Un inventator din Deva a fost premiat, sâmbătă, cu medalie de aur la Salonul Internaţional de Invenţii de la Geneva, pentru ”Good Fill”- un dispozitiv cu ajutorul căruia şoferii îşi pot alimenta autovehiculele cu lichid de parbriz şi care ar putea fi montat în benzinării sau parcări de pe autostradă
Inventatorul Corneliu Birtok Băneasă a declarat că juriul de la Geneva a apreciat că unul din principalele beneficii ale invenţiei sale este ”eliminarea clasicelor bidoane din plastic”, în care este depozitat lichidul de parbriz şi pe care nu toţi şoferii le reciclează, transmite corespondentul Mediafax.

Rod al Şcolii Ardelene, şcoală născută în sânul Bisericii Greco-Catolice româneşti din Transilvania, Biblia de la Blaj serbează anul acesta 220 de ani de la tipărire. Coborând în timp şi căutând motivaţiile care au stat la baza scrierii ei, se observă cu uşurinţă că veacul al XVIII-lea a fost pentru români un secol providenţial. Acest secol al luminilor este strâns legat de tipărirea Bibliei de la Blaj pentru simplul motiv că românii din Transilvania duceau lipsă de o Biblie care să fie a lor, tradusă de unul de-al lor şi pe înţelesul lor. Atât ediţiile latine, maghiare sau germane din şcolile frecventate de intelectualitatea românească, cât şi ediţiile slavone sau româneşti – puţine la număr şi folosite de preoţii de la sate – nu satisfăceau setea de cunoaştere şi mai ales nevoia de evanghelizare a românilor.

Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) expune în luna aprilie, în cadrul micro-expoziţiei „Exponatul lunii“, o piesă de excepţie – Pravila de la Govora. Întâiul cod de legi din Ţara Românească (1640).
Vernisajul micro-expoziţiei va avea loc vineri, 17 aprilie 2015, începând cu ora 13.00, la sediul muzeului din Calea Victoriei nr. 12, Sala Lapidarium.
Epoca lui Matei Basarab a reprezentat o veritabilă efervescenţă culturală, când s-a cristalizat Şcoala artistică românească, fără de care înflorirea culturală Cantacuzino-Brâncovenească nu ar fi avut succesul scontat. Domnitorul Matei Basarab s-a remarcat printr-o râvnă deosebită în activitatea de mecenat cultural, fiind totodată un apărător al ortodoxiei şi al tradiţiei acesteia în spaţiul românesc.

Biserica Ortodoxă prăznuieşte astăzi Izvorul Tămăduirii, o sărbătoare care este închinată Maicii Domnului şi care datează din secolul al V-lea al primului mileniu creştin. Praznicul face referire la vindecarea unui orb care şi-a recăpătat vederea după ce glasul Maicii Domnului i-a spus împăratului Leon cel Mare să-l ducă să se spele cu apa dintr-un izvor din apropierea Constantinopolului. Ulterior, pe acel loc, împăratul Leon a ridicat o biserică. Aceasta a primit hramul "Izvorul Tămăduirii".
În ţara noastră, sărbătoarea capătă semnificaţii deosebite în locuri în care tradiţia creştină interferează cu informaţia istorică conferind astfel evenimentului valenţe spirituale cu totul speciale.

Vi se întâmplă deseori să treceți prin sate sau orășele de la ale căror nume să vă bufnească râsul? Iată care sunt cele mai amuzante denumiri de localități din România!
Căpățâna Porcului (Brașov)
Amărăștenii de Sus (Dolj)
Crăciunelu de Jos (Alba)
Spermezeu (Bistrița-Năsăud)
Miroși (Argeș)
Labașinț (Arad)
Mierleștii de Sus (Olt)

Istoricii spun că micul românesc ar fi apărut în Ţările Române la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi că originea sa este turcească. Sub stăpânirea Semilunei, popoarele din Balcani au preluat, inevitabil, şi mâncăruri turceşti. Astfel se explică prezenţa, şi azi, a micilor în bucătăria bulgară, sârbească şi bosniacă.
„Micul este un produs turcesc pe care-l găsim şi azi în toate bucătăriile din Balcani. La turci se numeşte köfte, de aici şi termenul de «chiftea». În Ţările Române au apărut undeva la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, iar în Ardeal, după Unirea din 1918”, spune istoricul Călin Felezeu, decan al Facultăţii de Psihologie din cadrul Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj.

"Statu' la vase", un obicei păgân care ar data din vremea tracilor şi care a fost adoptat ulterior de Biserică, a fost reînviat la Şugag, cu ajutorul autorităţilor de cultură. Desfăşurat în lunea Paştelui, obiceiul presupune ca tinerele familii să primească obiecte pentru noua lor gospodărie.
Etnologii spun că "Statu' la vase" este un străvechi obicei, unic în ţară, ce reuneşte atât sărbătoarea întemeierii unei familii, cât şi pe cea a Învierii Domnului.
Directorul Centrului de Cultură "Augustin Bena" din Alba, Daniela Floroian, afirmă că obiceiul este din perioada precreştină, însă a fost preluat în timp de Biserică şi transformat într-un obicei creştin.

Rimetea, un loc aparte unde timpul parca a stat in loc, atrage turisti din toata Europa, dornici sa petreaca sarbatorile de Paste intr-un cadru de basm.
Cocheta localitate din Muntii Apuseni, cu casute albe si geamuri verzi, iti da ocazia sa-ti retraiesti copilaria, iar camerele pensiunilor sunt desprinse parca din povestile spuse de bunici.
In plus, cei care ajung in aceste zile acolo se pot bucura si de zapada cazuta in ultima perioada. Zona a devenit cunoscuta in toata lumea dupa ce actorul Jeremy Irons a pasit pe ulitele satului.
La Rimetea, o localitate aflata la numai 25 de kilometri de Aiud, turistii de peste hotare sunt primiti de gazde asa cum se cuvine. Iar odata ce trec pragul pensiunilor, se intorc parca in timp.

România este unică în lume prin frumusețea și locurile pe care le oferă. Noi suntem mândri că trăim în această țară minunată care dorește să fie descoperită, să fie vizitată și să își lase turiștii muți de uimire. România este plină de mister, iar oamenii de aici sunt plini de viață și primitori. Nu toți, ce-i drept, dar fiecare pădure are uscăturile ei.

În 1705, armata principelui ardelean Rákoczi Ferencz a avut, la Jibou, o confruntare cu armata imperială austriacă comandată de generalul Herbeville. Principele ardelean a fost înfrânt, iar o legendă spune că, în timpul retragerii, acesta și-a ascuns vistieria armatei sale în tunelul pe sub Someș, pe unde s-ar fi retras. Legenda și contextul ei sunt redate de scriitorul sălăjean Gyorfi-Deák Gyorgy, într-un volum de curiozități publicat la Editura Caiete Silvane.
Consultând documente și scrieri istorice, autorul povestește cum ”la începutul secolului al XVIII-lea, în toamna târzie a anului 1705, mai precis în 11 noiembrie, curuţii principelui ardelean Rákoczi Ferencz, al doilea cu acest nume, au înfruntat la Jibou armata imperială austriacă comandată de generalul Herbeville.