Cu nasul la psihiatru

E de neuitat filmul cu aceeasi denumire, un film in care Robert de Niro si-a jucat exceptional rolul!
El a facut un rol bun, insa in viata de toate zilele este cu totul si cu totul altul.
Si-a facut rolul, apoi a redevenit el insusi.
In Kakelend-ul nostru insa, e invers, total invers.
Catalin Chereches joaca real in ceea ce se numeste viata lui si a noastra, nu se preface, nu imita nimic.
Da, stiu, imi veti spune ca si aceasta stare se va termina, ca si filmul, candva.
Insa, diferenta dintre film si realitate vine din faptul ca daca nu-ti place ceva la un film, apesi imediat pe butonul telecomenzii si muti pe un alt canal.



Probabil ca titlul comentariului de astazi va surprinde. Nu l-am ales sa va socam, ci pentru ca e important. Tot mai multe familii din America se confrunta cu situatii bizare cind copiii lor le spun “cred ca sunt homosexual” (“I think I am gay”!) Poate si unii din cititorii nostri s-au confruntat cu astfel de situatii ori cunosc ori au auzit de familii care s-au confruntat cu astfel de situatii. Ce-i de facut in astfel de situatii? Cum se explica ele? Care e geneza lor?
De la-nceput vreau să subliniez că titlul acestui editorial conține un neadevăr: eu nu sunt ardeleancă, sunt Crișancă. Crișana nu face parte din Ardeal, dar este parte a Transilvaniei.



