Ne plangem zilnic de raul pe care majoritatea taganilor il fac in Romania. Palate si gradini imense, case cu 3 etaje si turnulete, de Craciun tot felul de instalatii care costa o caruta de bani, aur pe ei de nu li se vad decat ochii…. si cu toate astea, cand ies din Romania sunt niste mielusei, nevinovati”rromani”, sarmani care “nu au unde lucra”.
Tot mai des Europenii se vaita de prezenta lor si nu stiu cum sa ne invinovateasca pe noi. Ce tare ne preocupă aici, în Romania, ţiganii care fac show – care sunt opulenţi, care sunt ridicoli, care sunt regi, care mor tragic, care fac rating – moartea în anonimat, care sigur ne aşteaptă pe toţi, acasă, în spital sau în sărăcie nu implică niciun story, n-are media coverage, nu mişcă, deci nu vinde.

 În București există, din 1908, o clădire care astăzi se cheamă “Palatul Patriarhiei”. Dar acea clădire n-a fost de la început a Bisericii, ea fiind destinată Camerei Deputaților. Care a și funcționat acolo până în 1996, cu o întrerupere în perioada comunistă, când clădirea a fost ocupată de Marea Adunare Națională.
În 1996, prin Hotărârea de Guvern 941 din 8 octombrie, clădirea proiectată de arhitectul Dimitrie Maimarolu a fost cedată Patriarhiei Române și, conform unui articol din ziarul Patriarhiei, Lumina, din 2008, “construcția a fost preluată de Administrația Patriarhală, care s-a îngrijit să întrețină în bune condiții amplasamentul, prin efectuarea de reparații exterioare și reamenajări interioare, precum și de remedieri la instalația electrică, de apă, canalizare și încălzire centrală.

Sfantul Apostol Pavel leaga strans ,,Biserica”- in sensul de locas cu ,,Biserica” – in sensul de larga comuniune in Hristos, raspandita pretutindeni unde sunt credinciosi in Hristos si cu comunitatea ce se aduna inlauntrul ei ca locas. Legatura intre biserica – in sensul de locas si biserica – in sensul de comuniune raspandita pretutindeni o arata Sfantul Apostol Pavel, alternand folosirea cuvantului in cele doua sensuri, iar legatura bisericii – ca locas cu biserica – in sensul de comunitate adunata inlauntrul ei o arata in locurile in care spune: „salutati Biserica din casa Nynfei” (Col. IV, 15), sau: „salutati pe Priscila si Aquila… si biserica din casa lor” (Rom. XIV, 10); sau: „har si pace bisericii din casa ta” (Filimon, 2). Desigur nu saluta locasul in sine, ci comunitatea, dar comunitatea se aduna in acelasi locas.

Spre informarea cetățenilor municipiului Baia Mare și părinților elevilor de la Școala ”George Coșbuc” (nr. 14) din Baia Mare:
În după-amiaza zilei de 12.06.2014 s-a desfășurat serbarea copiilor de la Școala ”George Coșbuc” (nr. 14) din Baia Mare, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Baia Mare.
În timp ce părinții își urmăreau copii pe scena Casei de cultură, în timp ce copii dădeau spectacolul e sfârșit de an, rezultatul unui an de muncă și strădanii, ce se gândesc deștepții de la Poliția Locală Baia Mare (coordonată de primărie și direct de primar, plătită din banii publici, deci din impozitele și taxele pe care noi toți cetățenii municipiului le dăm la bugetul local!) – hai să dăm o raită prin parcarea de la Casa de Cultură, că e rost să îndeplinim planul la amenzi pe luna iunie! Gândire profesionistă, de adevărați funcționari în slujba cetățeanului!

Judecătorul Stan Mustață, arestat preventiv pentru că vindea sentințe pe tarabă, vrea să se pensioneze. Direct de după gratii s-a adresat cu o cerere Consiliului Superior al Magistraturii. CSM a amânat pensionarea o vreme, în speranța că parlamentarii vor înceta să tergiverseze modificarea legislației care permite acum unui magistrat corupt să încaseze o pensie foarte mare.
Jurnaliștii care au relatat săptămâna aceasta povestea cu pensionarea lui Mustață au calculat că legea îi permite acum acestuia să încaseze o pensie de aproximativ 2.800 de euro.

„Ce vreţi, domnule Cernea, ca fiecare nebun să îşi facă partid?” A fost replica preşedintelui Comisiei pentru Administraţie publică şi Administrarea Teritoriului din Senat, la iniţiativa deputatul Remus Cernea de a înfiinţa un nou partid, denumit Mişcarea pentru Oameni, Natură şi Animale (M.O.N.A.). Dacă tot a pierdut trenul spre Parlamentul European (Bruxelles-ul fiind astfel salvat de invazia unui măscărici, aflat tot timpul în miezul unor scandaluri, prin care susţinea nebunia Gay Pride, căsătoria între homosexuali şi scoaterea religiei afară din şcoli), deputatul are, printre păcatele sale, fantezii cu MONA. Din acest motiv şi-a anunţat intenţia de a candida ca independent la alegerile prezidenţiale din toamnă.

Ne grăbim să ajungem … unde?
Oare, linia de sosire nu este acolo sus, sus în Cer? De ce fugim după cele pământeşti şi uităm de adevărata menire a noastră?
Alergăm din stânga în dreapta cât e ziua de lungă şi, la sfârşitul ei, ne spunem că nu am realizat nimic. Atunci, n-ar trebui să ne punem câteva semne de întrebare? De ce fugim după nimic? De ce ignorăm tot ce se află în jurul nostru, doar pentru a obţine altceva care, până la urmă îl vom ignora şi vom fugi după altceva?

Iranul şi China au trecut la executarea bancherilor corupţi, colaboratori ai Wall Street-ului, a judecătorilor, poliţiştilor şi procurorilor corupţi, consemnează „Nesaranews”. „Political Vel Craft” scrie că Ungaria a obligat bancherii corupţi să-i părăsească teritoriul. Islanda a arestat, în 2012, toţi bancherii aserviţi lui Rothschild şi Rockefeller, vinovaţi de prăbuşirea sa economică. O revoluţie fără arme a reuşit schimbarea miraculoasă a destinului Islandei. Presa occidentală păstrează tăcere asupra evenimentelor. Astfel de ştiri ar da curaj naţionaliştilor din ţările europene, în lupta pentru eliberare de sub tirania financiară a organismelor mondiale.

Mizînd pe marasmul în care este ţinut poporul, pe iluzia votului democratic şi cu gîndul la fotoliul confortabil de la Bruxelles, retribuit cu mii de euro, treisprezece partide, două alianţe şi opt independenţi, în total, 500 de candidaţi din lumea politicienilor zgomotoşi s-au agitat cu asupra de măsură pe străzi, pe „feisbuc”, pe unde nici nu vă vine să credeţi, pentru cele 32 de mandate. Ieşind la vot aţi legitimat noii figuranţi pentru Ţară. Prea puţin probabil ca vreunul dintre ei să urnească România din loc sau să pună umărul la schimbarea sistemului virusat. Din păcate, singura armă a românului împotriva clasei politice rămîne votul, ineficient şi acesta, contrafăcut şi falsificat.

Acum cîţiva ani, undeva, prin sudul insulei Creta, am cunoscut un preot ortox român. Plecase din ţară, aşa cum pleacă orice om obişnuit, la muncă, în căutarea unei vieţi mai bune. Părintele era o persoană extrem de deschisă, dornic să povestească de toate, bucuros că se întîlnea cu un compatriot. Mi-a mărturisit, din prima clipă, că a plecat din România pentru că nu-şi putea găsi o parohie unde să trăiască decent. Ca orice om, învăţase o „meserie“ şi trebuia să cîştige din treaba asta. Acasă nu se putea. Inflaţia de preoţi nu e o noutate, iar parohiile bunicele se obţin foarte greu. Aşa că a plecat să-şi caute norocul în lume, la muncă, aşa cum au făcut milioane de români.