UK Bookmakers

Replica Profesorului de Matematică la Manualul Asigurării Calităţii

Scris de Thomas CSINTA[1], Ion OTĂRĂŞANU[2]. Posted in Ancheta


Atât timp cât planurile de învăţământ sunt demolatoare pentru elevi (între 17 şi 21 discipline, toate concepute în manieră "informativă" !), iar programele şcolare nu au o viziune unitară, "formativă" şi interdisciplinară, respectiv, pluridisciplinară[3] asupra coninutului învăţării, uşor caccesibile elevilor şi în special celor cu capacităti intelectuale medii (şi nu supradotati !), manualul Asigurării Calităţii este foarte puţin utilizabil. (A se vedea pentru detalii şi documentele pe aceasta problematica: "Interviu la Radio Romania Cultural-RRC”:

 http://www.youtube.com/watch?v=uAOc8-E9nNE"Criteriile de evaluare calitativa a educatiei":  http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/43941-criteriile-de-evaluare-calitativa-a-educatiei.html"Coruptia si crima organizata in invatamantul romanesc": http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/43765-coruptia-si-crima-organizata-din-invatamatul-romanesc.html"Mensa":  http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/43734-mensa.html; "Esecul scolar ai copiilor supradotati": http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42257-esecul-scolar-ai-copiilor-supradotati.html)

Deteriorarea învăţământului românesc[4] la toate nivelurile datorată degradării programelor şcolare este un fapt dovedit de toate statisticile, testele PISA ducându-l pe cel preuniversitar pe ultimele locuri în Europa, iar în ceea ce priveşte învăţământul universitar ne este greu să acceptăm că nici o universitate din România nu este clasificată în primele 500 din lume.

Pentru îndreptarea lucrurilor a fost dat publicităţii Manualul Calităţii în învăţământ, care propune cadrul asigurarii calităţii şi cel de autorizare a furnizorilor de Educaţie şi Formare Profesională (EPF).

De la început facem precizarea că nu dorim să contrazicem acest manual, elaborat, bănuim, de către Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (ISE), care ca institut, în fond, este un prestator de servicii ce-şi desfăşoară activitatea pe baza unor contracte încheiate cu cei interesaţi de serviciile sale.

Mai mult, credem că în manual există destule îndrumări care pot duce la creşterea calităţii şi eficienţei actului didactic, dar cu o condiţie primordială: această calitate să se regasească în planurile de învăţământ şi programele şcolare elaborate de comisia de specialitate a MEC.

Referindu-ne la matematică, considerăm că programa acestei discipline trebuie să plece de la tradiţiile învăţământului matematic românesc, de la faptul că“matematica trebuie să capete importanţa rolului pe care îl are ştiinţa modernă”(Acad. Prof. Gh. Mihoc) şi în acest scop trebuie să crească numarul de ore la această specialiltate deoarece aplicaţiile metodelor matematice în toate domeniile de activitate devin din ce în ce mai importante.

Este suficient să comparăm programa pentru clasa a VII-a (a XI-a) din 1937 cu cea de astăzi şi vom afla cu stupoare că se făcea tot ce este astăzi în programa de matematică M1 (plus un capitol de mecanică).

 

Scăderea numarului de ore prin reducerea materiei a condus la transformarea matematicii şcolare din ceva legat indusolubil de ideea de demonstraţie în ceva ce evită demonstraţia, deci transformarea matematicii în ceva ce nu mai este matematică.

Mai mult, pentru că profesorii predau strict programa, iar programa este prost concepută, devin profesori slab pregatiţi, adică apare un fenomen de involuţie a învăţământului.

Acest lucru se vede şi din tot ce s-a întamplat cu fostele examene de treaptă, care s-au înlocuit, treptat-treptat, cu probe din ce în ce mai uşoare, renunţându-se apoi la ele, când s-a constatat că aceste probe duc la rezultate cu atât mai proaste cu cât sunt mai uşoare.

Or, dacă rezultatele sunt slabe după ce s-a operat o reducere de programă, nu era firesc să se puna la loc ce s-a luat decât să fie redusă şi mai mult?!

În loc de acest firesc, ministerul de resort a suprimat concursul de admitere în liceu şi l-a transformat în examen de capacitate şi apoi în testare naţională, examen pentru care nivelul cunoştinţelor poate fi coborât oricât de jos.

Aşa cum este concepută astazi, programa şcolară conduce la o educaţie matematică defectuoasă încât putem ajunge (daca nu cumva am ajuns!) la ceea ce se numeşte “analfabetism matematic” (Acad. Prof. S. Marcus).

Tot mai mulţi elevi urăsc matematica sau văd în ea o activitate plictisitoare şi – mai mult – matematica devine o formă de tortură pentru mulţi elevi, iar cei care simpatizează matematica răman cu reflexul aplicării unor formule sau algoritmi, adica o matematică de rutină.

De asemenea, programa de matematică trebuie sa pornească şi de la realitatea că această ştiinţă este necesară în formarea intelectuală a tinerilor, deci este nevoie de matematică adevarată, care să includă inţelegerea naturii gândirii matematice, relaţia acestei gândiri cu ştiinţele naturii şi societăţii, înţelegerea dintre componenta naturală şi cea artificială a limbajului matematic, afinitatea matematicii cu arta (mai ales poezia şi muzica), filosofia etc. (deci interdisciplinaritate!).

 

Totodată, programa şcolară trebuie să aibă în vedere şi faptul că, pentru a deveni atrăgătoare, matematica trebuie să ofere şi o recompensă intelectuală şi pentru aceasta, spunem noi, trebuie să pornească de la intuiţie şi jocuri şi să continue cu fundamentarea noţiunilor în sensul dezvoltării fireşti a matematicii, deci este nevoie de o programă unitară pentru toţi anii de şcoală.

În concluzie, datorită importanţei pe care o are matematica în ştiintele naturii şi societăţii, neglijarea ei poate aduce prejudicii tuturor cunoştinţelor, fiindcă cine o ignoră nu poate cunoaşte celalalte ştiinţe. (Mai grav este faptul că cei care sunt astfel ignoranţi nu işi dau seama de propria lor ignoranţă).

De aceea, o nouă programă unitară de matematică, care să duca la un învăţământ matematic formativ şi inter-şi pluri-disciplinar, trebuie adusă urgent în dezbaterea opiniei publice.

Academia Română, Institutul de Matematică al Academiei, Facultăţile de Matematică trebuie să se implice în mod obligatoriu în elaborarea noii programe, care, tot în mod obligatoriu, trebuie supusă mai întâi dezbaterii opiniei publice.

 

 

___________________________

[1] Thomas CSINTA, este Profesor de Matematici Aplicate in Stiinte Ingineresti si Social-Economice, Director de Cercetare Programe MASS (Matematici Aplicate in Stiinte Sociale) la Paris şi Director de Studii la CUFR-Bucureşti (Consultanta Universitara, Studii si Cercetari de pe langa Scolile Superioare Franceze de Inalte Studii: http://cufr-romania.blogspot.ro/2013/09/cufr-consultanta-universitara-studii-si.html), Cofondator IRSCA Gifted Education (Institutul Roman pentru Studii si Cercetari Avansate in Educatia de Excelenta), respectiv, Vicepresedinte  EDUGATE (Consortiul Roman pentru Educatia Tinerilor Talentati si Supradotati).

 

[2] Ion OTĂRĂŞANU, este PPGE (Profesor-Preparator "Grandes Ecoles", Franta) şi Secretar Ştiinţific la CUFR-Bucureşti, respectiv, Profesor, Colegiul Economic "A. D. Xenopol", Bucuresti

[3] Ca exemplu, atragem atenţia în mod deosebit asupra faptului că programa de Matematică, din învăţământul preuniversitar francez, este mult restrânsă faţă de aceea românească, în primul rând, deoarece ciclul secundar francez se desfăşoară pe durata a numai 3 ani, faţă de 4 ani, în România, iar în al doilea rând, pentru că învăţământul preuniversitar francez este structural, formativ (“vorba” lui Gauss: “puţine dar coapte şi bine închegate!”), faţă de cel românesc, care este informativ! Cu titlu informativ, putem menţiona că în cadrul Analizei Matematice, în programa de liceu nu sunt abordate riguros şirurile date prin termen general. Nu se cunosc aplicaţiile derivabilităţii, în special celebrele teoreme Fermat, Rolle, Lagrange, Cauchy, Darboux şi nu sunt studiate nici cazurile de nedeterminare cu regula lui l’Hôpital! Diferenţiala funcţiei este în afara programei, ca şi schimbările de variabilă la integrala definită. Nu sunt abordate riguros integralele trigonometrice şi nici cele ale funcţiilor raţionale, iar teorema de descompunere, în fracţii elementare, este în afara programei! Se pune însă un accent deosebit, pe studiul şirurilor şi integralelor recurente, pe convergenţa lor, folosindu-se metode grafice şi inegalitatea creşterilor finite (ca un corolar al teoremei Lagrange) ca şi noţiunea de punct fix. Sunt studiate atent şi Ecuaţiile Diferenţiale, în special cele cu aplicaţii în Fizică şi Electronică. Deşi o teorie a funcţiilor şi a proprietăţilor lor fundamentale (surjecţie, injecţie, etc.), nu este făcută riguros, totuşi graficele şi studiul lor ocupă un loc important în programă! În cadrul Algebrei, nu se studiază în detaliu structurile şi nici ecuaţiile algebrice. Nu se face nici teoria Analizei Conbinatorice, ca în programa românească! Teoria Mulţimilor este abordată mai atent, abia în cadrul Teoriei Probabilităţilor, Statisticii şi Variabilelor Aleatoare dar şi în cadrul Teoriei Numerelor şi a Numărabilităţii. Capitolele de Algebră Superioară, referitoare la matrici, determinanţi, sisteme de ecuaţii liniare, nu sunt studiate decât în ciclul pregătitor post-bac, singura metodă folosită, inclusă în programă, pentru rezolvarea sistemelor de ecuaţii liniare şi calculul maticei inverse fiind aceea a pivotului Gauss, o metoda usor de inteles si aplicat cu eficacitate in probleme ! În cadrul Geometriei, se insistă mai puţin pe cea sintetică (relaţii metrice şi teoria poligoanelor regulate, în plan şi spaţiu), în schimb se studiază aprofundat Geometria Funcţională (a transformărilor geometrice), teoria baricentrului, cu funcţia Leibniz, scalară şi vectorială, a liniilor de nivel ca loc geometric, precum şi Geometria Analitică, în Plan şi în Spaţiu. Considerăm foarte important de menţionat şi faptul că sistemul de notare utilizat la Concursurile de Admitere în Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii GEI (Inginereşti) şi GEC (Economice) este variat şi diversificat! Majoritatea şcolilor dispun de sisteme proprii de baremuri, şi utilizează în general, medii ponderate pentru calculul notei finale. Faţă de sistemul de notare românesc, în cel francez se foloseşte regulat şi nota negativă, în cazul unor ,,aberaţii matematice”, iar modulul ei este proporţional cu ,,aberaţia” emisă. Este unul din motivele pentru care, notele obţinute la Concursurile de Admitere în GEI & GEC, sunt net inferioare, celor acordate la Concursurile de Admitere în învăţământul superior românesc.  (A se vedea şi articolul autorului pe această problematică: "Accesul in Scolile Superioare Franceze de Inalte Studii": http://cufr-romania.blogspot.ro/2014/05/accesul-in-scolile-superioare-franceze.html). Acest sistem de notare corespunde transpunerii în practică a unui principiu foarte vechi, conform căruia ,,tăcerea este de aur” şi este considerat de specialiştii francezi în materie de educaţie un instrument puternic de luptă împotriva… diletantismului, respectiv al virusului HIS (Handicap Intelectual Sever)!


[4] Ne referim la învăţământul de masă pentru că vârfurile au fost şi vor fi întotdeauna şi nu neapărat olimpici.

Articolul pe CUFR-Prepa Grandes Ecoles Francaises

http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.ro/2010/10/replica-profesorului-de-matematica-la.html

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The Best betting exchange http://f.artbetting.netby ArtBetting.Net
All CMS Templates - Click Here
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2019