Mai 24 Frumusetea creatiei

Scris de Arhim. Siluan Visan. Posted in Opinii

Poate ca multi cred ca este usor sa scrii sau ca este la fel de usor sa te exprimi in cuvant pe cat de lesne iti este sa spui „Buna ziua!”. Pentru cel ce isi asuma responsabilitatea celor scrise nu este deloc o usurinta, ci pot spune ca participa cu tot sufletul si cu toata trairea lui spre a se exprima cat mai simplu in speranta ca va atinge corzile sufletesti ale semenilor, spre a se bucura si ei de viata si de toate darurile lui Dumnezeu.
Cuvantul este intr-adevar „instrument” de comunicare, insa cred si marturisesc ca este numai inceputul unei comunicari. Iar pentru cel ce isi asuma riscul unei astfel de comunicari, lucrurile nu sunt atat de usoare, deoarece deschiderea sufleteasca facuta nu are intotdeauna rezultatul asteptat.

Pentru un profesionist poate ca acest lucru nu are importanta, dar pentru un incepator este framantare adanca intre responsabilitatea asumata si rezultatul avut.

Viata este o realitate comuna. Diferenta dintre noi este felul in care o privim, dar nu parerea este cea care va „lumina” calea ei, ci acceptul darului vietii ca incercare de implinire a asteptarilor avute de la noi de catre Dumnezeu.

Am fost creati dupa chipul si spre asemanarea Lui, nu spre plinirea unor porunci – aici as folosi mai degraba cuvantul „conditii”! –, ci spre plinirea unei dorinte: sa iubim! Daca vom incerca sa definim acest termen, aceasta traire, nu pot decat sa ma gandesc la puterea creatoare pe care o aduce in viata omului.

Asa ca, in afara de bogatia sentimentului si trairea profunda care ne insotesc in clipa cand iubim, devenim si co-creatori in viata aceasta. Este una din dovezile incontestabile ca suntem cu totii copiii aceluiasi Dumnezeu, ca exista acelasi inceput pentru fiecare din noi, dar cu carari diferite.

„Creativitatea este cea mai frumoasa modalitate de a te bucura de viata”, spunea I. Kant. Iar oamenii mari intotdeauna s-au bucurat cand au avut ceva de impartit cu ceilalti! Ganditi-va ce ar fi fost daca Rameau, Bach, Beethoven, Chopin etc. ar fi pastrat secret toate compozitiile lor pentru a fi numai ale lor!!!… Deci una din caracteristicile acestor oameni de duh este bucuria de a impartasi! Poate ca sunt unii care spun ca le era profesie muzica, traiau din asta… Da, dar o iubeau si o respectau! Si din cate stiu din biografiile citite traiau pentru muzica, se bucurau cand concertul sau sonata au avut acelasi rasunet si in sufletele celorlalti, nu daca s-au facut incasari. Se bucurau prin ceea ce creau, de darul muzicii avut…

Daca ni s-a dat aceasta putere de creatie, daca suntem inzestrati cu Har ce izvoraste din puterea Dumnezeiasca, de ce sa nu ne bucuram de viata?… De ce sa nu cream?…

Orice rand scris, orice melodie compusa, orice tablou sau sculptura sunt creatii ale mintii omenesti in comuniune cu mainile ce o fac perceptibila tuturor celorlalti. Intr-un cuvant, arta este frumusetea creatiei ce se desavarseste in libertate. „Arta este ca si natura, simpla si profunda, una si diversa…” (V. Hugo).

Dar pentru ce aceasta?… „Acesta este rodul adevarat al artei: ea are sa ne inalte acolo unde prin noi insine singuri nu ne putem ridica”, spunea I. Slavici. Sentimentul avut in timpul cititului sau imaginea graitoare a unui tablou, ca sa nu subliniez vibratiile sufletului cand asculta muzica preferata, nu sunt altceva decat momente inaltatoare. Clipe in care realizam frumusetea sufletului, puterea gandului si chemarea de a fi mai buni, mai frumosi.

Nimic nu ar fi fost posibil daca nu am fi fost liberi cu adevarat!… Absolut nimic din toate acestea nu am fi avut daca nu am fi pus in valoare talantii incredintati. Oamenii care au reusit sa ne bucure in viata, mintile luminate care ne-au impartasit ce au considerat ca au mai de pret, sunt suflete implinte si marete. Nu numai pentru ca s-au lasat purtati in voia puterii creatoare a iubirii, dar si pentru ca au gasit modalitatea prin care sa se exprime. Iar exprimarea trebuie sa fie intotdeauna libera!

Daca iubirii ii vei lua libertatea, se va transforma in virtute, spunea un Sfant Parinte. Daca libertatii ii vei da mai multa importanta decat iubirii, nu vei mai putea crea… Pe cat de inaltatoare este iubirea, pe atat de magnifica este orice creatie a ta!

Aceste conditii de care vorbeam la inceput nu sunt altceva decat niste reguli utile pentru intrebuintarea cat mai corecta a Harului. In acelasi timp, si necesare pentru felul in care va trebui sa ne exprimam.

Toti marii compozitori sau solisti au inceput prin a invata notele muzicale, cheia sol sau fa, diezii si bemolii, ritmul si armonia… Dupa aceea insa, cand si-au insusit „regulile”, au inceput sa creeze!… In libertatea avuta, din dorinta de a „spune” ceea ce-i caracteriza, incet-incet au lasat notele sa vorbeasca in locul lor. Singurul lucru care-i preocupa era sa pastreze armonia muzicii, sunetul sentimentului avut sa fie cat mai curat si exprimarea sa fie pe masura trairii avute.

Diversitatea este cea care da valoare frumusetii. Daca totul ar fi fost alb, ne-am fi plictisit, nu?… Daca totul ar fi fost un do, ne-ar fi durut urechile, nu?… Iubirea creeaza, libertatea ii da timp si spatiu sa se desfasoare, iar noi suntem asteptati sa fim partasi frumusetii. Si „frumosul are o singura infatisare, uratul are o mie…” (V. Hugo).