Care au fost, de fapt, primele „pașapoarte de vaccinare”
La începutul secolului XX, Statele Unite ale Americii erau devastate de o epidemie de variolă. În timpul epidemiei de cinci ani între 1899 și 1904, oficialii guvernamentali au confirmat 164.283 de cazuri de variolă. Însă, numărul real ar fi putut să fie de cinci ori mai mare.
Pentru a încetini răspândirea virusului deosebit de infecțios și adesea mortal, o companie națională pentru vaccinare a fost inițiată. În orașele și statele cel mai afectate, vaccinarea a fost obligatorie și certificate oficiale de vaccinare erau necesare pentru a munci, pentru a merge la școală, pentru a folosi trenurile sau chiar pentru a merge la o simplă piesă de teatru.
Ordinele privind vaccinarea obligatorie au înfuriat mulți americani care au format ligi anti-vaccinare pentru a-și apăra libertățile personale. În încercarea de a păcăli oficialii de sănătate publică, care mergeau din ușă în ușă (adesea escortați de polițiști) pentru a pune în aplicare legile de vaccinare, unii activiști anti-vaccinare își falsificau certificatele de vaccinare. Oficialii medicali nu puteau să stabilească dacă certificatele erau autentice, astfel că au recurs la dovezile fizice. Aceștia cereau să vadă cicatricea de la vaccinare.