin de dizgraţie, dar fericirea deplină. În stăpânirea lui se află toată creaţia. Nici o realitate nu-i scapă din mână, căci până şi moartea i se supune. Isus Cristos este icoana desăvârşită a atotputerniciei şi milostivirii Tatălui. Pe unde trece Isus, înfloreşte viaţa. Episodul povestit de evanghelistul Luca este un exemplu convingător. Domnului Isus i se face milă de femeia văduvă din Nain căreia îi murise singurul ei fiu. Cu toată gingăşia sufletească Domnul îl readuce la viaţă pe băiat şi îl încredinţează iubirii mamei sale (cf. Lc 7,11-17). Bucuria revine şi începe sărbătoarea. Când Domnul trece printre noi dispar tristeţea şi plânsul şi pacea le ia locul. Milostivirea Domnului este îndreptată către toţi fără nici o deosebire.

Minunea învierii fiicei lui Iair (Luca VIII, 41-56; Matei IX, 18-25; Marcu V, 22-42) este una dintre cele trei învieri săvârșite de Domnul nostru Iisus Hristos şi consemnate de Sfinţii Evanghelişti, alături de învierea fiului văduvei din Nain și cea a lui Lazăr, fratele Mariei și al Martei. Fapta săvârșită atunci rămâne importantă nu numai pentru timpul respectiv, ci şi pentru toate locurile și timpurile.

Se cade să subliniem mai întâi relevanța în sine a minunii săvârșite de Domnul, în corelație cu celelalte două învieri, a lui Lazăr şi a fiului văduvei din Nain. Este minunea pe care ori de câte ori o rememorăm, adevărul ei ne face mai puternici şi ne întăreşte credința în înviere. Urmărim relatarea Sfântului Evanghelist Luca, el însuși istoric, şi vedem pe Domnul, care este chemat de Iair, mai-marele sinagogii, ca să-i salveze fiica grav bolnavă. La această chemare, El răspunde, ca întotdeauna, cu promptitudine, îndreptându-Se îndată spre casa lui Iair.

În omilia rostită cu prilejul Botezului Domnului, la Paris, Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale, a abordat mai multe subiecte actuale, precum secularizarea şi greutăţile prin care trec creştinii în prezent, transmite Romanian Global News citând Basilica.ro.
„Foarte greu poţi să mai spui astăzi că eşti creştin", a spus Înaltpreasfinţia Sa. Însă, îndemnul ierarhului pentru cei prezenţi a fost să nu facă compromisuri şi să îşi mărturisească credinţa în orice context.
„Vedem că în Apus, şi nu numai, nimeni nu mai suportă nimeni numele de creştin. Dar să nu ne mirăm, să nu credem că este numai o lucrare omenească, este şi o lucrare diavolească", a afirmat ierarhul în Catedrala Mitropolitană din Paris.

Toate izvoarele scrise de după moartea lui Hristos şi până-n prezent au ca bază direct mărturisirile şi scrierile apostolilor care au intrat în contact cu Mântuitorul, cel care a venit să împlinească (pre)zicerile despre întreaga sa viaţă şi despre o credinţă într-un singur Dumnezeu, aşa cum şi stă scris în Cele 10 porunci.
Biblia în largul ei vorbeşte clar despre acest lucru, poate cele mai cunoscute şi importante dintre aceste scrieri fiind cele patru Evanghelii, laolaltă cu Apocalipsa lui Ioan.

Papa Francisc vrea să schimbe ”Tatăl Nostru” spunând că Biserica Catolică ar trebui să traducă diferit expresia ”nu ne duce în ispită”, scrie Reuters.
Într-un interviu, Papa Francisc susține că actuala traducere a celei de-a șasea cereri pe care I-o adresăm lui Dumnezeu când ne rugăm nu este corectă și că ar trebui folosită o altă exprimare.
„Aceasta nu este o traducere bună”, a spus Papa într-un interviu. Francisc a spus că Biserica Catolică din Franța a decis să folosească fraza „nu ne lăsa să cădem în ispită” ca alternativă și a indicat că această variantă ar trebui aplicată la nivel mondial.

Reprezentanții Casei Regale a României sunt criticați pentru că nu respectă tradițiile legate de funeraliile Regelui Mihai, programate pentru săptămâna viitoare. Iar criticile nu vin de la contestatarii regalității, ci tocmai de la susținători. Ștefan Dumitrache, monarhist și director al Muzeului Municipal din Curtea de Argeș, localitate unde-și dorm somnul de veci cei mai mulți dintre membrii Familiei Regale a României, spune că nu critică, dar că este ”mâhnit” că nu se respectă tradițiile, așa cum anunțase Casa Regală la scurt timp după moartea Regelui Mihai.

În 1795, Thomas Bensley din Londra a publicat o versiune a Bibliei, în traducerea lui King James, care conţinea o greşeală uriaşă. În cadrul Evangheliei lui Marcu, Iisus ar fi spus: ''Lăsaţi copiii să fie ucişi primii'', însă varianta corectă ar fi fost ''Lăsaţi copiii să vină la Mine''.
Din cauza acestei greşeli, această variantă a Bibliei a devenit cunoscută ca ''Biblia Ucigaşului". Conform History, nu este singura variantă a Bibliei care conţine un cuvânt greşit, într-o variantă din 1801 cuvântul ''cârtitor'' a fost înlocuit de ''ucigaşi''.
Există o mulţime de alte greşeli din perioada în care literele erau aranjate de mână pe tipar. Într-o traducere din Geneva a Bibliei, din 1611, a fost încurcat numele lui ''Iisus'' cu ''Iuda,'' în Evangheliile lui Ioan.