SCLAVIA ALBILOR: UN FENOMEN TRECUT SUB TACERE (II)
PARTEA A DOUA: EVREII SI COMERTUL CU SCLAVI
Simplul titlu al acestui material va inflama probabil spiritele cititorilor si unii ne vor gratula, poate, cu eticheta de „antisemitism”. A vorbi despre evrei tinde sa devina un subiect tabu in zilele noastre, iar a-i asocia pe acestia cu o activitate atit de reprobabila cum este comertul cu sclavi este un demers de-a dreptul riscant. Constienti de acest risc, dar si de importanta unei dezbateri deschise, fara prejudecati, asupra unei teme atit de actuale, publicam in continuare partea a doua a articolului semnat de Laurent Blancy. Mai notam doar ca una dintre lucrarile citate masiv in acest material, „Relatia secreta dintre negri si evrei” editata de Nation of Islam (Chicago, Illinois, 1991) si atribuita lui Louis Farrakhan a fost contestata puternic de organizatii cum ar fi Anti Defamation League (Liga Anti Defaimare). Totusi, argumentele acestora nu reusesc sa contrazica faptele si datele prezentate in lucrare.
Institutul pentru Revizuire Istorica (IHR) propune doua lucrari foarte pragmatice care demonteaza complet mitul Colibei Unchiului Tom. Este vorba despre They were white and they were slaves („Erau albi si erau sclavi”) de Michael A. Hoffman si despre The Secret Relationship between Blacks and Jews („Relatia secreta dintre negri si evrei”).
In 1492, venirea lui Cristofor Columb in America marcheaza incepului comertului cu sclavi pe noul continent. Pe vasul Santamaria, Columb era insotit de cinci evrei botezati. E vorba de Luis de Torres, chirurgul Marco, Bernal, Alonso de la Calle si Gabriel Sanchez. Acesta din urma, sustinut de ceilalti, il convinge pe Columb sa captureze 500 de indieni si sa-i vinda ca sclavi la Sevilla. Regina Isabella Catolica condamna aceasta fapta.
Alungati din Spania si din Portugalia, in 1492 si 1497, evreii se stabilesc in Tarile de Jos unde mai tirziu va lua fiinta Compania olandeza a Indiilor de Vest. In 1654, Jacob Barimson este primul evreu care emigreaza din Olanda spre New Amsterdam (mai tirziu, New York). Nu dupa mult timp, conationali de-ai sai il urmeaza. Astfel incepe comertul de sclavi cu autohtonii. Portul Newport devine unul din centrele principale ale traficului cu sclavi. Era numit Newport-ul evreiesc. Pina atunci, traficul de sclavi era strict interzis in nordul Statelor Unite. Evreii au intervenit pentru a schimba aceasta situatie. La Philadelphia, acest rol le revine lui Sandiford Lay, Woolman, Solomon si Benezet. Asadar, nu este surprinzator ca, dincolo de versiunile oficiale, in spatele traficului cu sclavi se afla un mare numar de evrei. Farrakhan demonstreaza acest fapt in lucrarea sa.
Insula Barbados, descoperita de un englez in 1605, este locuita 20 de ani mai tirziu de evrei, deveniti proprietari de plantatii de trestie de zahar. Astfel, rabinul Haham Lopez figureaza ca detinator a doi sclavi. Un alt pasaj al cartii lui Farrakhan arata ca, in 1830, dintre cele 625.000 de familii care locuiau in statele din sudul Statelor Unite, 36% detineau sclavi, iar dintre acestea, 75% erau familii de evrei. In regiunea Caraibelor, evreii sint cei mai mari negustori maritimi. Ei detin antrepozite cu materiale de echipament si de reparatie. La acea vreme, negustorii din Curacao spuneau ca o mare parte a navigatiei e detinuta de evrei. Capitolul Jewish Owned Slave Ships (Vase de sclavi detinute de evrei) furnizeaza o lista aproape completa:
Numele cele mai importante legate de acest comert (nume ce nu se regasesc in lista de mai sus), sint Moses Cohen Mordecai si Abraham Grandis. Familia Grandis poseda 26 de vase folosite la deportarea sclavilor africani catre Caraibe. In 1800, familia Jessurin detine 100 de vase care colinda in acelasi scop marile si oceanele. In alta ordine de idei, sclavii capturati si transportati de compania lui David si Jacob Senior au marele privilegiu de a calatori la bordul navei De Vrijheid (Libertatea, in olandeza).
In ce priveste profiturile, sa mentionam ca velierul La Fortuna ajunge in America cu 217 negri la bord. Cumparati cu 4300 de dolari, ei sint vinduti cu 41.438 de dolari. Ajunsi aici, merita sa mentionam originea averii presedintelui francez Mendes France (1945-1955). Unul din cei mai mari negustori de sclavi din colonii este un anume Mendes, care isi spune Mendes France pentru a se deosebi de ramura portugheza a familiei sale.
Acest stramos al presedintelui care in 1954 a tradat Franta spre profitul comunistilor din VietMinh este protagonistul unui proces in timpul lui Ludovic al 16-lea. Sefard din Bordeaux (unde evreii portughezi se stabilisera de ceva vreme), Isaac Mendes France se instaleaza in Antile. Revine in Franta in 1775, avind printre bagaje doi sclavi congolezi: negrul Gabriel Pampy de 24 de ani si negresa Amynte Julienne de 18 ani. De-abia pune piciorul in tara cind niste oameni de bine ii recupereaza pe cei doi negri si le fac cunoscut ca normele care reglementeaza situatia sclavilor in colonii, Codul Negru, nu are efect pe teritoriul Frantei si ca, prin edict regal, orice sclav care pune piciorul pe teritoriul regatului este automat eliberat. Din acest motiv, un alt edict regal interzice negrilor sa intre in regat si interzice de asemenea casatoriile mixte. Mendes, frustrat de pierderea celor doi supusi ai sai, da in judecata monarhia franceza, incepind un proces care dureaza ani de zile, prin intermediul caruia incearca sa-si recupereze “avutia”. Pierde in final procesul si o buna parte din averea sa.
Unii proprietari se indragostesc de sclavele lor. Este cazul lui Jacob Monsanto, fiul lui Isaac Rodriguez Monsanto, stabilit in New Orleans, care se casatoreste cu Maimi William. Din aceasta casatorie se naste o fiica, Sophia. (In zilele noastre, Monsanto este una din cele mai importante corporatii multinationale din domeniul agrochimiei, specializata in cercetarea organismelor modificate genetic.) Realitatea, insa, nu este intotdeauna idilica. Violurile sint atit de frecvente incit un istoric evreu, A. Hilfman, in lucrarea Further Notes on the Jews in Surinam, scrie ca in 1791 in Surinam existau 834 de evrei portughezi, 477 de evrei germani si circa o suta de evrei mulatri.
In lucrarea Jews and Negro Slavery, Korn mentioneaza ca in aceeasi perioada, in New Orleans, Daniel Warburg are doi copii mulatri, Eugene si Daniel, nascuti in urma violului unei sclave cubaneze, Marie-Rose. Este motivul pentru care piratul evreu Jean Laffite, care isi face „meseria” in Marea Caraibelor, transporta sclave senegaleze, folosite in mod special pentru prostitutie. Pretul acestora e foarte ridicat.
Concluzii
In prezent, studiul traficului de fiinte umane este complet deturnat de la realitate. Minciuna institutionalizata, lipsa izvoarelor privind sclavia albilor au un singur scop: invrajbirea raselor una impotriva alteia. Declaratia responsabilului comunist englez Israel Cohen publicata la 7 iunie 1957 de catre US Congressional Record intr-o brosura intitulata “Un program rasial pentru secolul XX” sustine acest argument:
“Trebuie sa realizam ca arma cea mai devastatoare pe care o poseda partidul nostru (n.a. – comunist) este tensiunea rasiala. Lovind in inconstientul colectiv al raselor de culoare cu afirmatia ca de sute de ani sint oprimate de albi… Termenii colonialism si imperialism trebuie sa figureze la loc de cinste in propaganda noastra… In timp ce vom atita minoritatea neagra asmutind-o asupra albilor, ne vom stradui sa inoculam in mintea fiecarui alb un complex de vinovatie legat de exploatarea negrilor… Asta va pune in miscare un intreg proces prin care America va fi cistigata de partea cauzei noastre”.
Sistemul sclavagist nu a fost inca abolit, nici in ce priveste faptele, nici in ce priveste originile sale sau organizarea lui secreta. Prostitutia de exemplu, constituie mai mult ca niciodata un flagel care sapa la temelia societatii noastre. In Europa, ea continua sa se dezvolte ca urmare a emanciparii iluzorii a tarilor din Est si a disparitiei frontierelor. La aceasta tragedie se adauga cea a pedofiliei, al carei nume corect, daca verva jurnalistilor ar fi mai curajoasa si mai putin ipocrita, ar trebui sa fie pedocid. Adevarata pedofilie este ascunsa. Filmele care surprind crime precum violarea si uciderea unor copii (snuff movies) aduc profituri de milioane de dolari.
Cine isi poate procura aceste filme? Ce este un omor ritual? Aceste intrebari ne duc cu gindul la Afacerea pedofilului ucigas Marc Dutroux si a complicelui sau Weinstein. De ce cartea Copilul Sacrificat Satanei a lui Bruno Fouchereau; Cultele infernului. Satana printre noi a lui Dominique Cellura sint absente de pe rafturile mafiei pseudo-culturale si presei de mare tiraj?
Articolul din revista Rivarol (nr. 2564 din 1 martie 2002, intitulat Un nou sclavagism, prezinta Israelul ca tara a cumparatorilor de organe, Moldova ca teritoriu predilect de provenienta a acestora, in timp ce transplanturile sint practicate in Turcia. Organele sint obtinute in conditii mai mult decit tenebroase, pentru ca multi donatori nu isi vind organele ci sint constrinsi sa si le cedeze, dupa ce au fost rapiti. Marile cotidiene din Israel sint pline de anunturi prin care intermediarii isi propun serviciile pentru acest tip de afacere.
In sfirsit, ca si in cazul comunismului, fundamentele sclavagismului nu au pierit. Si-au schimbat doar parul. Dupa ce s-a raspindit in China, pe intregul Asiei, in Africa, in America de Sud, in Rusia, in laboratoarele reeducarii de la Pitesti, sclavia va cuceri miine toata planeta. Pentru moment, planurile prevad doar dulcea letargie a popoarelor. Increderea, fie si numai relativa, in conducatori si in mass-media este o conditie a reusitei acestui plan. Nimic nu trebuie sa transpara din aceasta lume orwelliana care se tese.
Johannes Rothkrantz aprofundeaza acest scenariu in lucrarea sa in trei volume Die kommende Diktatur der Humanitaet oder die Herrschaft des Antichristen („Dictatura viitoare a umanitatii sau domnia Anticristului”). Un numar minim de initiati lucreaza la acest program. Sint schitele Luciferienei. Cercetarile in domeniul geneticii, vaccinurilor, virologiei, proiectul HARP isi vor gasi in viitor o aplicatie neasteptata: sclavia omenirii.
„Sclavia se dezvolta considerabil atunci cind i se garanteaza aparenta libertatii.” (Ernst Junger)
traducere si adaptare Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea.
http://www.altermedia.info/romania/2004/07/13/sclavia-albilor-un-fenomen-trecut-sub-tacere-ii/
Cititi si: SCLAVIA ALBILOR – UN FENOMEN TRECUT SUB TACERE (I)