La 21 ianuarie 1924, a încetat din viaţă Vladimir Ilici Lenin (Ulianov) revoluţionar comunist, lider al partidului bolşevic, autor al doctrinei care-i poartă numele (n. 22 aprilie 1870).
Lenin a decedat la vârsta de 53 de ani. Sănătatea liderului sovietic era deteriorată, în urma eforturilor depuse în Revoluţia din 1917 şi a unei tentative de asasinat.
În mai 1922, Lenin a avut primul atac cerebral, care i-a paralizat partea dreaptă a corpului, moment ce a coincis cu un uşor declin al rolului său în guvern.
După al doilea atac cerebral, din decembrie 1922, Lenin a demisionat din funcţiile politice, pentru că, după al treilea atac, în martie 1923, să rămână ţintuit la pat şi incapabil să mai vorbească.
Lenin a murit la 21 ianuarie 1924. La scurt timp după deces, au început să circule zvonuri potrivit cărora ar fi suferit de sifilis. Cauza oficială a morţii lui Lenin a fost, însă, arteroscleroza cerebrală combinată cu un al patrulea atac cerebral.

Prostituţia făcea parte din îndatoririle unei balerine în secolul XIX. În spatele scenei Operei din Paris, viaţa artiştilor era măcinată de sex, bani şi putere.
Opera din Paris a fost fondată în secolul XVII şi deţinea unul dintre cele mai bune grupuri de balet profesionist din lume. Însă, conform History, secolul XIX a reprezentat momentul în care multe tinere au fost exploatate sexual.
În cadrul grupului de balet, fetele intrau de la vârste fragede, acestea se antrenau în cadrul şcolii de dans a operei până în momentul în care puteau primi o poziţie în corpul de balet. Doar după mulţi ani de antrenament şi o serie de examene drastice era încheiat un contract pe termen lung.
Până la semnarea contractului, tinerele balerine mergeau la diferite cursuri şi audiţii pentru mici roluri. Însă acestea erau principalele victime ale exploatării sexuale.

De multe ori credem că suntem foarte diferiţi de cei antici. Credem că cei cu mult înaintea noastră aveau tradiţii şi obiceiuri extrem de bizare (deşi ciudăţenia e mai mult în ochii privitorului). Chiar şi aşa, descoperirile arheologice atestă că cel puţin egiptenii antici erau, în unele cazuri, extrem de asemănători cu oamenii moderni.
Bright Side întocmeşte o listă cu nouă astfel de situaţii care arată că un egiptean antic nu ar avea un şoc cultural atât de mare dacă ar călători în viitor. Desigur, reciproca este valabilă.

Extrăgeau fier din meteoriţi

Arheologii au găsit mărgele de fier în mormintele antice. Acestea erau unice şi interesante întrucât egiptenii au ajuns în Epoca Fierului după 2.000 de ani de la realizarea acestor morminte. Cum au obţinut fierul? Răspunsul se găseşte în inscripţiile hieroglifice care indică faptul că fierul „provine din cer”, ducând la ideea că egiptenii exploatau acest material din meteoriţi înainte de Epoca Fierului.

Mesele familiei Ceauşescu nu erau încărcate de mâncăruri rafinate, cum poate am fi tentaţi a crede.
"Nici nu se compară rafinamentele culinare de acum cu aşa-zisele rafinamente de la mesele Ceauşeştilor, chiar dacă şi ei ar fi avut acces, să zicem, la fructe de mare. Dar nu le plăceau”, povesteşte fiica lui Marin Ceauşescu (fratele mai mare al fostului lider comunist), în volumul "Nu regret, nu mă jelesc, nu strig", scrie Gândul!
Ei mâncau mâncăruri tradiţionale, sarmale, friptură, pui la ceaun, piftie, salată de boeuf, care oricum nu lipseau de la mesele de sărbătoare. "Dacă lipseau era vai şi-amar!"
Meniul se întocmea de regulă cu o seară înainte, bucătăreasa pregătind mâncare pentru 8-15 persoane. Cele mai cerute erau ciorbele acrite din belşug, fripturile la grătar şi prazul umplut cu carne.
Cât despre cei doi câini, Corbul şi Sarona, şi aceştia se puteau bucura de talentul de bucătăreasă al Irinei Sava. Dacă dimineaţa mâncau cremvruşti, la prânz puteau "servi" budincă de brânză cu spaghete, legată cu zece ouă, sau carne de vită cu zarzavat.

Un document, din 1917, publicat în lucrarea „Cartea de aur a Centenarului Marii Uniri” a istoricului Bogdan Bucur, conţine un nume răsunător din literatura românească: Slavici Ioan. Acest document conţine 4 dosare ce au fost studiate de autor, dosarele fiind despre spioni şi suspecţi de spionaj în favoarea Puterilor Centrale, cu care România era în război.

Un raport al serviciilor secrete române din 1917 îl trece pe marele scriitor român, Ioan Slavici, drept spion sau suspect de acte de spionaj pe teritoriul României, în favoarea Imperiului Austro-Ungar, a arătat istoricul si lectorul universitar Bogdan Bucur, în cadrul emisiunii ZF Live.

”Este vorba de colaborarea lui, şi nu numai a lui. Şi Arghezi este în aceeaşi poveste, se cunoaşte”, susţine istoricul.

Albert Einstein este unul dintre cei mai mari oameni de ştiinţă, dar ce a lăsat în urmă reprezintă mai mult decât cunoaşterea ştiinţifică. Chiar şi astăzi, viziunile lui inspiră oamenii de peste tot în lume. Totuşi, de multe ori, Einstein este înţeles şi interpretat eronat.
Atât ateii, cât şi cei religioşi au încercat să îşi asume „autoritatea” care o reprezintă Albert Einstein, iar acest lucru s-a realizat de cele mai multe ori cu citate scoase din context, de aceea, este absolut necesar ca savantul să fie înţeles în ansamblu, şi nu într-un mod simplist, motivat de cele mai multe ori prin ideologie şi nu prin setea de cunoaşterea prin care s-a remarcat Einstein şi care reiese din fragmentele ce urmează.
O altă problemă care reiese din fragmentele de mai jos stă la baza fizicii de astăzi: lipsa de armonie dintre teoria relativităţii a lui Einstein şi mecanica cuantică.

RISE Project risipește una dintre ultimele perdele de fum care mai acoperă o serie de tranzacții în valoare de aproape 12 milioane de euro, petrecute în deceniul trecut.
E vorba de retrocedarea suspectă și apoi de vânzarea unui teren enorm din București, localizat în Ghencea, chiar lângă stadionul Steaua.
O operațiune în care au fost implicate nume importante din politică și din afaceri.
Un caz clasic de tun financiar ai cărui beneficiari au acționat nevăzuți, pitiți în spatele unor oameni-de-paie.
Rândurile de mai jos prezintă firele de care mai atârnă doi dintre oamenii-de-paie împinși în această operațiune și îl scot la lumină pe păpușarul celor doi, protejat, până astăzi, de butaforia creată cu migală în jurul întregii afaceri.

De-a lungul timpului au avut loc nenumărate discuţii despre grupări secrete, precum masonii sau illuminati, dar există anumite familii care deţin un control uimitor asupra unor factori care influenţează întreaga omenire, de la produsele farmaceutice, băncile centrale şi grupurile militare.
TopBuzz prezintă o listă cu familiile care deţin o putere uimitoare asupra lumii.

Rothschild

Una dintre cele mai cunoscute familii influente este Rothschild care domină băncile centrale şi influenţează guvernământul la nivel mondial. Mayer Amschel Rothschild era un colecţionar al monedelor şi antichităţilor rare din Frankfurt, Germania.

După ce a plecat din România, prin abdicare, la 30 decembrie 1947, Regele Mihai nu s-a mai bucurat de aceleaşi privilegii în exil, fiind nevoit să muncească pentru a-şi întreţine familia şi Casa Regală.
După 1990, Regele Mihai, prin consilierii lui, a început demersurile pentru recuperarea bunurilor, o discuţie care a durat până la începutul anilor 2000.
În 2001, într-o decizie istorică a guvernului PSD, condus de Adrian Năstase, Regele Mihai primeşte domeniul de la Săvârşin, iar Palatul Elisabeta din Bucureşti, care era în administrarea protocolului de stat, este acordat Casei Regale drept reşedinţă.
În octombrie 2004, Guvernul a propus, printr-un proiect de lege aprobat, plata unei despăgubiri băneşti de 30 milioane euro către regele Mihai I, pentru imobile nerestituite acestuia, aparţinînd Domeniului Peleş, precum şi pentru bunurile din dotarea acestora.

Un capitol exploziv nu a mai apărut, din motive neștiute, în recenta carte a liberalului Dan Radu Rușanu, ”Mai sunt judecători la Berlin”, în care acesta a așternut pe hîrtie momente din viața sa. Din fericire, capitolul respectiv a ajuns, totuși, azi la cititori, cu întîrziere, grație fostului procuror Marian Nazat, care îl prezintă pe blogul său, cu acordul lui Rușanu.
E vorba de dezvăluiri năucitoare despre felul cum profesorul de morală al clasei politice din ultimii 27 de ani, Gabriel Liiceanu, a apelat la șmenuri ordinare, prin intervenții politice pe firul scurt, pentru a-și rezolva probleme financiare severe. Șmenuri în absența cărora astăzi ar fi putut fi complet falit, sau măcar departe de onorantul statut de patron al unei foarte mari edituri autohtone. În viziunea lui Liiceanu, așa cum reiese din dezvăluirile lui Rușanu, clasa politică este diavolul, cu excepția situațiilor de tip Deus ex machina, menite să asigure mega-credite bancare fără garanții, să șteargă penalități și să reeșaloneze ilegal datorii la bugetul statului pentru marii intelectuali moraliști ai țării.