„Daţi-mi controlul asupra monedei naţionale şi mi-e indiferent cine face legile.” (Mayer Amschel Rothschild, rabinul care a redactat Protocoalele Inteleptilor Sionului, in 1773)

Mugur Isarescu, acest „George Soros” al Romaniei, este unul dintre cele mai importante personaje-cheie, din istoria moderna a Romaniei. In politica, toti vin, dar mai si pleaca. Ei bine, nu si el. Dupta Lovitura de Stat din decembrie 1989, potrivit Wikipedia[1], acesta a lucrat la Ministerul Afacerilor Externe, apoi ca reprezentant la Ambasada Romaniei din SUA. Din septembrie 1990, in plina era „democratica” a lui Iliescu, a fost numit Guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, iar de atunci, nimeni, n-a putut sa-l mai clinteasca. Poate ca o vom face noi, Generatia Facebook !

Biserica Ortodoxa – departament al Securitatii comuniste

Viitorul Patriarh Justinian își datorează ascensiunea în ierarhia Bisericii faptului că îl ajutase pe liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej să se ascundă în casa parohială din Rm. Vâlcea în urma evadării acestuia din lagărul de la Târgu Jiu în anul 1944. Liderul comunist Ion Gh. Maurer își amintea că

“După ce am trecut cu mașina de Craiova, la vreo 30 de kilometri, ne-am oprit într-un sat unde-am fost găzduiți de un popă care a fost, și el, omul comuniștilor. Mașina s-a întors la Craiova iar noi am stat în acel sat vreo trei zile până când a venit o altă mașină, din București, să ne ducă spre Capitală.”

Globalizarea, bunăstarea și supermarketurile sunt trei factori care vor duce la scumpirea multor produse pe care le folosim foarte des în alimentația de zi cu zi. În același timp, schimbarea temperatrurii de la nivel global va duce și la dispariția multor alimente din meniul nostru, scrie Bloomberg.
În doar 6 ani, prețul boabelor de cacao a crescut cu 87% pentru că a scăzut foarte mult producția. Așadar, specialiștii se așteaptă ca în viitor să nu mai avem ciocolată.
Schimbarea climei are un efect și asupra evoluției plantațiilor de cafea. În ultimii ani, cel mai mare producător de cafea, Brazilia, a crescut foarte mult prețurile.

 În anii ’80, pe când românului de rând i se raţionaliza până şi felia de salam cu soia pe care o primea o dată pe lună, în buzunarele oamenilor Securitaţii statului intrau sume fabuloase pentru acele vremuri. Numai din contrabanda cu ţigări în care se asociaseră cu mafioţii italieni din temuta N’Dragheta, securiştii câştigau milioane de dolari!
“Dosarul Acţiunii Mediaş ne arată că Securitatea nu a fost doar un instrument de represiune folosit împotriva românilor. Ea a devenit treptat o organizaţie de tip mafiot, sub protectia Partidului Comunist.

 Pe uşa vilei de la Cornu a lui Cosmin Guşă scrie "Live Fast", probabil fără nici o legătură cu scurta sa viaţă politică. Tot pe uşă e desenat şi un cap de mâţă. Vila cu trei niveluri posedă un teren de tenis cu nocturnă şi câteva rânduri de pomi. Proprietatea lui Cosmin Guşă e cocoţată tocmai sus pe deal, de unde poate să aibă o panoramă cuprinzătoare a majorităţii proprietăţilor politice din zonă. În faţă are un Jeep Grand Cherokee, o limuzină Lexus şi un Mercedes A Classe. Lângă vilă, un bătrân sortează o movilă de ceapă, iar pe terasă Cosmin Guşă citeşte în linişte. Întreaga proprietate este evaluată la peste 5.000.000 de euro. Bani de furat.Toată presa îl scuipă în chelie pe lacheul lui Pazvante Chiorul, Cozmin Guşă, un şobolan dresat de Serviciile Secrete: KGB, CIA, MOSSAD, SRI (I).

Care este soarta unui jurnalist de provincie neînregimentat, care nu vrea să trăiască din „firimiturile” vreunui baron local, indiferent de culoarea politică a acestuia?

E greu, trebuie să strângi din dinţi şi să încerci să rezişti până la capăt în perioada asta nu tocmai fericită, când presa a fost o zonă foarte afectată de criză şi bătălia politică. E greu să rezişti, să ai coloană vertebrală... Eu zic că am mers bine şi dacă am rezistat până acum, în aceste condiţii, sunt convins că va fi mai bine în viitor. Iar faptul că „baronii locali” există peste tot, mai ales în provincie, nu face decât să-mi dea de lucru.

 Nu s-a văzut soarele timp de o lună! Din 1983 încoace nu s-a mai întâmplat aşa ceva în România, iar specialiştii spun că nici nu ar fi vorba despre un fenomen natural, ci de un experiment militar!
Două treimi din ţara noastră, respectiv Moldova şi Muntenia - fără Dobrogea şi Transilvania -, nu au văzut soarele timp de o lună, respectiv din 11 noiembrie până pe 10 decembrie, fără întrerupere! În România nu s-a mai întâmplat aşa ceva din anul 1983, adică e ceva atipic.
În mod normal, acest fenomen ar fi trebuit să conducă la somnolenţă, la apatie. Dar nu a fost aşa, multe persoane plângându- se de stări de nervozitate, insomnii şi dureri de cap. De ce?

Cel mai recent caz este cel al afaceristului Gheorghe Paltin-Sturdza, cel care voia să retrocedeze fraudulos aproximativ 40.000 de hectare de pădure, cu ajutorul deputaților PSD Ioan Adam și Viorel hrebenciuc. Prejudiciul adus Romsilva: 300 de milioane de euro.
În timpul perchezițiilor, procurorii au descoperit acasă o agendă în care Paltin-Sturdza nota ce discuta cu parlamentarii: “Meeting Hrebe la Hilton. Promisiunile par serioase”.
Pe 20 aprilie 2013, de la un restaurant din Brașov, Paltin Gheorghe Sturdza a cosemnat: “La ”Romantic” cu Adamii si Mirela Discutat strategii. Vom face contractul cu Bengescu (unul dintre intermediarii afacerii n.r.)”.

În timp ce sediul DNA a devenit loc de "pelerinaj" pentru parlamentarii şi politicienii corupţi de la centru, cum credeţi că se înfăţişează situaţia la nivel local? Este de-a dreptul halucinantă! Puterea în teritoriu, după cum bine ştim, este, la cel mai înalt nivel al său, în mâna aşa-numiţilor "baroni" - preşedinţi şi vicepreşedinţi consiliilor judeţene - liderii supremi din teritoriu, iar numărul celor certaţi cu legea dintre aceştia întrece orice aşteptare.

Având în spate Legea administraţiei publice din 2001 care i-a transformat în adevăraţi şefi ai judeţelor, baronii din Consiliile Judeţene au transformat judeţele în fiefuri personale în care clientelismul şi nepotismul sunt, de multe ori, legea nescrisă care menţine "ordinea" în teritoriu.

Cu mult timp în urmă, o fetiţă a trimis o scrisoare publicaţiei The Sun din New York (se întâmpla în 1897, iar povestea este prezentată aici). Micuţa Virginia O’Hanlon, de opt ani, avea o întrebare foarte importantă de pus: “Unii dintre prietenii mei spun că nu există Moş Crăciun. Tata spune: ‘Dacă apare în The Sun, atunci aşa este.’ Vă rog să îmi spuneţi adevărul: Există Moş Crăciun?” Răspunsul, publicat în The Sun de Francis P. Church, începea aşa:
“Virginia, prietenii tăi greşesc. Au fost afectaţi de scepticismul unor vremuri sceptice. Ei nu cred decât ceea ce văd. Ei cred că nu poate exista ceva ce nu poate fi cuprins de minţile lor mici.