Ofensiva împotriva bibliotecii

Următoarea ofensivă serioasă împotriva bibliotecii pare să fi fost lansată de împărăteasa Zenobia. Încă o dată, distrugerea n-a fost totală, dar dispărură cărţi importante.

Cunoaştem motivul ofensivei pe care o lansă după dânsa împăratul Diocleţian (284-305). Documente contemporane concordă asupra acestui subiect. Diocleţian voia să distrugă toate lucrările care ofereau secretele fabricării aurului şi argintului. Altfel spus, toate lucrările de alchimie. Pentru că se gândea că dacă egiptenii ar fi putut fabrica după planul inimii aur şi argint, şi-ar fi procurat mijloacele de a ridica o armată şi de a lupta împotriva imperiului. Diocleţian însuşi, fiu de sclavă, fusese proclamat împărat la 17 septembrie 284. Era, se pare, un persecutor înnăscut şi ultimul decret pe care-i semnă, înaintea abdicării de la 1 mai 305, ordona distrugerea creştinismului.

Distrugerea marii biblioteci din Alexandriaa fost desăvârşită de arabi în anul 646 al erei creştine. Dar această distrugere a fost precedată de altele, iar înverşunarea în a face să dispară această colecţie fantastică a cunoaşterii este de o semnificaţie aparte.

Începuturile

Biblioteca din Alexandria pare să fi fost fondată de Ptolemeu I sau de Ptolemeu al ll-lea. Oraşul în sine, după cum o arată şi numele, fusese înfiinţat de Alexandru cel Mare în iarna anului 331/330 înainte de Hristos. Se scurseră deci aproape 1000 de ani până când biblioteca să fie complet distrusă. Alexandria a fost, poate, primul oraş din lume construit complet din piatră, fară a se folosi în nici un fel lemnul. Biblioteca avea zece săli mari şi camere separate pentru cercetători.

Fosta unitate de artilerie antiaeriană şi rachete din Vadu Dobrii a fost timp de mai multe decenii un loc interzis şi secret. Divizionul de foc avea menirea să apere Hunedoara şi împrejurimile ei de invaziile aeriene. De câţiva ani, cele peste 40 de clădiri, buncăre şi foste depozite de muniţie şi de rachete sovietice şi tehnică militară au fost părăsite. Cei care ajung aici pot vedea totuşi cum arăta o fărâmă a „Războiului Rece”.
Mai puţin de zece familii trăiesc în prezent în Vadu Dobrii. Satul depopulat din Munţii Poiana Ruscăi se află la circa 60 de kilometri de municipiul Hunedoara, la capătul unui drum de pământ, aproape inaccesibil. Va dispărea în curând, cred oamenii, chiar dacă în jurul lui au funcţionat două obiective importante: o mină de fier şi o unitate de artilerie şi rachete antiaeriane.

 Situația tensionată din Ucraina a stârnit un nou Război Rece, iar Statele Unite sunt direct responsabile pentru asta. Ca și cum acest lucru nu ar fi de ajuns, NATO  acum, pe lângă sancțiunile financiare impuse Rusiei, provoacă și militar prin concentrarea de trupe și tehnică militară foarte aproape de granițele sale, riscând un conflict care ar putea escalada cu ușurință într-un al treilea război mondial. Totul a început când guvernul Statelor Unite a proiectat în secret și a finanțat o lovitură de stat în Ucraina (deghizată ca o "revoluție populară", - cunoaștem parcă acest scenariu nu?), și a instalat un guvern fals neo-nazist, împotriva voinței poporului. După campaniile lor de succes de a destabiliza cea mai mare parte a Orientului Mijlociu, Guvernul din Umbră al elitei și-a întors ochii spre Europa de Est.

   Ucraina este un obiectiv prețuit, din două motive strategice:

Un mare secret mondial despre istoria Romania a fost ascuns vreme indelungata, astfel ca dupa aceste constatari, multi dintre noi vom privi cu alti ochi istoria tarii noastre.
In zona Olteniei se inregistreaza cea mai veche locuire in bordeie din lume(18,000 ani inainte de Christos), cea mai veche activitate de minerit, cel mai vechi tarnacop de miner descoperit vreo data, cea mai veche activitate metalurgica a aramei din lume (8,000 ani inainte de Christos), cea mai veche scriere din lume (tablitele de la Tartaria, judetul Alba 5-6.000 inainte de Christos). Tot aici s-a inventat arcul, au aparut primele furnale din Europa, si tot de aici au plecat si s-au format celelalte popoare indo-europene si nu numai cum ar fi: iranienii, carienii, italicii, frygienii, scitii, cimmerienii, triburile iberice, bascii, sarmatii, elenii(ahei si dorieni), fenicienii, etc.

Case, terenuri, maşini de lux şi acţiuni, deţinute de Marian Vanghelie personal, dar şi pe numele altor persoane fizice, adică prin interpuşi, au fost puse sub sechestru de procurorii DNA.
Arestat preventiv sub acuzaţia de luare de mită de 90 de milioane de euro, Marian Vanghelie nu prea are averea “pe persoană fizică” - ca să folosim celebra sa expresie.
Procurorii DNA au constatat că majoritatea bunurilor primarului suspendat al sectorului 5 sunt, de fapt, pe numele altora.
“Din probele administrate în cauză a rezultat că o parte din sumele de bani şi bunurile obţinute în urma comiterii infracţiunilor de luare de mită şi spălare de bani se află în proprietatea ori posesia şi a altor persoane fizice şi juridice decât inculpaţii şi suspecţii”, se precizează în Ordonanţa DNA prin care au fost instituite sechestrele.

Învierea Domnului este cel mai important eveniment al creştinătăţii. Cu toate că Biserica catolică şi cea ortodoxă sărbătoresc în esenţă acelaşi eveniment, istoria zbuciumată dintre cele două a făcut ca obiceiurile şi ritualul să se schimbe. Interesant este şi faptul că Învierea este celebrată la date diferite şi că doar în ultimii ani s-a pus în discuţie folosirea unei date unice care să fie folosită de ambele Biserici.

Părintele Ionuţ Aştefănoae de la biserica ortodoxă Sfântul Gherman din Constanţa spune că una dintre diferenteţe majore de ritual ţine de faptul că Sfânta Lumină de la Ierusalim vine numai la ortodocşi. 

În Uniunea Sovietică nu exista o directivă de sărbătoare sau de acordare a zilelor de odihnă în apropiere de Paşte. Rămăseseră puţine biserici, iar preoţii erau transformaţi în vânzători ambulanţi de rufe vechi. În şcoli, copiilor li se spunea răspicat că Dumnezeu nu există, iar sărbătorirea Învierii Domnului era persiflată. Cu toate acestea, oamenii continuau să creadă.
Ludmila Tihonov, doctor în istorie, conferenţiar universitar şi autor al mai multor studii privind politica statului sovietic faţă de cultele religioase afirmă că puterea sovietică voia să excludă religia din vieţile oamenilor cu orice preţ, dar nu a reuşit. „Chiar eu, copil fiind, îmi amintesc că în fiecare an, nu ne-au lipsit de pe masă cozonacul şi ouăle roşii. În sâmbăta Paştelui, toată lumea trebuia să iasă la „subotnik”, spune Ludmila Tihonov.

Nimic mai nimerit decât să ne aducem aminte, în Săptămâna Mare, de „Jurnalul Fericirii” al lui Nicolae Steinhardt. După Postul Mare, se apropie momentul fără egal, triumfal, al Resurecţiei, al Învierii Fiului lui Dumnezeu şi al răscumpărării noastre. Acest Post are şi valenţe simbolice, dar ne face şi mai puternici în lupta cu diavolul, care este „stăpânitorul lumii acesteia”, o formulă care-i prilejuieşte autorului minunate reflecţii.
Considerată de mulţi nu doar o carte extraordinară, “Jurnalul Fericirii” a lui Nicolae Steinhardt este pentru unii o carte de căpătâi, o carte ce poate schimba chiar şi sensul vieţii.
“Părintele Nicolae spune atât de frumos că lumea originară e creaţia lui Dumnezeu iar lumea aceasta – care nu mai e cea originară este contaminată prin păcat şi intrată în complicitate cu diavolul”, susţine Lucian Silaghi, directorul executiv al Direcţiei Judeţeane pentru Cultură Bihor.

Propaganda jidănească are deosebit de multe forme perfide de manifestare, mai ales în ceea ce privește intoxicarea opiniei publice internaționale cu teoria pretinsului holocaust suferit de jidani îndeosebi în Al Doilea Război Mondial. În acest scop Cahalul recurge la un complex de modalități de difuzare a născocirilor, folosind toate nivelele de creare a respectivelor fabulații prin angajarea confecționerilor de maculatură holocaustică drapată în toate genurile de texte scornite, plecând de la cei mai modești grafomani până la „lucrări de referință“ ale  unor „condeie consacrate“ – consacrate, evident, de propaganda jidănească.
Iată un citat dintr-o carte a lui Antony Beevor, tipărită în 2012, despre care se vorbeşte în termeni ditirambici: