Din momentul în care sistemul judiciar s-a mişcat împotriva lui, Dan Voiculescu a început să polueze spaţiul public. Pe măsură ce laţul Justiţiei s-a strâns tot mai tare la gâtul varanului, acesta a aruncat tot mai mult venin în societate, folosind pentru asta trustul media pe care îl patronează.

Felix a putut să murdărească spaţiul public pentru că doi actori importanţi au tratat cu laşitate, incompetenţă şi complicitate atitudinea acestuia.

Fostul presedinte al Comisiei Centrale a Arbitrilor, Vasile Avram a fost prezent in studioul Sport Total FM, joi, in emisiunea “Executii in direct”. Impreuna cu moderatorii Gabriel Maricescu si Daniel Nazare, fostul arbitru asistent FIFA  a abordat subiectele fierbinti ale fotbalul romanesc precum si detaliile despre programul cu care s-a inscris in cursa pentru sefia FRF.

….despre competente: “In orice competitie este normal ca orice persoana sa se prezinte.

In fiecare epoca, oamenii au dorit sa masoare, sa urmareasca, si sa confere valoare timpului, si, daca este intr-adevar posibil, sa-i depaseasca limitele. Despre acest lucru ne vorbesc monumentele civilizatiilor lumii, precum si unele notiuni ce au fost formulate cu privire la ele. Pentru popoarele nebiblice si in religiile pagane, au luat nastere perpective mitologice cu privire la sacralitatea si proprietatile ciclice ale timpului. Astfel, s-a nascut conceptul regenararii timpului (ciclicitatii timpului).

Dreptul ei la demnitate a fost încălcat într-o manieră grotescă și insuportabilă. Asta e cert.

Ce rezultă de aici este însă mai puțin cert.

1. În presă avem, în linii mari, două profesii diferite: cea de ziarist și cea de publicist/columnist. Singura legătură între cele două meserii e aceea că produsele amândurora sunt livrate către public prin intermediul presei (scrise, radio-tv sau online). În rest, fiecare dintre ele are standarde specifice,

Scriu rândurile de față la somația morală îndreptățită a lui Dan Andronic și vă mărturisesc că nu o fac cu plăcere. Declar public scârba care mă cuprinde când văd figura de fuhrer dezlănțuit a lui Mihai Gâdea într-o apocaliptică desfășurare de porcării, anateme, minciuni și dezinformări în care totul este răstălmăcit aiuritor.

Ce diferență între ceea ce fac acum, scriind aceste rânduri despre o lume mizerabilă, și cartea de literatură pe care încerc să o închei zilele acestea!?

Într-un editorial pe blog, analistul politic Dorin Tudoran, jurnalist şi cercetător asociat, Foreign Policy Research Institute (FPRI), Philadelphia, SUA, descrie "mantra în care și-a zidit Dan Voiculescu jalnicul final de traseu postdecembrist".

"Făcut mat, urlă că e Bobby Fischer. Făcut marț, urlă că e Victor Pițurcă. Dovedit că a fost turnător, urlă că n-a fost general.

Cu cât aude mai clar zgomotul “brățărilor”, cu atât țipă mai tare că Traian  Băsescu e cu un picior în

Subsemnaţii, ziarişti şi publiciști, ne declarăm solidari în dezideratul de a ne practica profesia cu maximă responsabilitate faţă de adevăr şi de interesul public, cu bună-credinţă şi în respectul deontologiei. Dincolo de convingerile politice şi ideologice diferite, considerăm că standardele jurnalistice, informarea corectă şi binele public trebuie apărate şi în jurul acestor valori trebuie să ne solidarizăm.

De aceea, ne simţim obligaţi să luăm poziţie faţă de grava

Ceea ce se petrece la ora actuală cu acest linşaj la adresa jurnaliştilor neinregimentati întrece orice imaginaţie. Este o mizerie infinită, o porcărie fără margini, o agresiune împotriva libertăţii cuvântului şi a demnităţii persoanei umane. Ceea ce-au comis Gâdea şi acoliţii săi împotriva Andreei Pora nu are nimic de-a face cu o polemică firească între oameni cu puncte de vedere diferite. Declar public: îmi este ruşine că am colaborat cândva la "Jurnalul Naţional".

Andreea,

Înțelegem prin ce treci și suntem solidari cu tine. Știm cât e de nasol,  am trecut și noi, și ca organizație, și ca persoane (unii dintre noi) prin asemenea experiențe. Problema e că o reacție în cazul linșajului căruia i-ai fost victimă va presupune automat reacții la orice derapaj de genul ăsta, ca să fim imparțiali, echidistanți și să nu fim acuzați de dublu standard sau părtinire.

Or, astfel de derapaje s-au generalizat în spațiul media, se petrec zilnic.

Există analfabeți care nu știu să citească. Există analfabeți care nu înțeleg ce citesc. Analfabeți funcționali. Și există analfabeți care nu înțeleg ce au citit dar au pretenția că au înțeles. Printre aceștia se numără și unii jurnaliști români. Dacă Biserica se consideră a fi spital de suflete, acești jurnaliști analfabeți se vor grăbi să își imagineze foarfeci și pansamente și seringi, ca în spitale. Fiindcă îngustimea rațiunii și a gândirii,