Sărbătorim la 9 Mai, proclamarea şi cucerirea Independenţei de Stat a ţării noastre, moment semnificativ în procesul consolidării democratice a României. Aceasta nu este un eveniment izolat în Istoria Românilor. Reprezintă o consecinţă firească a devenirii naţionale româneşti. Existenţa statală românească începe prin constituirea voievodatelor româneşti în Evul Mediu: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania. De-a lungul timpului şi-au definit identitatea reuşind să se afirme în ciuda marilor convulsii istorice pe care le-a cunoscut de-a lungul timpului Europa Central Răsăriteană, practic toate statele din această zonă a bătrânului continent. Revoluţia din anii 1848-1849, prin programele sale face o sinteză a idealului românesc: unitatea şi independenţa. Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza în anul 1859 pe tronurile Principatelor Române primul mare pas în consacrarea modernă a României. Desăvârşirea unirii, adoptarea numelui ţării, România, reformele realizate în timpul său consfinţesc acest drum. Principele Carol, devenit domn în anul 1866, se subordonează valorilor statalităţii româneşti. Modul în care a promovat interesele naţiunii noastre în anii 1876-1878, la pregătirea, derularea şi consfinţirea Independenţei de Stat demonstrează că, dincolo de simţămintele germane pe care nu le-a abandonat niciodată, a fost un român patriot în adevăratul înţeles al acestei sintagme. În anul 1881 România a devenit regat, un plan superior de afirmare a ontosului românesc. Regele Ferdinand, secondat de regina Maria, au fost urmaşi demni ai regelui Carol I. Suprema izbândă a venit în anul 1918, odată cu desăvârşirea unităţii naţionale prin unirea Moldovei dintre Prut şi Nistru, a Bucovinei şi Transilvaniei cu România.

Departamentul pentru Relaţii Interetnice din cadrul Guvernul României în colaborare cu Fundaţia Inter-Art Aiud, România, au derulat în acestă perioadă o expoziție interetnică virtuală de artă contemporană cu titlul generic Solidaritate pentru comunitate. Acest proiect propune o temă de actualitate, în special în noul context al pandemiei generată de noul Coronavirus, și anume distanțarea socială, responsabilitatea față de celălalt și solidaritatea cu ceilalți membri ai comunităților din care facem parte. S-a propus să fie prezentați laolaltă artiști plastici cu identități culturale diverse, care să expună împreună într-o expoziție virtuală, să interacționeze în mediul virtual pentru a pune în evidență valorile comune care ne unesc și ne învață să prețuim diversitatea și solidaritatea, pentru o comunitate mai bună. Artele vizuale înglobează diversitatea prin diferite forme, începând de la originile artistului creator și mediul cu care acesta se află în contact, cât și prin varietatea interpretărilor unei opere de artă. Dar, pe lângă această bogăție, arta vizuală este și cel mai bun vector al educației interculturale, o reală platformă prin care putem descifra și înțelege diferitele tradiții culturale necunoscute nouă. (Sursa: dri.gov.ro).

De curând, în anul 2019, Editura Litera a determinat publicarea volumului menționat în titlul acestor note de lector. Există două repere pe care dorim să le aducem în atenția cititorilor: personalitatea autorului și valoarea semnificativă a cărții propuse celor care lecturează istorie, valoare afirmată evident de textul ei.
    Ioan-Aurel Pop, istoric, absolvent al Universității Babeș-Bolyai, Facultatea de Istorie-Filosofie (1979), profesor universitar al respectivei universități (1996), membru corespondent al Academiei Române (2001), membru titular al Academiei Române (2010), rector al Universității Babeș-Bolyai (2012), președinte al Academiei Române (2018). Este mai mult decât impresionantă lista lucrărilor istoriografice pe care le-a redactat fie singur, fie în colaborare cu alți autori. Spațiul tipografic nu ne permite să le înșiruim acum. Menționăm un singur titlu Istoria României Compendiu, coordonatori Ioan-Aurel Pop, Ioan Bolovan, poate cel mai semnificativ pentru dimensiunea națională a scrisului istoric românesc.
    De la romani la români Pledoarie pentru latinitate este o expresie istorică ce accentuează dimensiunea ontosului românesc. Importanța demersului reiese din Argument, care deschide volumul: ...În investigarea trecutului românilor au intervenit, însă, mereu și considerente extraștiințifice, mai ales anumite interese politice interne, dar și dorințe de denigrare, rivalități între vecini și chiar teribilisme din partea unor intelectuali cu profil de adolescenți întârziați...

Peste meleagurile bucovinene se revarsă un soare blând de primăvară, vestind renașterea naturii, dar cu precădere renașterea întru suflet, Învierea Domnului Isus Hristos. Într-un astfel de loc pitoresc, satul Dărmănești - Hatna, locuit de ruteni, Paștele este așteptat cu emoție și nerăbdare. Înnobilat de vechime, atestat printr-un hrisov al lui Ștefan cel Mare în anul 1499, localitatea, în perioada stăpânirii austriece a purtat numele de Hatna. Credința și obiceiurile sunt la fel de vechi ca și așezarea și sunt respectate cu sfințenie de locuitorii săi, chiar dacă acum sunt răspândiți prin toate colțurile lumii. Au imigrat, la fel ca și strămoșii lor din vechime, în căutarea unui trai mai bun, dar Sfintele Paști este momentul în care revin pentru o scurtă vacanță să-i revadă pe cei dragi, să se hrănească sufletește venerându-și stramoșii, să-și potolească dorul de limba maternă, limba ruteană, să deguste tradiționalele bucate, specifice acestei mari sărbători.
Dar nimic din toate acestea nu va fi și în această primăvară, cei plecați nu se vor încumeta să pornească la drum, familiile nu se vor mai reuni, prietenii nu se vor întâlni. O boală nemiloasă, care seceră mii de vieți omenești, a oprit pentru prima oară bucuria de a fi împreună, bucuria de a vesti Învierea Mântuitorului alături de cei dragi. Pentru prima dată, bisericile, care ne chemau cu sunetele clopotelor la slujba de Înviere, vor rămâne goale pentru că credincioșii, ruteni, români ca și milioane de alți oameni deopotrivă, vor rămâne în case lor.

Anul 1989 a reprezentat o piatră de hotar în istoria bătrânului continent greu încercat de regimul comunist în perioada 1945-1989. Europa Central Răsăriteană – Polonia, RDG, Cehoslovacia, Ungaria, Yugoslavia şi România – s-a debarasat de o ideologie care impunea reguli contra firii umane. Un aspect semnificativ al acestor transformări a fost posibilitatea afirmării minorităţilor naţionale, printre ele fiind rutenii. Împotriva noastră au fost luate cele mai aspre măsuri prin interzicerea afirmării identităţii naţionale pe tot parcursul perioadei mai sus amintite. Desigur, anul 1989 a determinat Cea de-a treia renaştere naţională pentru ruteni. În acest context, din perspectiva istoriei şi a sociologiei putem afirma că Europa Central Răsăriteană a cunoscut în anul 1989 o binevenită revoluţie.
Cu toate acestea, în spaţiul public, mai ales cel românesc, se discută despre tot felul de concepte contrare revoluţiei. Premisa de la care se porneşte o reprezintă folosirea forţei, existenţa unor decedaţi, etc. Paul Dukes (1934- ), istoric, universitar la Aberdeen, menţionează: Revoluţia din Octombrie triumfase cu mult mai puţină vărsare de sânge decât cea din februarie. Dar vărsarea de sânge nu e singurul indicator al semnificaţiei unei revoluţii. (Istoria Rusiei, 2009, p. 226). Observaţia e valabilă pentru oricare revoluţie.
În ţara noastră, evenimentele din decembrie `89 pot fi caracterizate ca revoluţie? Pe baza căror argumente? Două sunt esenţiale.

Dragi ruteni, suntem într-un moment dificil pentru țara noastră. Criza sanitară cauzată de noul virusul SARS-CoV-2 care provoacă boala COVID-19 este una gravă, care va afecta întreaga lume și implicit și România pe o perioada mare de timp. Președintele țării, domnul Klaus IOHANNIS, a decretat #stare_de_urgență pentru o perioadă de 30 de zile care poate fi prelungită. Guvernul ia măsurile necesare pentru a limita pierderile, dar totul depinde de cum reacționăm noi, cetățenii acestei țări.

Este esențial să respectăm toate regulile impuse de stare de urgență!!!

Să reducem la minim activitatea socială, să nu exagerăm cu proviziile, să cumpărăm cât este necesar, fără risipă și să ne păstrăm calmul.

            Uniunea Culturală a Rutenilor din România, a desfășurat de-a lungul timpului acțiuni de promovare a culturii, identității, istoriei și tradițiilor minorității rutene care s-au făcut prin activități editoriale, culturale, științifice, sportive, ș.a.m.d. Dar, în timp, au apărut idei noi, în pas cu evoluția umană, promovarea în mediul virtual creând și dezvoltând pagina www.rutenii.ro, prin intermediul paginilor de socializare, dar și în eter, pe calea undelor radio. Asociația Județeană de Radioamatorism Alba a cerut indicativul special YR2ØUCRR, cu valabilitate în perioada 01.03.2020 – 10.03.2020. Cu acest indicativ s-au realizat circa 3.000 de legături radio bilaterale, în țară și străinătate, promovând: Ziua Rutenilor din România, 20 de ani de la infiintarea Uniunii Culturale a Rutenilor din Romania, cât și activitatea culturală și proiectele uniunii noastre.

Iată clipele, zilele și anii zboară, cu o implacabilă constanță. De aceea trebuie să ajungem la momentul când trecem în revistă acțiuni și atitudini, când, privind în urmă facem analize, aniversăm fapte și comemorăm, cu nostalgie și afecțiune, oameni care nu mai sunt printre noi. Uniunea Culturală a Rutenilor din România a atins acest prag în acest an. Beneficiind din plin de politica României față de minorități în general, față de ruteni în particular, asociația noastră beneficiază de o reală democrație în acest context. Identitatea ruteană, vehement contestată în spațiul public central european, se bucură de o existență importantă în spațiul românesc. Avem și noi acasă contestatari, din fericire nu în cadrul instituțiilor fundamentale ale țării noastre: Parlament, Președenția României și Guvernul României. Rutenii se circumscriu celor 20 de minorități reprezentate în legislativ, membre ala Consiliului Minorităților Naționale, organism consultativ al Guvernului României.

În perioada 28-29 februarie, la Suceava a avut loc prima reuniune trimestrială din acest an a Consiliului Mondial al Rutenilor, organism executiv al Congresului Mondial al Rutenilor, din care fac parte reprezentanți ai țărilor membre ale acestui for.
    Ședința a avut loc la Suceava, în Sala Bocovina a Consiliului Județean Suceava, alături de oaspeții din străinătate participând și membrii ai filialelor UCRR din țară. În debutul ședinței au rostit alocuțiuni: Daniel Prorociuc - Subprefect Suceava, Viorel Seredenciuc - Vicepresedintele Consiliului Județean Suceava, Amet Aledin – Subsecretar de Stat Departamentul pentru Relatii Interetnice din cadrul Guvernului Romaniei, Dr. Stepan Ljavinec – Președintele Consiliului Mondial al Rutenilor, dr. Gheorghe Firczak – președintele Uniunii Culturale a Rutenilor din România, membru al Consiliului Mondial al Rutenilor, deputat Iulius Firczak – reprezentantul Uniunii Culturale a Rutenilor din România în Camera Deputaților. A urmat un moment special prin care s-a arătat recunoștința uniunii față de persoane din țară sau străinătate care prin activitatea lor au contribuit la dezvoltarea mișcării culturale, de promovare a tradițiilor, folclorului, limbii și spiritualității rutene, prin acordarea diplomei și medaliei Uniunea Culturală a Rutenilor din România – 20 de ani.

La mijlocul lunii februarie, am organizat acestă întâlnire în Ilia, jud. Hunedoara. Locul ales pentru această activitate nu a fost întâmplător. Am dat astfel posibilitatea mai multor persoane, membre ale UCRR dar și simpatizanți din mai multe locuri din județul Hunedoara a fi împreună la o manifestare culturală de excepție. Momentul festiv a debutat cu intonarea Imnului național al României, al Imnului Uniunii Europene, al Imnului rutenilor de pretutindeni și al Imnului rutenilor din România. Apoi au susținut alocuțiuni domnul dr. Gheorghe Firczak – președintele UCRR, domnul Iulius Firczak – deputat UCRR și domnul Nistor Sorin – Primarul Comunei Zam. Moderatorul și gazda evenimentului a fost doamna Maria Bocicor – președinta organizației Hunedoara a UCRR. Domnul dr. Gheorghe Firczak, în cuvântul său, a prezentat momente din activitatea culturală și organizatorică a uniunii, atât din țară cât și din străinătate și legăturile strânse ale uniunii noastre cu organizațiile membre ale Consiliului Mondial al Rutenilor.