Scrisoarea unei ardelence către România
De la-nceput vreau să subliniez că titlul acestui editorial conține un neadevăr: eu nu sunt ardeleancă, sunt Crișancă. Crișana nu face parte din Ardeal, dar este parte a Transilvaniei.
Dragă Românie,
în 23 de ani am acumulat frustrări pentru o viață întreagă, împărțindu-mi acești ani între speranță și deznădejde. N-aș ști să spun acum procentual, cât din cei 23 de ani au fost anii în care am visat și cei în care mi-am dat seama că nu mai am la ce visa. Au fost ani în care patriotismul și dragostea de țară mi-au fost puse la încercare, și nu rare au fost momentele în care m-am întrebat ca oricare alt transilvănean, ce caut eu în România, de ce sunt condamnată alături de milioane de români să asist neputincioasă la degradarea morală a concetățenilor mei și de ce decid ei pentru mine. N-am făcut din gândurile acestea un secret dar după ce le-am expus am avut parte de reacții la care mă așteptam, deși speram să fiu înțeleasă.