UK Bookmakers

1. Terorismul nu are religie (Partea I)! Terorismul extremist (de dreapta si de stanga) in Lumea Occidentala

Scris de Thomas CSINTA. Posted in Ancheta


Nicio religie din lume nu indeamna la ur
a rasiala, la razboaie interetnice, la atentate si terorism, respectiv, la crima de sange de natura confesionala!

Cu atat mai putin Crestinismul, Islamul si Iudaismul, cele mai importante.

Inainte ca terorismul islamist sa fie activ in Lumea Occidentala (in particular, in Europa), in ˝anii de plumb˝, extremistii de dreapta si de stanga, respectiv,  separatistii, perpetrau deja nenumarate atentate facand numeroase victime (morti si raniti).

 

Ei erau crestini si nicidecum musulmani!

In concluzie, ca si Crestinismul si Iudaismul, Islamul este si el o victima al extremismului Islamist, iar terorismul este practicat, in exclusivitate, de catre fanatici radicalizati (indiferent de rasa, religie si sex), manipulati si indoctrinati cu diverse interpretari criminale ale unor idei din ˝scrierile  sfiinte˝  care se preteaza la acentuarea  divergentelor si contradictiilor dintre religii, fi ca ele  apartin Bibliei, Coranului, respectiv, Tanakului sau doctrinelor marxist-leniniste (ale materialismului dialectic si istoric).

Cu alte cuvinte, terorismul este independent de religie sau terorismul nu are religie.

 

 

Din pacate, dupa atacurile teroriste de la Paris din 7-9 ianuarie 2015 (Charlie Hebdo, Montrouge si Hyper Casher - P. de Vincennes, a se vedea pentru detalii si articolul autorului: "Allah(o)u Akbar. Partea II. Investigatii aprofundate privind atacurile teroriste de la Paris in perioada 7-9 ianuarie 2015˝ :http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/46750-allah-o-u-akbar-partea-ii.html), dar in special dupa cele din seara zilei de 13 noiembrie de la Sala de Spectacole Bataclan, Stade France, respectiv, restaurantele Le Petit Cambodge,  Casa Nostra, Comptoir Voltaire, precum si berariile Café Bonne Bière,  Le Carillon si La Belle Équipe (care urmeaza sa le relatez, intr-un articol viitor dintr-un punct de vedere strict personal, completat cu informatii pe le care detin, pe de o parte, de la fundamentalistii-radicalizati in mediul carceral  (a se vedea pentru detalii  si articolul autorului: ˝Radicalizarea islamistilor-extremisti in mediul carceral  francez˝: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44457-radicalizarea-extremistilor-islamisti-in-mediul-carceral.html), iar pe de alta parte, de la (d)jihadistii-salafisti adepti al Statului Islamic si  luptatori in Irak, respectiv, in Siria (a se vedea pentru detalii si articolul autorului: ˝Impreuna contra Pedepsei cu Moartea. Partea II. Congresul regional de la Kuala Lumpur (Malezia), 11-13 iunie 2015 : http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/47708-impreuna-contra-pedepsei-cu-moartea-partea-ii-malaezia-kuala-lumpur-11-13-iunie-2015.html),   opinia publica (in special, cea internationala), face din ce in ce mai mult o confuzie fatala dintre Terorism si  Islam, considerandu-l pe acesta din urma, nejustificat (in mod eronat !) ca o religie, in exclusivitate, agresiva si orientata contra religiilor ˝rivale˝, cea iudaica si crestina !

Atragem insa atentia asupra faptului ca exista o deosebire fundamentala dintre Islam (religie islamica, avand ca radacina etimologica cuvantul ˝salam˝- pace !) si  Islamism (gandire politico-religioasa), care se termina cu sufixul ˝ism˝ si care in anumite forme (curente) ale sale (fundamentalism, integrism, salafism, takfirism, respectiv, (d)jihadism)  poate conduce, intr-adevar, prin radicalizare, la acte de terorism (de mai mica sau mai mare anvergura).

In acest context, Crestinismul si Iudaismul, ca religii  (terminate tot cu sufixul ˝ism˝), trebuie asociate cu Islamul si nu cu Islamismul  (in ciuda sufixului ˝ism˝), cum nu rareori acest lucru putem constata chiar si in presa scrisa sau vorbita!

Cum de altfel, nici  Şaria (un ansamblu de doctrine sociale, culturale, respectv, relationale) si Hegira (exil, ruptura, separare), care desi sunt fundamental diferite, nu au absolut nimic in comun cu (e)migratia musulmanilor catre Europa Occidentala din acele zone geografice ale lumii in care conflictele armate sau instabilitatile social-politice (in concluzie si cele economice !) fac numeroase (nenumarate !) victime in randul populatiei civile !

 

PREAMBUL

 

Islamul(religia islamica)este o religie abrahamica ca si Iudaismul si Crestinismul, avand  ca surse de inspiratie (˝ideologii˝) Coranul, Tanak(h)ul, respectiv, Biblia, care evoca figura (personalitatea) lui Abraham/Ibrahim (primul patriarh al Bibliei), considerat ca fondator al Iudaismului, unul dintre personajele majore (principale) ale Crestinismului, precum si unul dintre cei cinci profeti al Islamului, alaturi de Noe, Moise, Iisus din Nazaret si Mahomed/Muammad (Abū al-Qāsim Muammad ibn ‘Abd Allāh ib  ‘Abd al-Muṭṭalib ibn Hāshim), sef religios, politic si militar al tribului Quraych (Quraychites, Qoraychites, Quoriches, Koraïchites - ˝micul rechin˝),  in Peninsula Arabica (Arabia Saudita, Bahren, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Oman, Qatar Yemen, Iordania).

Asa cum subliniaza Mohammed Arkoun, de regula, cuvantului islam noi atribuim sensul de ˝supunere˝, dar etimologic, in limba araba, acesta corespunde expresiei ˝a livra (transmite) ceva cuiva˝.

In concluzie, in religia musulmana, este vorba deci mai mult de ˝a livra propria persoana Domnului, fara rezerve˝ si nu de supunere !

Pe de alta parte, unul dintre cele 99 de ˝nume glorioase˝ ale Domnului este ˝pacea˝, pe care musulmanul invoca de 5 ori/zi in rugaciunile sale.

Bazandu-se pe dogma monoteismului absolut (tawīd), aderentii acestuia (numiti musulmani) il recunosc  pe Mahomed (n. 22 aprilie 570 la Mecca – d. 8 iunie 632 la Medine) ca ultimul profet al Domnului/Dumnezeului (Allah, in Coran), creator al lumii, unic si indivizibil ca reprezentare mentala posibila.

Mentionam aici faptul ca, desi Coranul recunoaste originea divina ale tuturor scrierilor sfiinte ale Iudaismului si Crestinismului (deci interzice orice fel de constrangeri in materie religioasa !), acesta considera ca ele sunt in interpretarea actuala rezultatul unei falsificari partiale: Suhuf-i-Ibrahim (Scrierile lui Abraham), Tawrat (Pentateuh sau Torah), Zabur (David, al doilea Rege al Israelului si fiul sau Salomon, unul dintre fondatorii Statului Israelit), Injil (Evanghelia).

Conform unor documente (Pew Research Center), numarul musulmanilor in lume era de 1,619Md (1,7Md, adica, cca 23,4% din populatia mondiala), ceea inseamna ca Islamul este a doua religie in lume, dupa Crestinism, inaintea Iudaismului, iar in 49 de state ale lumii, majoritatea populatiei este musulmana.

Cele mai mari concentratii ale acesteia se afla in: Indonezia (cca 12,7% din musulmanii lumii), Pakistan (cca 11% din musulmanii lumii),  India (cca 10,9% din musulmanii lumii), Bangladesh (cca 9,2% din musulmanii lumii), etc.

Peste 20% dintre musulmani traiesc intr-o tara araba.

Majoritatea dintre ei traiesc in Asia (peste 1Md, cca 33% din populatie, din care majoritatea in: Indonezia, cca 205Mil-88% din populatie; Pakistan, cca 180Mil-96% din populatie; India 178Mil-15% din populatie;  Bangladesh 150Mil-90% din populatie, Turcia 75Mil-98% din populatie; Afganistan 30Mil-99% din populatie, etc.), in  Orientul Mijlociu-Africa de Nord (peste 320Mil, cca 93% din populatie, din care majoritatea in: Iran cca 75Mil-99% din populatie, Egipt, 70Mil-95% din populatie; Algeria, 35Mil-98% din populatie; Maroc, cca 33 Mil-99% din populatie; Irak, cca 32Mil-99% din populatie; Arabia Saudita, cca 27Mil-100% din populatie; Yemen, cca 24 Mil-99% din populatie, Siria, cca 21Mil-93% din populatie, etc.), in Africa Subsahariana (peste 240Mil, cca 35% din populatie, din care majoritatea in: Nigeria, cca 76Mil-48% din populatie;  Sudan, cca 35Mil-97% din populatie; Etiopia, cca 29Mil-34% din populatie; Niger, cca 15Mil-98% din populatie; Tanzania, cca 14Mil-30% din populatie;  Senegal, cca 13Mil-96% din populatie; Burkina Faso, cca 11Mil-65%, Somalia, cca 10Mil-98,5% din populatie, etc.), in Europa (peste 44Mil, cca 6% din populatie, din care majoritatea in: Franta, cca 4,9Mil-cca 7,5% din populatie; Germania, cca 4,2Mil-5% din populatie; Marea Britanie, cca 2,5Mil-4,6%; Italia, cca 1,2Mil-3% din populatie; Spania, cca 1,1Mil-2,3% din populatie; Olanda, cca 1Mil-5,5% din populatie, etc.), in America (peste 5,5Mil, cca 0,6% din populatie, din care majoritatea in : SUA, cca 2,6Mil-0,8% din populatie; Canada, cca 1Mil-2,5% din populatie; Argentina, cca 0,8Mil-2,5% din populatie; etc.)

O concentratie importanta de populatie musulmana se afla si in fostele tari ale ex-URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste), in: Uzbekistan (cca 27Mil-96% din populatie), Rusia (cca 16,5Mil-11,7% din populatie); Kazakstan (cca 12,5Mil-70% din populatie); Azerbaidjan (cca 10Mil-98,5% din populatie); Tadjikistan (cca 7Mil-100% din populatie); etc.

Conform unui alt document datat din 2007 (Zentralinstitut Islam Archiv Deutschland), in Europa traiau atunci cca 53Mil de musulmani, dintre care, cca 25Mil in Rusia, cca 16 milioane in Uniunea Europeana, cca 6Mil in partea europeana a Turciei, cca 5,5 Mil in Franta, cca 3,5Mil in Germania, cca 1,5 in Marea Britanie si cate 1Mil in Italia si Olanda, adica putin peste 7% din totalul populatiei europene (730Mil de locuitori).

In sfarsit, Islamul este  repartizat in mai multe curente, dintre care cele mai importante sunt: Sunnismul (curent majoritar, reprezentativ pentru cca 80-85% dintre musulmani), Şiismul (curent minoritar, ramură predominanta in Iran – cca 95%, Azerbaidjan – cca 85%  si Irak - cca 65%).

Cuvantul sunnit deriva din „Sunna”[, care reprezinta conduita profetului Mahomed (Faptele sale au deci valoare de lege). 

Se consideră ca ultimul profet, Mahomed,  este si  intemeietorul ramurii Şiite, care ar fi spus celor care credeau in el, despre adevarata cale a islamului.

Un al treilea curent, intalnit in Arabia Saudita si Qatar, este wahhabismul, considerat mai mult o miscare politico-religioasa fondat in secolul XVIII de catre Mohammed ben Abdelwahhab (1703 – 1792), un erudit si predicator musulman al tribului arab Banu Tamim, prezent si in Magreb (mai ales in Algeria, Tunisia si Libia).

Aceasta doctrina refuza orice fel de interpretare al Coranului si al Sunnei (sunna Allah-˝Legile Domnului˝,  prescrise fiecarui profet, inclusiv, profestului Islamului, Mahomed) si orice inovatie (inovare) adusa acesteia, care o diferentiaza de sensul ortodox conservator.

Din contra, Islamismul este un curent (gandire) musulman(a), esentialmente de natura politica, aparut(a) in secolul XIX, care pune accentul pe sensul politic al Islamului.

La baza acestuia stau curente ca fundamentalismul (aparut in SUA in contextul protestatismului, la inceputul secolului XX, atasamentul strict fata de principiile originale ale unei doctrine, in general, religioase, in particular wahhabismul) si reformismul musulman (miscare liberala islamica, islam liberal, nascut din ˝socul colonial˝ care utilizeaza disciplinele istorice si critice pentru studiul originii Islamului ca de altfel si al Coranului, conciliind modernismul/modernitatea cu acesta).

In cadrul acestui ultim curent trebuie facuta diferenta dintre ramura ˝progresista˝, care vizeaza instaurarea pluralismului interpretarilor in cadrul religiei islamice de ramura ˝laica˝, prezenta in tarile francophone, in care se considera ca Islamul construieste o parte importanta al Omului (al barbatului sau a femeii), in special, din punctul de vedere al comportamentului  moral, de cetatean, al acestuia, dar si o religie in care acesta se recunoaste (se regaseste, se integreaza).

Exista specialisti in Islam care considera ca la originea Islmamismului ar fi ˝Fratii Musulmani-FM˝(Fratia Musulmana, jamiat al-Ikhwan al-muslimin - Asociatia Fratilor Musulmani), o organizatie panislamista (miscare politico-religioasa, militand, fie pentru uniunea tuturor comunitatilor musulmane, fie pentru uniunea tuturor teritoriilor musulmane) fondata in 1928 la Ismaila (Egipt) de catre Hassan el Banna (1906-1949), bunicul islamologilor elvetieni Tariq Ramadan (n. 1962 la Geneva, profesor universitar) si Hani Ramadan (n. 1959 la Geneva, profesor si Director al Centrului Islamic din Geneva).

Aceasta organizatie, care si-a implementat ideologia cu usurinta in tarile cu populatie majoritara musulmana din Orientul Mijlociu, Africa de Nord si Sudan (unde propunea instaurarea unei republici islamice in locul celor prezente, in special in Egipt, Libia, Siria si Tunisia) era prima miscare politica musulmana care reclama (solicita) aplicarea Şariei (Legea Islamica) in opozitie cu ocupatia britanica in Egipt, si avea, cel putin la inceput, ca obiectiv renasterea islamica, prin intermediul unui (unei) razboi (lupte)  non-violent(e) contra influentei occidentale.

Dupa Revolutia Egipteana din 2011 (o serie de manifestatii si miscari populare violente in perioada 25 ianuarie-11 februarie 2011, soldate cu 12.000 de arestari si 11.879 de condamnari de catre Tribunalul Militar Egiptean, in care, oficial 890 de persoane si-au pierdut viata, dar neoficial intre 1.000-2.000 si 9.000 de persoane au fost ranite) avand ca efect demisia Presedintelui Mohammed Hosni Moubarak (14 octombrie 1981-11 februarie 2011) si liberalizarea regimului, Fratii Musulmani (FM), ajung la putere in urma primei alegeri legislative democratice si libere pe 17 iunie 2012, cu candidatul lor Mohamed Morsi Issa al-Ayyat.

Acesta este insa destituit (in urma unor ample miscari populare contestatare si violente) printr-o lovitura de stat, organizata de catre Armata Egipteana, pe 3 iulie 2013.  

Organizatia FM (coordonata de catre Muslim Association of Britain de la Londra avand ca sprijin/suport banque Al Taqwa), fara o structura piramidala centralizata (prezenta mai mult sub forma de miscari eterogene, labile si multiforme) avand deviza ˝Allah (Dumnezeul in limba araba) este obiectivul nostru. Profetul Mahomed este seful nostru. Coranul este legea noastra. Jihadul-Razboiul Drept/Just (˝Razboi in numele unui ideal religios˝ o datorie sacra pentru orice musulman, impropriu spus, Razboiul Sfant) este calea noastra˝, astazi, este considerata (clasata), official, ca o organizatie terorista de catre Egipt, Rusia, Arabia Saudita si Emiratele Arabe Unite.

Din contra, Integrismul, este un curent in cadrul Bisericii Romano-Catolice (in particular in Franta) care apare la inceputul secolului al XX-lea odata cu criza modernista (modernismului), atunci cand curentul conservator al acestei Biserici opune adeptilor (partizanilor) unei lumi moderne, un catoloicism integral, care apara mentinerea adevarurilor catolicesti (catolice) traditionale, asa cum ele au fost invatate (predate) intotdeauna.

Desi Fundamentalismul si Integrismul, din punct de vedere practic, au la baza o ˝ideologie˝ comparabila, ele sunt curente distincte pentru ca primul regrupeaza curentele reactionare (in particular, protestantismul), iar cel de-al doilea, desemneaza, mai general, orice doctrina (atitudine doctrinala) de conservatorism intransigent.

In ceea ce priveste Salafismul, acesta este o miscare politico-religioasa, revendicand revenirea Islamului la origini, deci asa cum acesta este fondat in Coran si Sunna (in interpretarea lui Mahomed), cu alte cuvinte, o doctrina particulara a Islamului, un mod de transmitere a invataturii (cuvintelor, expresiilor, etc.), precum si aunui Cod moral  a unui Profet (in particular Mahomed si discipolilor sai).

Acesta refuza orice fel de inovatie (bid’ah) si este favorabil aplicarii stricte a legii islamice (Şaria) in  restaurarea Islamului dupa ˝coruptia˝ acesteia (de-a lungul timpului) prin inovatii blamante.

In principiu, Salafismul este o miscare cu mai multe branse (ramuri):

  1. 1.      Salafismul predicator(salafiyya al-da'wa), non violenta si evitand politica care promoveaza educatia si purificarea Ummei (a comunitatii musulmane, indepent de nationalitatea acesteia, de puterea politica care o guverneaza), apropiat Imamilor saudieni (din Arabia Saudita) si curentului  wahhabism.
  2. 2.     FM (Fratia Musulmana /Fratii Musulmani), care promoveaza lupta non-violenta contra influentei occidentale, chiar daca mai multe state (printre care si musulmana) o claseaza ca organizatie terorista.
  3. 3.     Salafismul (D)Jihadist (Salafismul revolutionar, al-salafiyya al-jihadiyya) o miscare violenta aparuta in timpul  Razboiul din Afganistan (1979-1989), care promoveaza actiuni armate pentru restaurarea Islamului ˝original˝.

In principiu, aceasta miscare refuza sa limiteaza actiunea religioasa la predicatie si face din Jihadul armat o activitate centrala (principala).

Salafistii din aceasta bransa sunt favorabili razboiului (luptei armate) pentru eliberarea tarilor musulmane de orice ocupatie straina dar si pentru rasturnarea regimurilor politice in tarile musulmane pentru (re)instaurarea unui autentic Stat islamic (Califat Islamic)

  1. 4.     Salafismul Cheik(h)ist este o tendinta de ˝re-islamizare ˝dezvoltata, cu precadere de catre Imami apropiati regimului saudian (din Arabia Saudita), care refuza calea jihadista pentru instaurarea unui regim musulman printr-o actiune violenta si revolutionara, preferand-o pe ˝at tasfiyatu wa tarbiyah˝ (purificarea si educatia), criticand salifistii jihadisti sinucigasi (considerand contrar Islamului) ca de altfel si atacurile comise contra civililor, dar si activitatile organizatiei FM (Fratia Musulmana).

Acest curent ar fi majoritar in cadrul salafismului francez, unde acesta ar fi prezent inca de la inceputul anilor 1990.

Conform unor surse politienesti, in Franta ar exista 90 de lacasuri culte salafiste din 2.500 islamice existente astazi (de cca 2 ori mai multe ca in 2010 si de cca 5 ori mai multe ca in 2005), adica o crestere de 500% intr-un deceniu.

DGSI (Directia Generala a Securitatii Interne) mentioneaza ca numarul fidelilor afiliati la acest curent s-ar fi triplat in acest deceniu (2010-2015), ajungand la cca 15.000, astazi, iar majoritatea lor locuiesc in regiunile urbane ale marilor metropole (Paris, Lyon, Marsilia, Lille, Toulouse, Bordeaux, Nisa).

Mentionam aici si faptul ca prin Salaf (Salaf Salih, predesor), musulmanii desemneaza (inteleg) primele trei generatii al Islamului, carora acorda o deosebita autoritate morala si al caror Islam il considera deosebit de pur: Profetul Mahomed (Mohammed) si ˝discipolii˝ sai (Sahaba), precum  si urmatoarele doua care urmeaza acestuia, Tābi‘ūn (cei care au cunoscut Sahaba ai lui Mahomed, dar nu l-au cunoscut pe acesta, personal insa au jucat un rol important in diviziunea comunitatii islamice sunnite si şiite), respectiv, Tābi‘ at-Tābi‘īn.

In concluzie, numim salafism, un curent fundamentalist musulman care pretinde ca practica religia islamica bazata pe doctrina generatiilor fondatoare, iar pentru a pune in evidenta evolutia Islamului politic (islamism), in cadrul societatilor musulmane, astazi recurgem din ce in ce mai mult la ˝post-islamism˝ sau ˝neo-fundamentalism˝, care desi preia Şaria din fundamentalism nu are in el ˝incoporat˝ un proiect politic coerent.

In ceea ce priveste Takfirismul, acesta echivalentul modern al khari(d)jismului, o secta a Islamului aparuta dupa primul fitna-razboi civil, la inceputul erei islamice, in urma conflictului dintre Abū al-H̩asan ‘Alī ibn Abī T̩ālib (600 - 661), fiul lui Abû Tâlib ibn Abd al-Muttalib (550-619), unchiul paternal al lui Mahomed si ‘Abū ‘Abd Ar-Raḥmān Mu’āwiya ibn ‘Abī Sufyān (602-680) fiul lui Abû Sufyân ibn Harb (560-652), mult timp adversar al lui Mahomed (pana cand a devenit Sahaba acestuia)

Takfirismul,  un terorism intelectual, este o practica puritana cu o morala riguroasa condamnand luxul, adepta a unui ideologii ultraviolente, reprezentand o grupare islamista extremista fondata in 1971 de catre Moustafa Choukri (1942-1978), un inginer agronom egiptean, originar din Assiout.  

Acesta considera ca musulmanii care nu impartasesc punctul lui de vedere pot fi ucisi.

Takfirii (Takfir wal Hijra), deosebit de violenti si cruzi (nemilosi), profanatori de morminte, distrugatori de lacasuri culte si obiective culturale, respectiv, istorice, fac parte din generatia de neofundamentalisti, care utilizezeza tehnici (practici) de razboi pentru eliminarea tuturor ne-musulmanilor ca de aftfel si a majoritatii acestora care nu adera la ideile lor.

Unul dintre fratii Kouachi, Chérif (care cu fratele sau Saïd au comis atacul terorist de la Charlie Hebdo pe 7 ianuarie 2015) sustinea ca apartine acestei grupari.

In sfarsit, spre deosebire de Şaria, care reprezinta un sistem (ansamblu) de norme si doctrine, sociale, culturale si relationale (˝calea pentru respectarea legii Domnului/Allah˝), Legea Islamica, aplicabil(a) numai in tarile islamice, Hegira (exil, ruptura, separare), semnifica (e)migratia ˝discipolilor˝ lui Mahomed de la Mecca catre desertul Yathrib (astazi, Medine) in pe 16 iulie 622.

Acest eveniment creaza o ruptura fundamentala cu societatea cunoscuta pana atunci de catre arabi si este considerat in istorie inceputul erei musulmane.

Astfel, primul an al Hegirei din calendarul Islamului corespunde cu 16 iulie 622 din calendarul gregorian.

In acest nou model, in care oricine poate fi ˝frate˝ cu oricine, cel demunit (sarac, fara resurse) si slab nu mai poate fi abandonat cum se intampla inainte, pentru ca egalitatea dintre credinciosi este proclamata in constitutia redactata la Medine, indiferent daca sunt oameni liberi sau sclavi, arabi sau nu!

Mahomed este printre ultimii care paresesc Mecca pe 9 septembrie si el ajunge la Yathrib (Medine) pe 24 septembrie.

 

APROFUNDAREA DOSARULUI

 

Cu mult timp inainte ca atacurile teroriste islamiste-extremiste sa-si faca aparitia in Lumea  Occidentala (concept geopolitic sprijinandu-se pe o civilizatie comuna mostenita de la greco-romani)  prin care, in principiu, intelegem  astazi Europa Occidentala (UE-Uniunea Europeana si AELE-Asociatia Europeana a Liberului Schimb: Elvetia, Lichtenstein, Islanda si Norvegia), respectiv America de Nord (SUA si Canada), Australia si Noua Zeelanda, un numar impresionant de grupari crestine, politice (de stanga sau de dreapta), nationaliste (separatiste), religioase sau revolutionare au recurs la terorism (un fenomen strategic, o tehnica de lupta care nu tine decat de psihologie)  pentru a face cunoscute lumii, ideologiile lor implementand pe termen lung teroarea in randul populatiei civile si provocand in randul acesteia nenumarate victime (morti si raniti).

Din punct de vedere istoric, terorismul desemna regimul politic de teroare aparut in timpul Revolutiei Franceze (5 mai 1789-9 noiembrie 1799), instaurat de catre revolutionari, care practicau (necontrolat) executiile arbitrare in masa.

Incepand insa cu sexolul XIX, acesta capata sensul violentei politice (atentate, conflicte asimetrice de tip razboaie de gherila, gherila urbana, asasinate politice, etc.).

In anumite definitii riguroase a lui Alex Schmidt si Berto Jongman (intr-o lucrare din 1988, exista 109 diferite!) intervin in egala masura si criteriile de clasificare ale victimelor terorismului (civile, militare, atac contra statului democratic, etc.)

In principiu, distingem urmatoarele mari tipuri de terorism (ale caror metode, in principiu sunt rapirea, sechestrarea si asasinatul), in cadrul unei crime mai mult sau mai putin organizate (a se vedea pentru detalii si articolul autorului : ˝Allah(o)u Akbar. Partea I˝: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/46685-allah-o-u-akbar-partea-i.html)

1) individual (provocat de catre rebeli, anarhisti, etc., in desfasurare  intre sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, care viza personalitati din sfera politica, militara, juridico-politeneasca, cu caracter spontan).

2) organizat (de catre grupari politice nereprezentand un guvern si apara o anumita ideologie printre care putem nentiona: Rezistanta din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial; OAS-Organizatia Armata Secreta, creata in 1961 la Madrid, avand ca ideologie nationalismul, antidependentismul contra (independentei) Algeriei de Franta-1962; KKK-Ku Klux Klan, fondat in 1865, organizatie suprematista alba, protestanta, americana, clasata „extrema dreapta”, rasista, contra populatiei de culoare;  terorismul practicat in anii 1960-1970 de catre  grupari de extrema stanga sau de extrema dreapta, care desfasurau o actiune de lupta organizata si armata contra statului francez, AD-Action Directe, grup armat (terorist) anarho-comunist luand nastere din Miscarea Autonoma in Franta si Miscarea Antifrachista, avand ca obiectiv, Revolutia proletara, fondata in 1979 si activa pana in 1987, a se vedea pentru detalii si articolul asociat al autorului: ”Action Directe”: http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.ro/2012/05/action-directe-thomas-csinta.html, IRA-Irish Republican Army/Old IRA, organizatie paramilitara cu o serie de ramificatii, formata din Óglaigh nah Éireann-voluntari nord-irandezi, creata in 1916, in urma fuziunii dintre ICA-Irish Citizen Army, apropiat Partidului Muncitoresc Irlandez si IV- Irish Volunteers, apropiar IRB-Irish Republican Brotherhood/Fraterniatatea Republicana Irlandeza, luptand contra prezentei britanice in Irlanda de Nord).

Teroristii islamisti, se considera, in general, combatanti al lui Allah (Dumnezeul in Coran) si desfasoara un „razboi sfant” (in cadrul Jihad/Djihad-ului, utilizat in Coran: straduinta musulmanului în particular si a comunitatii musulmane în general, prin  folosirea tuturor energiilor si resurselor pentru a urma sistemul islamic de viata, de a extinde calitativ sau cantitativ religia islamica, modul ei de viata individuala, precum si organizarea sociala care decurge din ea), a caror activitate progreseaza considerabil incepand cu anii 1990 pe scena internationala.

Activitatile acestora justifica un „raspuns” situatiei politice in conflictul israelo-palestinian, precum si in cele din Irak, din Siria, etc., in urma interventiei americane sau ale fortelor aliate, dar ele  s-au desfasurat (si inca se desfasoara) si in alte parti ale lumii unde nu sunt prezente trupe occidentale: Algeria, Tunisia, Egiptul, Indonezia, etc., deci, unde nu poate fi invocata dominatia imperialista.

Printre organizatiile armate teroriste islamiste putem mentiona Al-Qaïda/Al-Qaeda (القاعدة „al-qā'ida”), cu numeroase ramificatii tentaculare (in Irak-AQI intre 2004-2006, in Magrebul Islamic-AQMI din 2007, in Peninsula Arabica-AQPA din 2009, in Palestina-Brigades Abdullah Azzam din 2009, in Somalia-Al-Shabbaab din 2010, in Siria-Front Al-Nosra din 2012, in nordul Nigerului si Maliului, respectiv, in sud-vestul Libiei-Al-Mourabitoune din 2013 si in Afganistan, Bangladesh, Birmania, India, respectiv, Pakistan-Al-Qaeda in the Indian Subcontinent –AQIS din 2014) fondata de catre Cheikh Abdullah Yusuf Azzam (1941-1989, „Imamul Djihadului”) si discipolul acestuia Oussama Ben Laden (1957-2011) in 1987.

De inspiratie sunit-fundamentalista, avand ca ideologie salafismul djihadist, antioccidentalismul si panislamisul (miscare politico-religiasa, reclamand fie uniunea tuturor teritoriilor islmace din lume, fie uniunea tuturor comunitatilor musulmane) si ca obiectiv crearea unui Califat in lumea musulmana si instaurarea Şariei/Shariei (un sistem coerent de legi islamice inspirata din Coran, conform traditiei istorice sunita si siita precum si din Sunna-un ansablu de povesti despre viata lui Mahomet, cunoscut sub numele de Dadith) respectiv, distrugerea lumii occidentale, Al-Qaïda, numai intre 2004-2008 (perioada cea mai ucigasa din istoria ei) este responsabila de 313 atacuri cu 3010 victime (morti si raniti).

Printre cele mai sangeroase atentate teroriste ale acestuia sunt: in SUA, pe 11 septembrie 2001 (la New York, in Comitatul Arlington, in Virginia, in proximitatea Shanksville, respectiv, in Pensilvania: 2.973 de morti, respectiv, 19 pirati al aerului si 6.291 raniti ), in Maroc, pe 16 mai 2003 (la Casablanca: 33 morti, respectiv, 12 teroristi-kamikaze si 104 raniti), in Spania pe 11 martie 2004 (la Madrid: 191 morti si 1858 raniti) si in Marea Britanie pe 5 iulie 2005 (la Londra: 52 morti, respectiv, 4 teroristi-kamikaze si 709 raniti).

In sfarsit, Statul Islamic (الدولة الإسلامية,, „ad-dawla al-islāmiyya”), organizatie armata terorista salafist-djihadista creata in 2006, care a proclamat pe 29 iunie 2014 instaurarea unui califat pe teritoriul irakian si sirian, pe care il controleaza.

Combatantii (luptatorii) acestuia, (d)jihadistii,  cu strigatul lor specific: „Allah(o)u Akbar (sensul: Domnul/Allah este cel mai mare dintre toate creaturile sale) sau mai rar: „Al Hamad(o)u Lillah/Al-Hamad(o)ulillah” (sensul: Elogiu sublim pentru/lui Allah, pentru ca este cel care merita), respectiv, „S(o)ubhan Allah/S(o)ubhanallah/S(o)ubhanAllah” (sensul: Glorie lui Allah, care a creat toate minunile si pe care nimeni nu-l poate imita, adica a recunoaste ca Splendoarea si Majestatea vin de la Allah, atotputernicul Dumnezeu), sunt clasati (considerati) de catre majoritatea statelor lumii, precum si ale organizatiilor internationale politico-militare, teroristi-mujahidini care sunt gata sa moara in(tr-un) „Razboiul Sfant”!

Insa, cuvantul (d)jihad, tradus deseori prin ˝Razboiul Sfant˝ (Holly War), inseamna  in limba araba "Al Harb al-Mouqaddassa", o terminologie care nu exista nici in textele fondatoare ale Islamului si nici in literatura musulmana.

Cu alte cuvinte, ideea anagajarii musulmanilor intr-un razboi sfant (de cucerire) avand ca scop convertirea la Islam prin constrangere, nu exista in aceasta religie!

Mai exact, Islamul interzice constrangerea in materie religioasa.

Jihadul vine din cuvantul "ja-ha-da", care semnifica, ˝a face efort˝ si nicidecum ˝a fi violent (a face apel la violenta)˝.

Acest efort, inseamna, practic, ˝realizarea (obtinerea) unei victorii asupra propriei persoane, un efort contra violentei proprii si a atitudinilor sale colerice˝.

Cunoscut si sub numele de "djihad an-nafs" (efortul asupra propriei persoane), acesta este elementul central al spiritualitatii musulmane, care intr-un anume (anumit) context, poate lua forma unui ˝efort armat˝: Al Qitâl, codificat prin reguli stricte, autorizat in cazul autoprotectiei si a legitimei aparari, daca mijloacele pacifiste (pasnice) nu reusesc sa stopeze agresiunea, in cazul persecutiilor sistematice, in cazul eliberarii de sub o dictatura, etc.

Ca exemplu, poate fi mentionat Omar Ibn Al-Khattâb (Omar I, 584-644 din clanul Banu ‘Adi al tribului Quraych, prieten al Profetului Mahomed, al doilea calif dupa acesta din urma ca importanta, sucedand lui Abu Bakr) care va dirija intre 634-644 Umma (comunitatea credinciosilor musulmani întemeiată de catre profetul Mahomed la Medine) si va elibera Jerusalem de sub ocupatia bizantina fara varsare de sange, inainte de a fi ucis de catre un captiv (prizonier) persan pe 7 noiembrie 644.

La crearea Statului Islamic, Al-Qaïda in Irak, forma cu inca alte 5 grupari djihadiste (Ansar Al-Tawhid/sectiile Ansar Al-Tawhid, Al-Jihad Al-Islami/sectiile Jihadului islamic, Saraya Al-Ghoraba/sectiile straine, Kitaeb Al-Ahwal"Brigazile Apocalipsei” si Jeish al-Taiifa al-Mansoura/„Secta Armatei Victorioase”), CCM-Consiliul Consultativ al Mudjahidinilor ( مُجاهِد, moudjahidin/e, mujahidin/e, luptatori, militanti, combatanti, in cadrul Djihadului).

Pe 13 octombrie 2006 CCM proclama ISI-Statul Islamic in(al) Irak(ului), iar mai tarziu, incepand cu 2013 in(al) Siria (Siriei).

Pe 9 aprilie 2013, ISI devine ISIS/L (Statul Islamic in Irak si in Levant- الشام, Ash-Shām-Daesh/Daech), o mare parte a Orientului Mijlociu la sud de Muntii Taurus, marginita la vest de Marea Mediterana, iar la est de Desertul Arabiei si Mesopotamia Superioara, fara Muntii Caucaz, Peninsula Arabica sau Anatolia, desi uneori Cilicia este si ea inclusa, ca de altfel si Peninsula Sinai.

De maniera traditionala, in franceza, prin ea intelegem tarile coastei orientale a Marii Mediteraniene: Libanul si Siria/tarile Levant-ului in sensul pe care il utilizam in Franta, dar geografic ea include si Israelul, respectiv, teritoriile Palestiniene (Cisiordania si Fasia Gaza), Iordania si Egiptul, iar intr-o versiune mai larga Ash-Shām si o parte din sudul Turciei. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului : „Declaratia unui ofiter sirian sub acoperire”:http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/39728-declaratia-unui-ofiter-sirian-sub-acoperie.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/11/declaratia-unui-ofiter-sirian-sub.html).

Pe 29 iunie 2014, ISIS/L anunta restabilirea Califatului in teritoriile aflate sub controlul acestuia si Abou Bakr al-Baghdadi (Ibrahim Awad Ibrahim Ali al-Badri, Abou Bakr al-Baghdadi al-Husseini al-Quarashi/Dr. Ibrahim Awad Ibrahim Ali al-Samarrai,Abou Du'a, n. 1971) se proclama Calif, succesor al lui Mahomed (محمّد, Muhammad, Mohammed, autoritate religioasa, politica si militara suprema al tribului Quraych, considerat profetul major, fondator al Islamului)  si al lui  Hamid Daoud Muhammad Khalil al-Zawi (Abou Abdullah al-Rashid al-Baghdadi/Abou Omar al-Baghdadi, 1947-2010), fost Emir la Statului Islamic, sub numele de Ibrahim.

Statul Islamic (patre componenta a Al Qaeda la inceputul existentei sale), este considerat unul dintre gruparile djihadiste teroriste, cele mai violente din lume, alaturi de Boko Haram (Boko Haram/Jama'atu Ahlis Sunna Lidda'Awati Wal-Jihad-جماعة اهل السنة للدعوة والجهاد, „grup sunnit pentru predicatie si djihad”, salafist-djihadist din nordul Nigeriei, fondat de catre Mohamed Yusuf in 2002 la Maiduguri, avand ca obiectiv, instaurarea Sariei pe intregul teritoriu national si leader pe Abubakar Shekau).

Aceasta organizatie criminala, care functioneaza numai datorita fricii si terorii pe care le inspira (intre seductie si intimidare) numara cca 50.000-60.000 de mujahidini, dispune de fonduri importante, respectiv, de sisteme de inalta tehnologie si se prezinta, prin ajutorul socio-economic acordat acestuia, care seduce populatia civila afectata de razboiul civil din Siria, ca o forta politica capabila sa contribuie la prosperitatea Irakului.

Ea este acuzata de catre ONU, Liga Araba, SUA si UE, ca ar fi responsabila de crime de razboi, crime contra umanitatii si purificare etnica.

Conform cercetatorului islamolog Didier Leroy, Statul Islamic ar fi ˝consumat divortul  sau˝ de Al Qaeda datorita unui conflict ierarhic, iar astazi numerosi dintre membri sai pa            rasesc organizatia pentru a adera la Statul Islamic, dirijat de catre Abou Bakr el-Baghdadi.

Chiar daca pe plan ideologic cele doua organizatii criminale sunt oarecum similare, ˝ele se disting totusi datorita violentei si brutalitatii, respectiv, al barbarismului˝ cu care actioneaza, elemente care il plaseaza pe Statul Islamic inaintea organizatiei ˝mama˝,  Al Qaeda, care dupa moartea apatridului islamist  de origine saudiana (saudita) Osama Bin Laden (ucis pe 2 mai 2011 de catre un comando american SEAL-Sea, Air and Land Teams, principala forta speciala a US Navy), seful spiritual al retelei jihadist-salafiste, a intrat, mai mult sau mai putin (sub o forma sau alta),  in(tr-o) deriva.

Daca la inceputurile sale, Statul Islamic (Daesh) asipra la o entitate politica care sa guverneze Orientul Apropiat, de la Mediterana pana la Iran, astazi, pare totusi ca acesta si-ar fi atins limitele sale in privinta teritoriului pe care il poate controla: la nord este limitat de catre Armata turca, iar la nord-est de catre Peshmergas (luptatorii kurzi).

In partea sud, de catre Militiile siite din Irak, iar in partea estica, de catre Iran.

La sud-vest, de catre Arabia Saudita, care s-a aliat Coalitiei Internationale cu cca 30.000 de soldati.

In concluzie, la tot ceea ce mai poate spera Statul Islamic (Daesh), este sa-si consolideze zonele controlate prin instaurarea unei administratii fidele propriilor sale idealuri.

Din pacate pentru SI si din fericire pentru lumea civilizata si democratica, masurile luate de catre Administratia Franceza (si angajamentul profund al Frantei in antiterorism !), in urma atacurilor teroriste din seara de 13 noiembrie de la Paris, pe de o parte alaturi de SUA (si Coalaitia Internationala), iar pe de alta parte, alaturi de Rusia, pentru distrugerea definitiva a acestuia,  ar trebui sa ne asigure de faptul ca viitorul acestuia este doar o utopîe !

3) terorismul de Stat (din punct de vedere teoretic, consta in exercitarea ilegitima/ilegala de catre un stat, al monopolului sau asupra  violentei, din momentul in care aceasta violenta, este in contradictie cu contractul conform caruia individul accepta sa abdice o parte a libertatii sale, in schimbul protectiei statului, cu alte cuvinte, este o problema taxonomica, pentru ca acesta implica nu numai imaginea protectoare a statului, dar deasemenea si natura raporturilor pe care statul intretine cu violenta).

Din punct de vedere practic, in principiu, vorbim de terorism de stat (practicat cu precadere de catre serviciile secrete ale acestuia cu o finalitate politica!), in cazul in care actiunile teroriste, au fost puse la cale (organizate), comandidate, manipulate sau ignorate (prin complezenta!) de catre (un) stat sau prin intermediul (acordul) acestuia.

Un stat terorist, este o entitate politica, distincta din punct de vedere teritorial, care utilizeaza (recurge) la forta si la violenta contra altor state sau cetatenii acestora, cu intentia de a le intimida sau de a le constrange pentru a adopta ideologia acestuia.

In anumite cazuri, expresia „terorism de stat” este utilizata si pentru a descrie agresiunile comise de catre un stat contra unu grup (organizatie, minoritate, comunitate) social(a) de tip  infractional, politic, etc., care poate avea ca efect „crime contra umanitatii”.

Cateva exemple de terorism de stat, din zilele noastre putem recunoaste in „razboiul murdar” al statului Spaniol contra grupului armat nationalist (separatist), clasat terorist ETA (Euskadi Ta Askatasuna, o organizatie terorista de retorica marxist-reviolutionara creata de catre tineri nationalisti pe 31 iulie 1959 care lupta pentru separarea/independenta tarii Baste de Spani si Franta,  oficial, CAB-Comunitatea Autonoma Bascaa, se vedea pentru detalii si articolul autorului : ˝ETA in fata TAE˝ : http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/43059-eta-in-fata-tae.html).

GAL (Grupos Antiterroristas de Liberación, comandouri para-politienesti si para-militare, spaniole, active intre 1983-1987, cu obiectivul de lupta contra organizatiei  ETA pe teritoriul francez si spaniol), o forma etatica de lupta antiterorista, clandestina (in timpul Guvernului condus de Felipe Gonzales si Ministrul de Interne José Barrionuevo, care ar fi fost implicata  in asasinarea a 37 de persoane membre a ETA  sau sustinatori a acesteia si ranirea grava a peste 50 de alte persoane).

In aceasta categorie de terorism de stat, putem include si uciderea dictatorilor Saddam Hussein (Saddam Hussein Abd al-Majid al-Tikriti, 28 aprilie 1937-30 decembrie 2006)  in Irak sau a Mouammar Kadhafi (Mu’ammar Abū Minyar ’Abd al-Salām al-Qaḏḏāfī, 19 iunie 1942-20 octombrie 2011) in Libia.

Democratiile moderne pot fi acuzate de terorism de stat si pentru acte criminale cum ar fi dinamitarea navei Rainbow Warrior a Organizatiei Greenpeace in Noua Zeelanda (protestele careia  aducea prejudicii cercetarilor nucleare franceze in Mururoa-Polinezia franceza) , de catre serviciile secrete franceze in 1985 (comanditat de catre Ministrul francez al Apararii Nationale Charles Hernu, cu acordul Presedintelui Republicii Franceze, pe atunci, François Mitterrand, 1981-1995) sau finantarea contra-revolutiei (Contras-Rezistenta Nationala, 1979-1990) din Nicaragua de catre CIA incepand cu 1981, prin intermediul unor grupuri armate opuse Guvernului sandinist (FSNL-Frente Sandinista de Liberación Nacional, un partid politic nicaraguan fondat in 1961 ca o organizatie politico-militara social-democrata, inspirata din lupta Generalului Augusto Calderón Sandino, 1895-1934,  avand ca ideologie: socialismul, marxismul, social-democratia), care a venit la putere dupa, in urma unui razboi civil in timpul presdintiei dictatorului Anastasio Somoza Debayle (1925-1980), afalat in functia suprema a statului intre 1967-1972 si 1974-1979.

Ulterior, intre 1982-1988, de mai multe ori SUA, va fi implicata in plasarea de bombe (explozibili) la intrarea in sediul general al Contras-ului.

Si in sfarsit, operatiunile militare  israeliene din vara anului 2014 (8 iulie-26 august) din Fasia Gaza (Palestina), in care 1.948 de persoane  si-au pierdut viata (697 civili: 456 barbati si 237 femei) pot fi clasate in categoria de „terorism de stat”.

Revenind acum la terorismul crestin extremist de dreapta (dreapta radicala) sau de stanga (stanga radicala), ca de-altfel si separatist, ele  incep sa-si faca aparitia (in general in Europa si in particular in Franta) inca dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, dar ele isi vor lua o amploare imprtanta in ˝anii de plumb˝ a Europei (anii 1960-1980), cu precadere in statele mari (Germania, Franta, Italia, Spania), dar si in cele mai mici (Belgia, Grecia, etc.).

In ciuda diversitatii lor, organizatiile de extreme dreapta au ca ˝soclu˝ comun: patriotismul, nationalismul si traditionalismul (un puternic atasament fata de valorile nationale, identitare, culturale si religioase) si poate nu in ultimul rand, xenofobia, centrate pe urmatoarele idei (mai mult sau mai putin simbolic): ura fata de prezent (considerata ca o perioada de decadenta), nostalgia ˝epocii de aur˝ (din mitologia greaca, apoi romana, care impreuna cu epoca banului, al aliajului de cupru si al fiecrului, face parte din epoca umanitatii), elogiul imobilitatii (consecinta unui refuz de schimbare), anti-individualismul (consecinta ale libertatilor individuale si al votului/sufragiului universal), apologia societatilor elitare/elitiste (absenta elitei considerata ca o decadenta), nostalgia sacrului, moral sau religios (stare  demna de respect spiritual sau de devotament, care inspira teama sau respect in randul credinciosilor intr-un anumit set de idei spirituale), teama de metisaj genetic si declin demografic, cenzura moralei (in special pe plan sexual, a homosexualitatii) si anti-intelectualismul.

In cadrul organizatiilor de extrema dreapta distingem mai multe curente (convergente sau antagoniste) printre care putem mentiona (cele mai importante): neofascismul (neonazismul) atasat fascismului (nazismului) anilor 1930; partidele religioase traditionale (catolice traditionalist-nationaliste), partidele neosioniste si religioase din Israel sau  partidele islamiste; organizatiile rasiste: Ku Klux Klan, sustinand suprematia rasei albe; Nation of Islam in SUA, Zimbabwe African National Union in Zimbabwe, Tribu Ka in Franta (fondat in 2004 de catre  Kémi Séba, interzis din 2006), etc., sustinand suprematia rasei negre (de culoare); partidele populiste, nationalist-suveraniste:Miscarea Sociala italiana (fondata in 1946, reorganizata in 1972), Dansk Folkeparti (Partidul Popular Danez, fondat in 1995), Freiheitliche Partei Österreichs (Partidul Austriac al Libertatii, fondat in 1955), Frontul National Francez (fondat in 1972) si Miscarea National Republicana (franceza, fondata in 1999), Democratii Elvetieni (fondat in 1961) si Partei National Orientierter Schweizer (Partidul Nationalist Elvetian, fondat in 2000), Partidul National Britanic (fondat in 1982), Partidul National-Democrat germen (fondat in 1964), Die Republikaner (Partidul Republican german, fondat in 1983), Vlaams Belang (Interesul flamand din Flandra, Belgia, fondat in 2004, dupa dizolvarea Partidului Vlaams Blok), Frontul National (belgian, francofon, fondat in 1985, disparut in 2012), Partij voor de Vrijheid (Partidul olandez al Libertatii, fondat in 2006), Alerta Populara Ortodoxa (greaca, fondata in 2000), etc.; monarhistii, partizanii absolutismului (regim politic, in general monarhist in care puterii centrale nu se opune niciuna institutionala, parlamentara, traditionala sau constitutionala); nationalistii-revolutionari, nationalistii-bolsevici (anti-sistem, regrupand radicalii de extrema dreapta si de extrema stanga, refuzand atat capitalismul liberal cat si comunismul egalitarist), etc.

Astfel, incepand cu anii 1950 si pana la inceputul anilor 1980, Franta este terorizata datorita atentatelor comise de catre extrema dreapta (anti-imigratie, anti-stanga), in care sunt implicate, in special organizatiile OAS (Organizatia Armata Secreta, grupare politico-militara clandestina, fondata in 1961,  in timpul razboiului de independenta a Algeriei de Franta, 1954-1962, avand ca obiectiv sprijinul prezentei franceze in Algeria contra politicii de autodeterminare a acesteia, al Presedintelui Republicii, Charles de Gaulle, imparita in 3  ramuri: OAS-Alger, OAS-Madrid si OAS-Metro/politan, responsabile de 2.700 de morti si raniti) si Comando Delta (o ramura armata a OAS, activa intre 1961-1962 si 1977-1983, compusa, cu precadere din ˝pieds noirs˝, in principiu, francezi de origine algeriana, iar ulterior, prin extensie si din Magreb/Africa de Nord: Tunisia, Maroc, etc), respectiv, Grupul/Comando Charles Martel (grup armat rasist anti-arab, contra imigrantilor, intereselor Bisericii, evreilor si protestantilor, activ intre 1973-1983, in special, in Regiunea pariziana/Paris) si PACA-Provence-Alpes-Cote d’Azur/Marsilia si Nisa), Grupul Action Jeunesse (GAJ, un grup armat anticomunist, creat in 1973, apropiat grupului Mouvement jeune révolution/MJRfondat de catre fosti membri OAS dirijat contra SUA si URSS), etc.

Acest val de atentate au culminat cu atentatul Grupului Charles Martel contra Consulatului Algeriei la Marsilia (4 morti si 22 de raniti), pe 14 decembrie 1973, respectiv, cu un atentat cu bomba din data de 18 iunie 1961 contra trenului rapid (nr.12) pe ruta Strasbourg-Paris, intre garile Vitry le François si Loisy sur Marne (28 de morti si 170 de raniti) de catre OAS.

In sfarsit, un alt grup (clandestin) nationalist francez a fost si GIN (Grupul de Interventie Nationalista/Nationala, activ in perioada 1972-1980, compus din cca 30 de membri, avand ca obiectiv lupta contra organizatiilor de stanga si a imigrantilor, responsabil de o duzina de atentate cu bomba si peste zece atacuri teroriste).

Mentionam aici si faptul ca activitatea terorista a extremei drepte franceze, este oarecum inspirata din cea a grupului neonazit britanic Combat 18 (C18) fondat in 1991, o ramura armata al grupului neonazi britanic Blood & Honour (fondat in 1987, compus din skinheads neonazi si nationalisti) cu specificitatea de absenta revendicarii atentatelor comise si fara leader (de maniera individuala), ceea ce are puncte comune cu atentele comise in acest deceniu in Europa (Norvegia, Marea Britanie, Franta, Danemarca, etc.) in 2014 de catre ˝lupii solitari˝! (A se vedea pentru detalii si articolele autorului: ˝Allah(o)u Akbar. Partea V. Atacurile terorista din Franta si Uniunea Europeana din ultimul deceniu˝ : http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/47350-allah-o-u-akbar-partea-v-comentariul-autorului-atacurile-teroriste-din-franta-si-uniunea-europeana-in-ultimul-deceniu.html, respectiv, ˝Allah(o)u  Akbar. Partea VI. Atacurile teroriste de la Oslo si Tunis. Lumpenterorismul.˝ http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/47965-allah-o-u-akbar-partea-vi-comentariul-autorului-atacurile-teroriste-de-la-oslo-si-tunis-lumpenteroristul.html).

Din contra, extremismul de stanga (care isi are originile in Revolutia Franceza, 1789-1799), inainte de toate, militeaza pentru rasturnarea capitalismului printr-o revolutie si instaurarea unei societati egalitare.

Printre miscarile (gruparile) de extrema stanga figureaza cele comuniste, radical-socialiste, marxiste, trotskiste, leniniste, internationaliste, feministe si diferite curente anarhiste.

Acestea desi sunt eterogene cu ideologii diverse, prezinta caracteristici comune: respingerea capitalismului si a economiei de piata, egalitatea dintre membri societatii (indivizi), rasturnarea societatii prin revolutie, abolirea muncii salariate (revendicare revolutionara inspirata din curentele marxiste si anarhiste, avand ca scop repartitia bogatiei prin punerea in comun a acesteia), opozitie fata de Stat, nationalism, patriotism si sovinism, apararea democratiei directe (in care cetatenii isi exercita direct puterea si nu prin intermediul reprezentantilor) si a autogestiunii.

Extrema stanga este compusa din diferite curente (convergente sau antagoniste) printre care mentionam: marxismul (curent de gandire politica, sociologica si economica fondata de catre teoreticienii revolutiei socialiste si comuniste germane, economistul, sociologul si filozoful Karl Marx/1818-1883, respectiv, filozoful Friedrich Engels/1820-1895), comunismul (ansamblu de doctrine politice avand fundamentele in socialism si marxism, opus capitalismului, care vizeaza instaurarea unei societati egalitare fara clase sociale, fara moneda si partajarea bunurilor materiale), leninismul (filozofie politica de tip marxista elaborata de catre Vladimir Ilici Lenin/1870-1924, om politic si revolutionar rus, teoretician al Marii Revolutiei Socialiste din Octombrie, care include si trotskismul-filozofie politica de tip marxista conceputa de catre Leon Trotsky/1879-1940, om politic si revolutionar ruso-sovietic, respectiv, bordiguismul-curent politic de ultra-stanga elaborat de catre  revolutionarul si teoreticianul marxist italian Amadeo Bordiga,/1889-1970,  precum si maoismul-un curent al comunismului dezvoltat de catre chinezul Mao Zedong/1893-1976), luxemburgismul (curent politic comunist si revolution fondat de catre Rosa Luxemburg/Rozalia Luksemburg/1871-1919, militanta socialista si comunista, teoreticiana marxista si revolutionara germana de origine rusa), anarhismul (anarhism socialist/socialism liberal, miscare politica avand ca ideologie abolirea Statutului si Capitalismului, elaborat de catre Mihail Bakunin/1814-1876, revolutionar rus, activist si teoretician a miscarii anarhiste, ˝tatal anarhismului modern˝), anarho-sindicalismul  (teorie anarhista avand la baza solidaritatea, democratia directa si autogestiunea conform carora sindicatele intr-o societate de tip capitalista pot prelua controlul economiei), comunismul muncitoresc (curent politic care considera comunismul o caracteristica intrinseca a clasei muncitoare, reprezentat prin mai multe partide, in special in Irak si Iran, al carui teoretician a fost Mansoor Hekmat/1951-2002, fost om politic iranian), miscarea autonoma (curent politic care lupta pentru autonomia proletariatului contra Capitalismului si Statului dar si contra partidelor politice si a sindicatelor, avand ca ideologie, cu precadere, luxemburgismul), etc.

Terorismul de extrema stanga isi face aparitia in Europa (in special in Germania, Belgia Franta, Italia dar si in Spania, respectiv, Grecia) in anii 1970-1980.

Este vorba de atentatele teroriste comise pe teritoriul fostei Germanii Federale de catre RAF (Rote Armee Fraktion, organizatie terorista germana de orientare marxista, anticapitalista, care opera sub forma de gherila urbana in fosta RFG-Republica Federala Germania/Germania de Vest si Suedia in perioada 1968-1998,  responsabil de cca 36 de morti si raniti), RZ(Revolutionäre Zellen, o organizatie de gherila urbana de stanga, antiimperialista activa in RFG intre anii 1973-1995, care a revendicat 186 de atacuri armate dintre care 40 la Berlin), Rote Zora (Die Rote Zora und ihre Bande. Eine Erzählung aus Dalmatien für die Jugend, organizatie armata feminista in RFG intre 1974-1995, care lupta contra patriarhatului, biotehnologiei si puterii nucleare, responsabila de 45 de atacuri armate), Bewegung 2. Juni (grup anarhist armat in RFG, apropiat RAF-ului activ intre 1971-1980, bazat in Belinul de Vest, specializat in plasarea de bombe in partea occidentala a Berlinului), TW (Tupamaros West-Berlin, grup armat marxist si anarhist de tip gherila urbana, fondat de catre Michael Bommi Baumann, n.1948 la Berlin, compus din 15 membri, avand la baza ideologia gruparii Tupamaros/Miscarea Nationala de Eliberare din Uruguay, responsabila de 12 incendii si atentate cu bomba in RFG si  Berlinul de Vest).

In Belgia, in perioada 1983-1986 este deosebit de activa gruparea CCC (Celule Comuniste de Lupta, organizatie terorista de extrema stanga, avand la baza ideologia marxist-leninista, in contact cu Action Directe, RAF-Fractiunea Armatei Rosii germane, Brigazile Rosii italiene) responsabila de o serie de atentate (28 de actiuni de propaganda armata),  in care acesta viza locurile sediile simbolice si stategice ale imperialismului SUA si NATO, precum si ale capitalismului.

Alte grupari teroriste care au activat in anii de plumb in Belgia sunt: FNLW (Frontul National de Eliberare Walon), FRAP (Frontul Revolutionar de Actiune Proletara) intrata sub tutela Action Directe, dupa ruptura relatiilor acestuia cu CCC, respectiv, GIA (Grupul Anarhist Necunoscut), responsabil de cateva atentate de mai mica importanta contra obiectivelor simbolice ale imperialismului.

Gruparile ˝Ligne Rouge˝ (Linia Rosie) si Brigazile Julien Lahaut (1884-1950, om politic comunist belgian, sindicalist, militant valon si antifascist), au ramas in faza de proiect.

In Spania, sunt foarte active in aceasta perioada miscarile armate antifranchiste (opozante regimului dictatorial condus de catre Generalul Francisco Franco y Bahamonde, 1892-1975, intre sfarsitul razboiului Spaniei in 1939 si pana in 1975), care activau si in Franta, respectiv, in Belgia, printre care mentionam: MIL(Movimiento Ibérico de Liberación, miscare anarhista activa intre 1971-1973, care practica actiunea directa contra dictaturii franchiste, avandu-i ca militante remarcabili pe Salvador Puig Antich, executat, prin strangulare, de catre regimul franchist in 1974 si Oriol Solé Sugranyes, ucis de catre garda Civila in 1976), GARI (Grupul de Actiune Revolutionara Internationalista, miscare de orientare anarhista si anarho-sindicalista apropiata MIL, creat in Franta si activa in Franta, Spania si Andorra, intre 1973-1974) si GRAPO (Grupos de resistencia antifascista primero de octubre, organizatie armata spaniola de inspiratie marxist-leninista, bransa armata a PCE(r)-Partidul Comunist Spaniol reconstituit, activa intre 1975-2006, in Spania si Grecia, responsabila de cca 1.000 de atacuri armate, peste 90 de morti si 200 de raniti, avand ca obiectiv, instaurarea in Spania a unui regim socialist  de tip maoist).

Unul dintre membri GARI, Jean-Marc Rouillan (n.1952, fost militant MIL, militant terorist de extrema stanga si scriitor, condamnat la inchisoare pe viata cu 18 ani de perioada de siguranta si eliberat conditionat sub control judiciar pe 18 mai 2012, dupa ce pe 17 decembrie 2007 si 19 mai 2011 beneficiaza de regim de semilibertate sub subraveghere electronica GPS ) va fi si unul dintre fondatorii (in Franta) a organizatiei teroriste de extrema stanga  Action Directe (grup anarho-comunist activ intre 1979-1987, responsabil de cel putin 12 morti si 26 de raniti, a se vedea pentru detalii si articolul autorului:˝Action Directe˝:  http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.ro/2012/05/action-directe-thomas-csinta.html), implicat in asasinarea, in 1985 a lui René Audran (inalt functionar al Ministerului Apararii Nationale Franceze, inginer-general al Armamentului, insarcinat cu vanzarea/comercializarea armelor Irakului cand acesta se afla in razboi cu Iran intre 22 septembrie 1980-20 august 1988/Razboiul Golfului Persic, in care intre 500.000-1.200.000 de persoane isi vor pierde viata), respectiv, in asasinarea, in 1986 a lui Georges Besse (1927-1986, inalt functionar francez, fost director si presedinte-director general a mai multor institutii prestigioase franceze, printre care Alcatel-telecomunicati, Eurodif-European Gaseous Diffusion Uranium Enrichissement Consortium/instalatie nucleara specializata in imbogatirea uraniumului prin difuzie gazoasa, COGEMA-Compania Nationala Generala al materialelor atomice pana in 2006 si Areva NC, ulterior, Pechiney/productie si transformare al aluminiului, electrometalurgie, chimie, combustibili nucleari si in sfarsit Renault/constructor de automobile, implicat in vanzarea de material militar nuclear Iranului si Irakului in perioada Razboiului Golfului Persic).

Dupa moartea lui Franco si tranzitia democratica a regimului, GRAPO, aripa politico-militara a PCE(r), continua lupta intr-o perspectiva revolutionara, care impreuna cu BR (Brigate Rosse/Brigazile Rosii, organizatie revolutionara de extrema stanga italiana, activa intre 1971-1981, responsabila de 415 morti si raniti, printre care si de rapirea si asasinarea in 1978 al fostului sef al Guvernului italian/Presedintele Consiliului de Ministri, Aldo Moro, 1916-1978) si CCC, constituie curentul marxist-leninist de lupta armata in Europa.

Cel de-al doilea grup armat italian foarte activ in anii de plumb italieni era Prima Linea (un grup armat autonom de extrema dreapta, activ intre 1976-1981, fondat de catre dizidentii organizatiilor Lotta Continua si Comitato Comunista per il Potere Operaio (Sergio Segio, Enrico Galmozzi, Massimo Libardi, Bruno Laronga).

Printre altele, aceasta organizatie este responsabila de atentatul de la Piazza Fontana pe 12 decembrie 1969 la Milano (16 morti, 88 de raniti), de atentatul de la Peteano in 1972 (comis de catre Vincenzo Vinciguerra, respectiv, Carlo Cicuttini si Ivano Boccaccio), de atentatul de la Place de la Loggia pe 28 mai 1974 la Brescia (8 morti si 102 raniti, atribuit si organizatiei de extrema dreapta Movimento Politico Ordine Nuovo,  fondata in 1969 ), de atentatul comis asupra trenului expres Italicus pe 4 august 1974, pe ruta Roma-Brennero la San Benedetto Val di Sambro (14 morti si 44 raniti), din fericire in afara tunelului, de atentatul de la gara Bologna pe 2 august 1980 (85 de morti si 200 de raniti) etc.,  in total de peste 600 de atentate care au facut 362 de morti si 172 de raniti.

In perioada 1969-1975, a anilor de plumb italienesti, actele de violenta sunt partajate intre extrema stanga si extrema dreapta.

In schimb, dupa 1975, desi extrema stanga va domina scena atacurilor teroriste, extrema dreapta ramane mult mai agresiva pana in 1985, in special cu atentatul de la gara Bologna (atribuit si unui alt grup neofascist NAR-Nuclei Armati Rivoluzionari,  activ intre 1977-1985, resposabil de 121 atacuri teroriste, de 17 morti si 88 raniti, pentru care doi membri ai sai, Velerio Fioravanti si sotia sa Francesca Mambro sunt condamnati la inchisoare pe viata), respectiv, cu atentatul pe 23 decembrie 1984 contra trenului expres nr.904 Napoli-Milano (17 morti si 250 de raniti), comis de catre Pippo Calo si Guido Cercola, doi membri al mafiei (Cosa Nostra), precum si cu cele 17 asasinate comise intre 1977-1985 de catre NAR.

Mentionam aici ca, conform Ministerului de Interne italian,  cca 67,5% dintre actele criminale violente (actiuni de gherila si distrugere de bunuri) comise in perioada 1969-1989 sunt imputate organizatiilor de extrema dreapta si cca 26,5%, organizatiilor de extrema stanga, iar restul organizatiilor mafiote.

Tot in aceasta perioada, 150 de persoane ar fi fost ucise de catre gruparile de extrema dreapta si si 94 de catre cele de extrea stanga.

Anii de plumb italieni au marcat profund constinta colectiva a populatiei civile si datorita implicarii in atentatele teroriste a unor fosti activisti-teroristi ca Battisti sau Petrella, care desi au fost condamnati la inchisoare pe viata, s-au putut sustrage condamnarilor datorita refuzului extradarii lor din tarile in care s-au refugiat, in ciuda insistentelor autoruitatilor italiene si ale Uniunii Europene.

Cesare Battisti(n.1954, Cisterna di Latina) devenit scriitor (de romane politiste) de mare succes, este considerat un criminal si fost terorist de extrema stanga, care in perioada anilor de plumb ca membru al gruparii PAC (Proletari Armati pentru Comunism, fondat in 1976 si activ pana in 1979, cu cc 60 de membri, avand ca ideologie operaismul-˝muncitorismul˝, un curent marxist italian fondat in 1961, avand ca teoreticieni ideologi pe filozoful si omul politic Mario Tronti/n.1930, respectiv, pe filozoful si omul politic Antonio Negri/n.1931) ar fi fost implicat direct in 2 si indirect in alte 2 din 4 asasinate comise de catre PAC, pentru care a fost condamnat prin contumacie la inchisoare pe viata in 1988, sentinta confirmata de catre Prima Curte de Apel (cu Jurati) din Milano pe 16 februarie 1990, iar pe 31 martie 1993, dupa refuzul Curtii de Casatie, de catre ce de-a Doua Curte de Apel (cu Jurati) din Milano.

De fapt, PAC –ului sunt reprosate 4 crime: al gardianului de inchisoare Antonio Santoro (pe 6 iunie 1978 la Udine), al bijutierului Pierluigi Torregiani (pe 16 februarie 1979 la Milano), al macelarului Lino Sabbadin (tot pep e 16 februarie 1979, aproape de Mestre) si al politistului Andrea Campagna (pe 19 prilie 1979 la Milano).

In timpul fuziadei (schimbului de focuri) contra lui Pierluigi Torregiani, un glont tras de catre acesta ricoseaza care il raneste grav pe propriul sau fiu Alberto Torregiani, acesta devenind, ulterior, paraplegic.

Patru tragatori Gabriele Grimaldi, Giuseppe Memeo, Sebastiano Masala si Sante Fatone au fost identificati si condamnati in 1981.

In mai multe texte publicate ulterior, Battisti declara ca el ar fi renuntat la lupta armata inca din 1978 dupa rapirea si asasinarea lui Aldo Moro si afirma ca nu are absolut nicio implicatie in revendicarile PAC-ului.

Arestat pe 26 iunie 1979, este si el condamnat in 1981 la 13 ani de recluziune criminala pentru apartenenta sa la gruparea PAC (o grupare terorista armata).

Din contra, Pietro Mutti, un fost sef al PAC-ului, cautat si el pentru implicarea sa in cele 4 crime si condamnat prin contumacie, este arestat in 1982, iar acesta intr-o declaratie a lui afirma ca Battisti, ar fi ucis gardianul de inchisore Antonio Santoro si politistul Andrea Campagna si ar fi fost complice si la asasinarea, bijutierului Pierluigi Torregiani si al macelarului Lino Sabbadin.

Pe 4 octombrie 1981, membri PAC-ului organizeaza evedarea lui de la inchisoarea din Frosinone si Battisti se refugiaza in Franta, iar ulterior de acolo in 1982, in Mexic, unde ramane pana in 1990, cand se intoarce in Franta, dupa angajamentul lui François Mitterrand (pe atunci presedinte al Republicii, 1981-1988/primul mandat, 1988-1995 al doilea mandat) la cel de –al 65-lea Congres al Ligii Drepturilor Omului, de a nu extrada pe activistii italieni, fosti membri al organizatiilor teroriste, cu exceptia celor care au comis crime de sange.

Nefiind protejat de catre doctrina Mitterrand (fiind condamnat in contumacie pentru crima de sange), Battisti este arestat in 1991 la cererea autoritatilor italiene si incarcerat la Inchisoarea Fresnes (regiunea pariziana) pana la data de  29 mai 1991, cand Curtea de Apel Paris refuza cererea de extradare a acestuia datorita principiului Non bis in idem, conform caruia un inculpat nu poate fi judecat de doua ori.

Dupa eliberarea lui din inchisoare, Battisti ramane la Paris si incepe sa publice articole in ziarele de stanga, dar simutan se lanseaza si in scrisul romanelor politiste.

In urma alegerilor prezidentiale din 1995 castigate de catre Jacques Chirac/1995-2002, primul mandat, 2002-2007 al doilea mandat), se va schimba si politica franceza in privinta extradarii fostilor extremisti italieni de stanga, iar dupa lungi controverse politice si judiciare pe 10 februarie 2004, Battisti este din nou arestat de catre politisti de la DNA (Directia Nationala Antiterorista) pentru a fi extradat in Italia, insa pe 3 martie este pus in libertate sub control judiciar (al BRI-Birigada de Cautare si Interventie),  cu ˝arest la domiciliu˝.

Avand insa in vedere faptul ca pe 30 iunie 2004 Curtea de Apel Paris ordona un aviz favorabil extradarii acestuia, pe 21 august 2004, Battisti se sustrage controlului judiciar si anunta ca intra in clandestinitate.

Cum pe 31 octombrie 2004, Curtea de Casatie respinge cererea de anulare a decretului extradarii lui in Italia, Battisti, ajutat de catre serviciile secrete franceze, reuseste sa fuga in Brazilia, unde  traieste clandestin la Rio de  Janeiro, pana pe 18 martie 2007, cand este arestat de catre Politia braziliana, cu ajutorul Politiei franceze, prezenta la eveniment.

Insa, profitand de art.5 Alineatul LII din Constitutie (conform caruia niciun strain nu poate fi extradat pentru crima politica sau de opinie), Battisti solicita azil politic in Brazilia.

Din acest moment incep o serie de controverse juridice care vor debuta pe 5 apriloie 2008, cand Procurorul general al Braziliei acorda un aviz favorabil extradarii lui Battisti in Italia, sub rezerva ca inchisoarea pe viata sa fie comutata la 30 de ani de recluziune criminala (conforl legislatiei braziliene) din care trebuie deduse anii de detentie in Brazilia.

Desi Comisia Nationala pentru refugiati i-a refuzat statutul de refugiat politic, pe 14 ianuarie 2009, Ministrul de Justitie brazilian Tarso Genro se arata favorabil acestuia (cum  legea îi permite !), motiv pentru care, pana pe 31 decembrie 2010 (ultima zi al mandatului sau), Presedintele Luiz Inácio Lula da Silva refuza extradarea lui Battisti, pentru ca decide sa-i acorde azilul politic.

Desi pe 6 ianuarie 2011, Tribunalul Federal din Brazilia refuza eliberarea lui Battisti, acesta este eliberat din inchisoarea Papuna (regiunea urbana Brazilia) pe 9 iunie 2011 (dupa 4 ani de detentie), pentru ca, Curtea Suprema a Braziliei, refuza extradarea acestuia.

Insa, pe 3 martie 2015 Judecatorul federal Adverci Mendes de Abreu (in urma unor tratative si consultari cu organismele centrale Europene) ordona expulzarea lui Battisti in Franta sau in Mexic, pentru sejur clandestin in Mexic.

Desi in contradictie cu decizia Curtii supreme din 2011, conform acestei decizii, pe 12 martie 2015, Battisti este arestat de catre Politia federala la Embu das Artes (Statul Sao Paulo) si este retinut in localurile superintendentei regionale ale Politiei federale in asteptarea expulzarii. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului "In umbra lui Cesare Battisti la Rio": http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/43016-la-rio-in-umbra-lui-cesare-battisti-apreciat-si-de-catre-francois-hollande.html)

Marina Petrella (n.1954), fosta terorista de extrema stanga, membra al gruparii BR (Brigate Rosse/Brigazile rosii) intre 1976-1982.

Sora a brigadistului Stefano Petrella si secretara la Institutul Bruno Buozzi ea devine membra a organizatiei BR in 1976.

Arestata in 1979 in compania sotului ei Luigi Novelli si plasata sub control judiciar in asteptarea procesului sau, ea intra in clandestinitate alaturi de fratele ei si sotul sau, devenind in 1980 membra a ˝Coloanei Romane˝ dirijata de catre Barbara Balzerani.

Arestat din nou in 1982, Petrella va fi incarcerat timp de 6 ani in detentie provizorie (unde se naste pe 25 august 1983 si primul ei copil, o fetita, Elisa Novelli), fiind eliberat conditionat sub control judiciar in 1988 pentru a se putea ocupa de fiica ei.

Dupa un deceniu de ancheta in procesul din 6 martie 1992, Curtea cu Jurati de la Roma o condamna la inchisoare pe viata pentru participarea efectiva la o sertie de crime comise intre 1977-1982, in special pentru asasinarea unui comisar de politie in 1981, sechestrarea unui magistrat  si alte 4 agresiuni (jafuri armate).

Printre altele, Justitia i-a reprosat si responsabilitatate pe care a avut-o in moartea a 400 de persoane in timpul comiterii a celor cca 15.000 de atentate in anii de plumb (in care peste 60.000 de persoane au fost anchetate si peste 5.000 incarcerate).

Fiind condamnat in stare de libertate (in Prima instanta), dupa ce sentinta ramane definitiva (in Appel, pe 4 mai 1993), in luna mai 1993, beneficiind de doctrina Mitterrand (pronuntata pe 26 aprilie 1985 la cel de-al 65-lea Congres al Ligii Drepturilor Omului), ea se refugiaza in Franta (in regiunea pariziana), unde pe 18 decembrie  1997 devine pentru a doua oara mama a unei fetite, Emmanuella/Emma, conceput cu Hamed Merakchi (francez de origine algeriana, responsabil cu intretinerea unor sere, tatal unei fetite, fost incarcerat timp de 12 luni pentru o infractiune minora), pe care il cunoaste in 1994 cand isi reia studiile si trece un examen de CAP (Certificat de Aptitudini Profesionale) de gradinar-peisajist.

Dupa ce se instaleaza impreuna intr-o rezidenta la Epinay sur Seine (Seine-Saint Denis), Marina isi reface viata, ea lucreaza ca femeie de serviciu (in menaj) si el ca gardien-gradinar al imobilului, pentru ca ulterior sa se mute la Source, intr-un cartier dificil (defavorizat), unde desi nu castiga multi bani (1.300€ in coditiile unei chirii de 750€), vor trai clipe fericite impreuna.

 

 

 

Ulterior, ea va lucra in cadrul diferitelor administratii locale (primarii) ca asistenta sociala cu tineri aflati in dificultate sociala si scolara.

Increzatoare in doctrina Mitterrand, Marina Petrella si-a semnalat prezenta ei in Franta, intotdeauna, atat autoritatilor franceze, cat si celor italiene.

Atat la inceput (dupa sosirea ei in 1993), cat si in 1994, iar ulterior in 2002 cand autoritatile italiene solicita celor franceze, extradarea ei in Italia.

Convocata de catre Politia franceza la Argenteuil, pe 21 august 2007, pentru regularizarea unui act de vanzare-cumparare a unui vehicul cedat unui garaj, Marina Petrella este retinuta si arestata pe 22 august, iar ulterior  incarcerata in vederea extradarii ei in Italia, reglementat pe 9 iunie 2008 printr-un decret de extradare semnat de catre Primul Ministru, pe atunci François Fillon.

In concluzie, pe 8 iulie 2008 Nicolas Sarkozy (pe atunci Presedintele Republicii) contrasemneaza  decretul de extradare, solicitand insa Presedintiei Consiliului Italian (Presedintelui Consiliului de Ministri/Prim Ministrul) sa intervina in favoarea unei gratii avand in vedere vechimea condamnarii, precum si starea de sanatate a condamnatei Marina Petrella.

Presedintele Republicii Italiene refuza gratierea, mentionand ca in materie de crime de sange nu exista prescriere, iar in privinta organizatiei extremiste si teroriste Brigazile Rosii careia a apartinut Petrella, aceasta ar si-fi reluat activitatea criminala sub denumirea de Noile Brigazi Rosii, care ar fi ucis in continuare in 1999, 2002 si 2003 (doi consilieri guvernamentali si un politist), inainte ca sa fie anihilata in 2007. 

In acest context, avand in vedere sanatatea precara a lui Petrella datorita unei depresii profunde si a unei greve a foamei, ea este eliberata din unitatea psihiatrica a Inchisorii Fleury-Mérogis (Deprtamentul Essone) si pusa in libertate conditionata sub control judiciar pentru a putea fi ingrijita corespunzator intr-un spital (in exetrior).

Ca urmare a deciziei Curtii de Apel Versailles, controlul ei judiciar este anulat.

Pe 12 octombrie 2008, Nicolas Sarkozy anunta oficial ca Franta nu o va extrada pe Marina Petrella in Italia datorita unor ˝motive umanitare˝,  prevazute in conventia de extradare franco-italiana din 1957.

Astfel, Curtea de Apel Versailles suspenda executarea extradarii, dar nu o anuleaza!

In aceasta decizie a lui Nicolas Sarkozy, un rol important au jucat surorile Bruni (Valeria Bruni-Tedeschi, actrita si realizatoare, respectiv, Carla Bruni-Sarkozy) care au sustinut-o pe Petrella in cadrul unei  miscari de solidaritate, organizat cu ajutorul avocatei acesteia, Irène Terrel.

In sfarsit, dupa evenimentele din mai 1968 din Franta (un ansamblu de miscari si manifestatii populare protestatare de mare anvergura, caracterizate printr-o vasta revolta spontana antiautoritara, simultan de natura culturala, sociala si politica dirijata contra societatii traditionale, capitalismului, imperialismului, precum si prin greve nationale generalizate in aproape sectoarele economiei) care au ca efect, printre altele si dizolvarea miscarilor maoiste,  vor apare grupari de lupta armata cu ideologii apropiate de cea maoista, ca NAPAP (Nucleu Armat pentru Autonomia Populara, grup armat maoist, activ intre 1976-1977, specializat in atentate cu bomba, incedii si asasinate, avandu-l ca ideolog pe Frédéric Oriach, militant marxist-leninist, n.1953 in Spania, fondator alaturi de Jean-Marc Rouillan a organizatiei teroriste Action Directe, apropiat al lui Pierre Carette, n.1952 in Belgia, militant marxist-leninist si terorist, cofondatror al CCC belgian, condus de catre Christian Harbulot, n.1952 in Franta, director pe atunci al Scolii de Razboi Economic, fondat in 1997, asociat ESLSCA-Scoala Superioare Libere de Inalte Studii Economice Aplicate, specializat in inteligenta economica) sau BI (Brigazile Internationale, grupari maoiste scindate din GP-Stanga Proletara/creata in Franta in 1968, active in perioada 1974-1977, care revendica asasinatul mai multor personalitati politice (diplomati straini) considerate ca dictatori.

In cea de-a doua parte a anilor 1970, sunt miscarile autonome (ramurile anarhiste si maoiste) care vor comite acte violente de terorism, nu rareori, chiar atentate cu bomba.

In sfarsit, anii de plumb se fac simiti si in Grecia, unde dupa lovitura de stat din 1967 (pusa la cale de catre militarii aflati sub conducerea lui Géorgios Papadopoulos/1919-1999, Prim-Ministru intre 1967-1973 si seful Statului in 1973 dupa abolirea monarhiei) ajunge la putere ˝regimul de coloneli (regimul/dictatura colonelilor)˝ pana in 1974 care va provoca exilul Regelui Constantin II, urcat pe tron in 1964.

Tot in 1973 pe 17 noiembrie, ia fiinta o organizatie revolutionara (clandestina) de extrema stanga cu orientara marxista 17N (Organizatia Revolutionara din 17 Noiembrie), probabil din Epanastatikos Laikos Angonas (miscare marxista, anticapitalista si antiimperialista,  creata in 1971 contra Dictaturii Militare), activa pana in 2002 si implicata intr-o serie dee atentate cu bomba si asasinate.

In concluzie, ca si Crestinismul si Iudaismul, Islamul este si el o victima al extremismului Islamist, iar terorismul este practicat, in exclusivitate, de catre fanatici radicalizati (indiferent de rasa, religie si sex), manipulati si indoctrinati cu diverse interpretari criminale ale unor idei din ˝scrierile  sfiinte˝  care se preteaza la acentuarea  divergentelor si contradictiilor dintre religii, fi ca ele  apartin Bibliei, Coranului, respectiv, Tanakului sau doctrinelor marxist-leniniste (ale materialismului dialectic si istoric).

Cu alte cuvinte, terorismul este independent de religie sau terorismul nu are religie.

 

 

Articolul cu imagini pe Investigatie Jurnalistica

 http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2015/12/terorismul-nu-are-religie-partea-i.html

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The Best betting exchange http://f.artbetting.netby ArtBetting.Net
All CMS Templates - Click Here
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2018