Prefectul Anton Rohian a fost prezent miercuri, 27 ianuarie, în rândul elevilor de clasa a XII-a, Secția Arte Plastice, de la Liceul de Arte din Baia Mare. El a fost însoțit de dr. Laura Ghinea, președinta Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Baia Mare. Gazde au fost directorul Dan Filip, directorul adjunct Felix Feldman și profesoara Rozalia Iura. Motivul pentru care prefectul ing. Anton Rohian a dorit să se întâlnească cu elevii a fost inițierea unui proiect care constă în stabilirea temei pentru lucrarea de atestat din acest an ca fiind portretul episcopului de origine maramureșeană Mihail Pavel. Inițiativa este o continuare firească a demersurilor din ultimul an și jumătate ale prefectului de Maramureș, care au constat în montarea unei noi plăci pe mormântul episcopului din Biserica din Slatina, Ucraina, și a unei plăci comemorative pe peretele exterior al aceluiași lăcaș de cult.

Marea despărțire nu reprezintă în concepția tradițională o încheiere definitivă a destinului individului, dincolo de care nu mai există nimic și nu se mai continuă nici o legătură cu lumea viilor, ci o trecere ireversibilă, din lumea aceasta în “lumea de dincolo”.

În ceremonialul de înmormântare, accentul este pus pe secvențele care marchează marea despărțire și pregătesc marea trecere. Moartea este concepută, imaginar, ca o lungă călătorie, marcată și pe plan ceremonial, într-o lume similară acesteia de aici, deși opusă ei.

Suita cântecelor ceremoniale de înmormântare se grupează în două serii paralele. Prima serie are un caracter general, fiind alcătuită din:

cântecul zorilor, interpretat la casa mortului în zorii celor două zile dintre moarte și înmormântare;

cântecul de rămas bun, cântecul mare în care defunctului i se dau sfaturi pentru marea lui călătorie;

După o întrerupere de peste un sfert de veac, Centrul Cultural Sighetu Marmației a reluat, în anul 2015, activitatea  secției de teatru ! Cu peste patru decenii în urmă la Sighetu Marmației avea loc premiera spectacolului cu piesa “Plicul” de Liviu Rebreanu, care marca deschiderea oficială a Teatrului Popular sighetean. Au urmat o serie de spectacole în care au jucat medici, profesori, funcționari și angajați a intreprinderilor sighetene, spectacole regizate de actori sau regizori de la teatrele din Baia Mare, Cluj Napoca sau Satu Mare.
În cadrul proiectelor Centrului Clutural Sighetu Marmației de revigorarea a activității artistice de amatori, au fost montate piesele: „Un musafir neașteptat”, de Ludovic Bruckstein, „O noapte furtunoasă” de IL Caragiale și „Janka”  de Oscar K. Speace, regia artistică Dorel Todea.

În revista Tribuna nr. 24 din 16 iunie1966 găsim un interviu în care Gheorghe Chivu evocă anii copilăriei : „M-am născut într-un sat de oameni aspri, duri ca şi sărăcia lor de pământ peste care ploile se îndurau foarte rar să se abată, iar când poua, satul întreg lua parte la jocul paparudelor. (...)La noi se dă apa de pomană la înmormântări, ca un dar scump şi rar”. Primul contact al poetului cu arta se întâmplă la Chirnogeni: „...prima întâlnire cu o operă de artă plastică este statuia în piatră şi mulajul de la primărie, a monumentului eroului din satul nostru Chirnogeni. (...) Acest monument, murindu-i tatăl în război, mă înfiase spiritual, îmi era tată”.
Primele cântece şi versuri populare le-a auzit de la mama sa, Demetra dar şi da la tată său (Dobre) care era un bun povestitor, cunoştea literatura populară, baladele şi legendele locului.

Plecat dintre noi  la 57 de ani, cu 15 ani în urma, Laurențiu Ulici lasa așa cu le dorea mai tinerilor săi confrați ”dâră apasată pe harta literaturii române”  Fără a ne ocupa acum de meritul uriaș pe care la avut la înființarea și continuitatea Festivalului de Poezie de la Sighetu Marmației pe distinsul critic și președinte al Uniunii Scriitorilor,” inimitabilul, ingeniosului, memorabilului Laurențiu Ulici” (Lucian Vasiliu) ar trebui``să-l iubim mai departe și să nu-l tulburăm” cum spunea Varujan Vosganian și să trecem la textele pe care le-a scris. Unul din ele e publicat la 1 ianuarie 1989 în revista Contemporanul și se intituleaza Cei care vin. Aproape întreaga viața a dedicat-o tinerilor creatori și nu putea încheia ultimul an de dictatură decât scriind tot despre tineri. Un simț estetic extraordinar l-a însoțit mereu și nu l-a părăsit niciodată pe marele critic.

Creaţia lui Nicolae Breban suscită şi va suscita în permanenţă diverse şi multiple interpretări, chiar consideraţii de ordin estetic şi literar. Opera sa monumentală (peste 15 mii de pagini) deschide un larg câmp de cercetare şi interpretare, mai ales că, Nicolae Breban a creat în două perioade diferite, păstrându-şi consecvent crezul artistic. Dacă la data apariţiei, unuia din cele mai importante romane ale sale Bunavestire, nu i s-a recunoscut în totalitate valoarea,  într-o anchetă literară iniţiată de revista Observator cultural (nr. 45-46, 3-15 ianuarie 2001) romanul Bunavestire este plasatîntre primele zece romane româneşti ale secolului XX ( iar alte patru - Animale bolnave, În absenţa stăpânilor, Drumul la zid şi Don Juan - sunt clasate între romanele până la locul 60 dintr-un total de 150 de opere). Singurul autor în viaţă, care figurează cu un titlu între primele zece ale secolului trecut, ne-a mărturisit într-un interviu: „Bunavestire o consider cheia de boltă a creaţiei mele romaneşti, pentru că am făcut în această carte un exerciţiu tipologic revoluţionar, nu numai pentru România, o noutate care vine în linia tipologica dostoievskiană.

Lucrarea  de faţă se bazează pe mărturiile directe ale performerilor de pe Valea Ruscovei, satele Repedea, Ruscova şi Poienile de sub Munte, în luna iulie, 2007.

     Preocupările, foarte susţinute, pentru căsătorie, în sărbătorile de iarnă, comportă o explicaţie imediată. După Crăciun, Anul Nou şi Bobotează, urmează Câşlegile, perioadă a ciclului calendaristic când se fac cele mai multe nunţi în sat. Era firesc ca fetele să se folosească de puterea marilor sărbători în vederea unui măritiş cât mai apropiat. ( v. şi Viorel Rogoz, Consideraţii etnografice asupra obiceiurilor augurale..., în Tribuna, nr. 2, 12 ian. 1984, p.5 )

      Pericolul că ar putea trece Câşlegile fără ca măritişul să aibă loc apare ca o obsesie în gândirea fetelor de pe Valea Ruscovei. Văzând Câşlegile aproape trecute, fata se află în pragul disperării. De aceea, aceasta va încerca o influenţare magică a celui ursit, recurgând la o serie de practici magice.

„Maramureşul – situat în cursul superior al râului Tisa – formează în privinţa topo-hidrografică un teritoriu închis din toate laturile, de dealuri mari şi munţi înalţi, ca o cetate, având ca poartă locul îngust lângă Hust, unde Tisa părăseşte locul său natal. Apele pătrund acest teritoriu, cum e pătrunsă frunza arborelui de nervele sale: râuri curg din toate marginile până la mijlocul ţinutului, unde Tisa toate le adună, primind de-a stânga râurile Mara, Iza şi Vişeul, de-a dreapta Apşa, Tarasul, Talaborul şi râul Neagova, toate aceste râuri se ramifică în văi şi vâlcele de o rară frumuseţe naturală, cum le are pământul clasic al Eladei şi al Italiei. Teritoriul Maramureşului având marginile sale naturale, numai puţine schimbări a suferit în decursul secolelor...”. Este cea mai frumoasă descriere a Maramureşului făcută într-o notă de subsol în celebra lucrare „Diplome maramureşene din sec. XIV-XV” a savantului Ioan Mihalyi de Apşa.[1]   

Instituția Prefectului – Județul Maramureș a dorit să marcheze într-un fel mai puțin obișnuit Ziua Culturii Naționale și aniversarea a 166 de ani de la nașterea poetului, prozatorului și publicistului Mihai Eminescu. Astfel că in 14 ianuarie, cu o zi în avans, la Palatul Administrativ a fost organizat un eveniment cultural, care a cuprins un moment muzical și unul poetic.
Partea artistică a zilei a fost precedată de discursuri ale oficialităților. Ca o gazdă bună, prefectul Anton Rohian a îndeplinit și rolul de moderator. El a arătat faptul că este pentru prima dată când într-un spațiu cu o lungă istorie în spate, cum este sala mare de ședințe a Palatului Administrativ, are loc un spectacol de poezie. Momentul cultural de astăzi a adus aici un aer proaspăt, un aer de cultură adevărată.

Luni, 11 ianuarie, în Salonul Artelor al Bibliotecii Județene “Petre Dulfu” din Baia Mare, a avut loc vernisajul expoziției de fotografie intitulate “Maramureș – oameni și locuri”, dedicate Zilei Naționale a Artei Fotografice în România. Vernisajul a avut loc cu ocazia aniversării a 204 ani de la nașterea lui Carol Popp de Szathmari (11 ianuarie 1812, Cluj – 3 iulie 1887, București), primul fotograf de artă și documentarist din Regatul Român și unul dintre primii zece fotografi din Europa. De asemenea, evenimentul face parte din programul de susținere a candidaturii municipiului Baia Mare pentru obținerea titlului de Capitală Europeană a Culturii în 2021.
Sunt expuse lucrări realizate de artiștii fotografi Tudorel Ilie, Felician Săteanu, Ioan Brezoszki (România), Banfi Barnabas și Csider Balint (Ungaria).