Masacrul de la Thorigné sur Dué. In cautarea pantofului marca ″Doc (Dr.) Martens″!
Motto: La mort ce n’est rien. Mais vivre vaincu sans gloire, c’est mourir tous les jours.
Moartea nu inseamna nimic. Dar a trai invins, fara glorie, inseamna a muri in fiecare zi. (Napoleon)
Doc Martens (Dr. Martens), este o marca de pantofi (si botine, cizme) de piele fabricata de catre intreprinderea britanica cu acelasi nume, care de-altfel o si distribuie in lume.
Este medicul Klaus Märtens, care in 1946, in timpul convalescentei sale, dupa un accident la ski, cu prietenul sau inginerul Herbert Funck, concep si realizeaza acesta marca de pantofi pe perna de aer (ortopedic, in exclusivitate), printr-un procedeu, de ″sudura la cald″ (foarte inovator in acea perioada!), care permite crearea unei cavitati in interiorul brantului.
Distrbuiti la inceput pe piata germana, acesti pantofi pe perna de aer, vor atrgage atentia, in special, varstnicilor, care au dificultati cu picioarele in timpul mersului, dar in mai putin de doi ani dupa crearea lor, ei vor fi comercializati in intreaga Europa.
In 1959, fabricantul britanic de pantofi Bill Griggs obtine o licenta exlusiva a acestui produs fabricat in uzinele Wollaston cu numele de ″Dr. Matrens″ si inainte de a-l comercializa îi aduce cateva modificari originale (airwair), pentru a ameliora (rentabiliza!) confortul acestuia.
Faptul ca brantul este compus dintr-o structura in forma de cuib de albina si o perna de aer pozitionata sub intreaga talpa (constructie Goodyear) care izoleaza piciorul de sol, acesta permite o foarte buna absorbtie a undelor de soc, ceea ce reprezinta un factor de confort.
In plus, toate materialele utilizate in realizarea lui sunt impermeabile la uleiuri, grasimi si acizi.
In 2012, ″Dr. Martens″ era prezent in intreaga lume si dispunea de sase magazine cu acest nume la : Londra (Marea Britanie), Paris-Lyon-Rennes (Franta), Portland (SUA) si Montreal (Canada).
Amprenta acestui model de pantof, a fost identificata la locul masacrului in Dosarul criminal ″Macelarul din Sarthe″, un cvadruplu asasinat comis cu bestialitate, cu un satar si cu un cutit de bucatarie (cu "maner galben"), in seara zilei de 4 septembrie 1994 la Thorigné sur-Dué (Departamentul Sarthe, Regiunea administrativa Pays de la Loire, in vestul Frantei).
Dany Leprince, un modest si onest salariat al unei societati de dezosificare a carnii, SOCOPA (macelarie industriala aflata la cca 15 km de locuinta sa), fara antecedente penale, necunoscut in anturajul sau ca un individ cu un comportament violent, nefiind capabil (din punct de vedere psihic !) nici macar sa-si sacrifice animalele din gospodaria sa personala (lucru facut pe atunci de catre fosta lui sotie, Martine Compain, specializata in dezosarea carnii, tot la SOCOPA !), este acuzat pe nedrept de acest macel, in care au fost asasinati cu sange rece fratele sau, Christian Leprince cu sotia sa Brigitte Leprince, precum si doua dintre cele trei fetite ale lor, Sandra si Audrey Leprince. (A se vedea pentru detalii si ciclul de articole al autorului consacrat acestui Dosar criminal Leprince: "Drama de la Thorigné sur-Dué": http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44856-drama-de-la-thorigne-sur-due-dupa-douzeci-de-ani-le-drame-de-thorigne-sur-due-vingt-ans-apres.html; "Drama unui nevinovat, condamnat la inchisoare pe viata": http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44887-drama-unui-nevinovat-condamnat-la-inchisoare-pe-viata.html; "Libertatea sub sechestru a lui Dany Leprince": http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44913-libertatea-sub-sechestru-a-lui-dany-leprince.html).
In ciuda lipsei unor probe materiale fiabile (directe si certe!), in ciuda faptului ca amprentele genetice ale acestuia nu au fost identificate la locul dramei (nici pe armele crimeilor: satarul si cutitul de bucatarie si nici pe obiectele din interior), in ciuda faptului ca adevaratul criminal, parea sa fi purtat pantofi marca ″Dr. Martens″ (o marca de pantofi pe care Dany Leprince nu a purtat niciodata, desi, i-ar fi putut procura de la Rennes!), pe 16 decembrie 1997, acesta este condamnat la Le Mans de catre Juriul Popular (Curtea cu Jurati) Sarthe, la inchisoare pe viata cu o perioada de siguranta, maxima, prevazuta de lege, de 22 de ani!
Dosarul Masacrului de la Thorigné sur-Dué (in care sunt implicat, indirect, prin intermediul investigatiilor si lucrarilor mele!) este, in cele doua decenii de existanta al lui, pe de o parte, unul dintre cele mai celebre si sinistre (macabre) dosare criminale franceze, iar pe de alta parte, unul dintre cele mai prost instruite, cu numeroase lacune ("zone de umbra"), practic, lipsit de probe materiale fiabile, care au permis totusi unui Juriu Popular (Curte cu Jurati, compus din 3 magistrati si 6 cetateni alesi la intamplare de pe liste electorale locale), condamnarea unui nevinovat, Dany Leprince, la inchisoare pe viata ! (A se vedea si articolul autorului consacrat acestui masacru: Masacrul de la Thorigné sur-Dué. Unde sunt cei vinovati?: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2011/03/masacrul-de-la-thrigne-cine-sunt-cei.html)
PREAMBUL
Cu doua decenii in urma, luni, in dimineata zilei de 5 septembrie 1994, la ora 09h20, in localitate (comuna) Thorigné-sur-Dué, colegii (si salariatii !) lui Christian Leprince de la intreprinderea de Caroserie Auto (pe care acesta gestiona) din localitate se deplaseaza la domiciliul acestuia unde descopera masacrul sotilor Leprince: Christian (in varsta de 34 de ani) si Brigitte (in varsta de 36 de ani), respectiv, doua dintre cele trei fetite de-ale lor: Sandra (in varsta de 6 ani) siAudrey (in varsta de 10 ani)!
Nestiind unde s-ar putea afla Solène, ceea de-a treia fetita al cuplului Leprince (un bebelus in varsta de numai 2 ani), Martine, sotia lui Dany si Nelly Hatton (baby-sitter), angajata familiei Leprince, sosita de curand la munca, incep sa o caute prin imprejurimi, dar negasind-o, intra in casa si o descopera la etaj in camera ei:neagresata, ingrijita, curata, ca si cum ar fi fost de curand schimbata.
Ceea ce ele, aparent, nu pot explica, iar ulterior, nici jandarmii -anchetatori, de la Brigada de Jandarmerie Le Mans (Capitala Departamentului Sarthe), care sosesc destul de rapid la locul dramei.
Ei avanseaza ideea ca asasinul, fie ca nu stia de existenta acesteia (deci nu ar fi gasit-o!), fie considera ca fiind un bebelus, ea nu poate furniza nicio informatie viitorilor anchetatori, cu atat mai mult cu cat ea nici nu a asistat in direct la macel.
Cu alte cuvinte, ea nu putea fi considerata un "martor ocular" in acest dosar de cvadruplu asasinat.
In acest timp, Dany Leprince (in varsta de 37 de ani), sotul lui Martine Compain (in varsta de 38 de ani), tatal a trei fetite si el: Célia (in varsta de 15 ani) Marion (in varsta de 10 ani), si Pauline (in varsta de 5 ani), care presta pe atunci doua activitati lucrative in paralel, cea de agricultor ziua si cea de muncitor insarcinat cu ambalarea carnii la Intreprinderea SOCOPA (Macelarie industriala) in cursul noptii, se afla la munca, la cca 15 km distanta de locuinta sa, aflata in proximitatea pavilionului (casei) lui Christian, unde se deplasa zilnic in jurul orei 03h00, dimineata.
Robert si Renée Leprince, parintii lui Christian si Dany, locuiau impreuna cu Alain Leprince, fratele lor cel mai mic, la cca 550 de m de cei doi.
Considerat de catre jandarmii-anchetatori insarcinati cu ancheta principalul suspect in acest cvadruplu asasinat, Dany Leprince este arestat, iar dupa 46 de ore de arest, la sediul Brigazii de Jandarmerie Le Mans, in ciuda nevinovatiei sale, Dany Leprince, epuizat, marturiseste asasinarea cu sange rece al fratelui sau Christian!), pentru ca ulterior, inainte sa fie deferit Justitiei, Judecatorului de Instructie (Magistrat responsabil cu instruirea dosarelor penale), Cèline Brunetiere, acesta sa revina asupa depozitiei sale si sa-si renege toate declaratiile "in bloc" care il incriminau, afirmand ca sotia sa minte si vinovatul ar fi ea, care cu complicitatea cuiva (a unui necunoscut, probabil un amant!) ar fi comis acest masacru, facand presiuni psihologice asupra Céliei pentru a-l identifica pe el ca ucigas (asasin)!
In realitate, Dany s-a autoacuzat la inceput, marturisdu-si o crima necomisa, numai pentru a-si proteja sotia sa Martine si fiica sa Célia, care, credea el pe atunci, ca ar fi implicate in masacru, fara ca el sa fi fost la curent cu acesta.
Incarcerat in arest preventiv din 9 septembrie 1994 dupa ce Cèline Brunetière il inculpa ofiocial de cuadruplul asasinat, marti, pe 16 decembrie 1997, in ciuda schimbarii depozitiei sale, Dany Leprince este condamnat, conform Art.132-23 al CPF (Codul Penal Francez), dupa o deliberare al Juriului Popular Sarthe (Le Mans) care nu a durat decat 03h20, la pedeapsa maxima prevazuta de lege (in cazul unei infractiuni criminale de acest gen), adica, la inchisoare pe viata, cu o perioada de siguranta de 22 de ani, inainte de care el nu poate solicita eliberarea sa conditionata sub contol judiciar. (A se vedea si articolele autorului consacrate acestei tematici: "Whole life tariff": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/06/whole-life-tariff.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/06/normal-0-21-false-false-false.html; "Condamnat la inchisoare pe viata (Recluziunea criminala pe viata. Partile I si II)": http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42413-condamnat-la-inchisoare-pe-viata.html).
APROFUNDAREA DOSARULUI
Este Martine Leprince (Compain), alertata de catre salariatii si colegii lui Christian, de la Caroseria Auto al acestuia, cea care in prezenta lui Alain, fratele cel mic a lui Dany si Christian, deja sosit la fata locului, anunta jandarmii de la Brigada de Jandarmerie, de la Le Mans, si îi aduce la cunostinta sotului ei Dany, drama familiala, rugandu-l sa vina urgent acasa.
Pe de-o parte, anchetatorilor-jandarmi ajunsi la locul acestei drame le vine foarte greu sa inteleaga provenienta urei si cruzimii cu care acest masacru a fost comis (in prealabil, mutilarea victimelor fara scrupule, sange imprastiat pe dusumea, pe pereti, pe plafon, pe usa principala de la intrare, pe cutia postala, precum si pe cararea care separa cele doua proprietati), iar pe de alta parte, se intreb daca este vorba de unul sau de mai multi agresori (criminali).
In Procesul lor verbal, dupa o scurta ancheta, jandarmii, reproduc (oficial) derularea dramei: ″Criminalul (identificat in persoana lui Dany Leprince), a intrat in locuinta victimei prin usa din fata (principala). Christian a fost ucis afara, la intrarea in gradina (proprietatea) lui Dany, langa cutia de scrisori si tras de picioare in casa, care i-au fost aruncate peste cadavrul lui Sandra, injunghiata (mai devreme) cu mai multe lovituri de cutit. Brigitte, sotia sa, care in acel moment consuma un iaurt in bucatarie (varsat pe jos), luata prin surprindere, a fost lovita cu un satâr.
Incercand sa se apere cu un vătrai, acesta in cadere si-a lasat amprenta digitala (cu urme de sange) pe usa de bucatarie. Audrey a fost ucisa, tot cu mai multe lovituri de cutit, in baie (lovitura de satar fiind vizibila pe masina de spalat !) si trasa de picioare pe culoar in sufragerie. Mobilul masacrului ar fi fost o cearta (neprevazuta) izbucnita intre frati datorita unei datorii vechi (neachitate) de 10.000 Ffr (1.500 €) pe care Dany avea fata de Christian, confirmata printr-o chitanta de mana gasita la locul dramei″.
Si alte informatii puteau fi obtinute la locul dramei, dar ele, din pacate, nu au fost exploatate : ″amprente de pantofi de femeie; o amprenta de pantof ″Doc Martens″ nr. 41 (unele documente mentioneaza nr.42), al carui proprietar nu a fost identificat niciodata; doua ADN-uri masculine gasite pe manerul galben al cutitului de bucatarie utilzat in timpul masacrului si care nu au fost nici ele identificate (deci niciunul nu a apartinut lui Dany Leprince !); un buton (nasture), care nu apartinea hainelor victimelor si care, ulterior, ar fi fost si pierdut; o suvita de par, fara radacina, in mana lui Sandra, care nu a permis identificarea ″proprietarului″ acesteia in timpul anchetei ″.
In sfarsit, jandarmii gasesc atat portile garajului cat si cea a bucatariei casei (lui Christian Leprince) inchise pe dinauntru.
Dupa ce au fortat usa garajului, ei nu gasesc nimic ceea ce i-ar fi putut “interesa”, in interior!
Cu alte cuvinte, nu observa, printre altele, nici faptul ca in garaj exista o scara interioara rabatabila prin care se putea ajunge in podul casei, descris, ulterior de catre Laurent Rousseau, care lucra acolo in perioada respectiva (la negru).
Mai mult, acest detaliu descris de catre Laurent Rousseau, nu au remarcat nici jandarmii insarcinati ulterior cu ancheta : Jacky Goyer, Comandantul de brigada Patrick Camlann, Majorul Balay, respectiv, Daniel Monnier, Comandant la BRD (Brigada de Represiune a Delincventei) Le Mans, care a condus ancheta!
Russeau, spunea ca daca jandarmii ar fi urcat in pod l-ar fi gasit acolo!
In schimb, in dulapul de bucatarie, in casa lui Dany, in sertarul cu cutite, ei gasesc cutitul cu manerul galben care ar fi fost utilizat de catre agresor (presupus ca ar fi fost Dany) in timpul masacrului.
Ghinionul lui Dany: asa cum rezulta din investigatiile lui Roland Agret (el insusi victima a unei grave erori judiciare, condamnat pentru o crima pe care nu a comis-o, ulterior reabilitat), Presedintele Organizatiei ″Action Justice″ (care sprijina pe cei condamnati pe nedrept), pare totusi ca Rousseau era alcolic si sufera de o „usoare” instabilitate psihica.
Din acest motiv depozitia lui, a fost mai mult decat indoielnica. (A se vedea pentru detalii si articilul autorului: "Roland Agret, un simbol al erorilor judiciare de pretutindeni": http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42969-roland-agret-un-simbol-al-erorilor-judiciare-de-pretutindeni.html).
Dupa cum precizeaza Procesul verbal al Institutului Medico-Legal din Le Mans (pe care l-am putut studia), victimele au fost mutilate si ulterior ucise, simultan, cu un satâr si cu multiple lovituri de cutit de bucatarie cu maner galben (unul de tip macelarie), in regiunea craniano-cervicala, ale fetelor, ale mainilor si ale bratelor.
Intr-o prima faza a anchetei, marturiile lui Dany, Martine, precum si ale lui Célia, in mare, coincid.
Conform acestora, duminica, in dupa-masa zilei de 4 septembrie, copii lui Dany si Christian s-ar fi jucat impreuna in curtea casei lui Dany, iar in jurul orei 18h30 fetele lui Christian, la insistentele lui Brigitte, s-ar fi intors acasa, in curte.
Dany ar fi semanat in cursul zilei rapiţa pe camp si spre seara s-ar dus prin vecini, la un prienten Jean-Luc Malherbe, pentru a-l ajuta in instalarea unui aragaz vechi, cu care ar fi baut, intre timp si un aperitiv.
Conform depozitiei lor, Dany ar fi plecat de la ei in jurul orei 22h00, o ora deja tarzie pentru el, cum acesta se scula zilnic la ora 02h30 pentru a ajunge la SOCOPA la ora 03h00.
Renée, mama lui Dany, confirma si ea ca l-ar fi auzit trecand cu masina prin fata casei lor in jurul orei 21h40.
Iata astfel si primele mici dezacorduri (divergente) in privinta intoarcerii acasa lui Dany.
In jurul orei 21h15 pentru Martine si 22h00 pentru familia Malherbe.
In schimb, in declaratiile sale, Dany mentioneaza ora: 21h30!
In orice caz, conform celor declarate de Martine, imediat dupa ce a ajuns acasa, Dany a mancat singur, a facut un duş si s-ar culcat.
Ceea ce ar fi trebuit sa se intample inainte de ora 22h00, pentru ca, conform depozitiei lui Célia, ea s-ar fi culcat dupa terminarea filmului la care se uita, adica dupa ora 22h00, iar Dany deja dormea.
Celalat cuplu, Christian si Brigitte au fost invitati cu fetele lor la masa de seara la socrii lui Christian (parintii lui Brigitte), iar dupa intoarcerea lor acasa, conform parintilor lui Brigitte, ea le-ar fi telefonat in jurul orei 20h50—21h00.
Cu alte cuvinte, pana atunci toti erau in viata si totul ar fi fost in regula !
In ziua urmatoare, luni, in dimineata zilei de 5 septembrie, la ora 02h30, ca de obicei, Dany s-a sculat si a plecat la munca, pe cand Martine era trezita de catre ceasul ei desteptator la ora 06h30.
Din declaratiile ei, ea ar fi plecat de acasa in jurul orei 07h45, iar in casa cumnatului ei, nimic pe atunci nu parea in neregula (neconfirmat, de-altfel, de catre nicio alta persoana)!
Legat de satâr, una dintre armele crimei, Martine ″isi aminteste″ ca inca din 2 septembrie el nu se mai afla in sertarul de sus al dulapului din garaj, unde era locul lui !
Insa pe 5 septembrie, in cadrul anchetei, cand un jandarm a examinand cu atentie acest dulap si a intrabat-o daca lipseste ceva din el, ea nu si-a dat seama de acest lucru, afirmand categoric ca: nu!
Cu alte cuvinte, in dulap, toate ustensilele de bucatarie ar fi fost locul lor !
In schimb, ″isi aminteste″ din nou ca acest satâr s-ar afla la socrii ei, Robert si Renée Leprince, pe care, dupa ce jandarmii il gasesc, era marcat numele unui angajat de la SOCOPA, unde (dupa cum am mentionat mai sus) si Martine lucra cu ceva timp in urma, efectiv, la dezosarea si transarea carnii animalelor, inainte de a se consacra, in exclusvitate, exploatatiei lor agricole familiale, precum cresterii porcilor.
Indentificat si gasit, acest salariat nu-si aminte sa fi imprumutat sau instrainat cuiva acest satâr vreodata !
In ceea ce il priveste pe Dany, el nici nu stia sa utilizeze un asemenea instrument de taiat si nici nu trebuia sa-l foloseasca, cum munca lui prestata la Uzina de prelucrare a carnii SOCOPA, consta in ambalarea si debarasarea carnii deja dezosate si transate si nu in transarea efectiva a ei!
Conform declaratiilor lui Célia, intotdeauna era Martine care se ocupa de taierea si transarea animalelor casnice (porci, gaini, etc.), cum Dany era destul de ″sensibil″ la ″asemenea activitati gospodaresti, care nu îi placeau deloc″ !
Insa, cum acest satâr prezenta o deformatie plata pe lama de taiere, ceea ce s-ar fi putut datora unei lovituri puternice pe masina de spalat in baia din casa lui Christian si Brigitte (descoperita in timpul anchetei), el este rechizitionat de catre justitie ca piesa (propba) incriminatoare la dosar.
Din acest moment, incepand din 7 septembrie, Dany si Martine Leprince, precum si parintii lui Dany, Robert si Renée Leprince, devin oficial suspecti in dosarul masacrului lui Christian Leprince si al familiei acestuia, iar incepand cu orele 20h55 incepe audierea lor.
Timp de 48 de ore, vor apare in fata anchetatorilor, mai intai, parintii lui Dany, Robert si Renée Leprince, care au povestit cosmarul trait, mai ales cand anchetatorii incercau sa-i convinga ca trebuie sa marturiseasca ca asasinul ar fi fiul lor, Dany.
Atunci, in starea de soc in care se afla dupa cele doua nopti nedormite in arestul jandarmeriei, datorita stresului si oboselii, Renée ar fi recunoscut ca Dany i-ar fi adus luni dimineata satârul plin de sange, strigand la ea sa-l spele.
Insa, ulterior ea isi retrage rapid depozitia, afirmand ca a fost obligata ″sub presiune″ sa o faca !
In ceea ce o priveste pe Martine Leprince, in timpul arestului, ea va da o a doua versiune a derularii evenimentelor, cu care il incrimineaza pe Dany, ceea ce nu a facut-o in prima versiune a ei.
In primul rand, are de dat explicatii anchetatorilor in legatura cu o rana si o umflatura la baza nasului, in partea dreapta, pe care le avea de cateva zile si care s-ar fi putut datora luptei ″corp la corp″ cu victimele macelului.
Insa, asa cum a confirmat si medicul legist, ele se datoreaza loviturii cauzate de catre o conducta flexibila lunga din material plastic cu care incercand sa loveasca un porc, s-a lovit singura din gresala.
In al doilea rand, intr-o prima faza, ea confirma versiunea ei in declaratiile facute jandarmilor pe 5 septembrie, la locul dramei.
Dar, dupa o pauza in cele 48 de ore de arest, pe 9 septembrie, dimineata la ora 02h00, in timpul unui somn ″foarte agitat″, incercand sa-si acopere fata striga cu voce tare : ″Opreste-te, opreste-te !″; ″Nu-nu-nu !″, respectiv, ″De ce Dany ?″
A doua zi ea are din nou o criza de neliniste si ″aude″ tot in somn, sotul ei urland disperat, fara sa stie exact unde si de ce, inainte ca medicul de garda sa-i administreze un calmant !
In urma acestor momente de ″cosmar″ traite (si de catre ea, ca de-altfel si de catre parintii lui Dany) ea delivreaza jandarmilor-anchetatori, in sfarsit, versiunea incriminatoare (pe placul acestora) care permite inculparea oficiala a lui Dany: ″Duminica seara, pe 4 septembrie, numai la cateva minute dupa ce Dany a terminat cina, ea s-a ridicat din fata televizorului sa duca resturile de mancare afara, cainilor, cand din intamplare aude ca Dany, afara in gradina, urla ca un nebun, vazandu-l cum lovea cu brutalitate pe fratele sau Christian, in vecinatatea cutiei postale. Apropiindu-se de cei doi ea incepe sa strige in gura mare : Opreste-te, opreste-te (!), Nu-nu-nu (!), indreptandu-se catre casa cumnatului ei pentru a o preveni pe Brigitte. Insa, cand intra in casa, nu poate decat sa constate masacrul comis deja de Dany! Aceasta zacea pe podea cu fetele ei, mutilate, fara suflare. In fine, pe cea mica, Solène, nu a mai cautat-o, pentru ca presupunea ca ea trebuie sa fie intr-o stare asemanatoare cu celelate victime, pe undeva in casa si dorea sa se intoarca acasa la ea fara ca Dany sa afle ca ea este la curent cu ceea ce a facut el. Atunci si-ar fi pus intrebarea : De ce Dany ? ″
Conform acestei versiuni, drama s-ar fi derulat in mai putin de zece minute, cat ea a fost absenta de acasa, pentru ca la intoarcere, ea si-ar fi condus fetele la culcare si s-ar fi asezat in fata televizorului, unde a si adormit, imediat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. (Cata indiferenta!)
La ora 23h00 s-ar fi trezit si s-a dus in dormitor, in patul conjugal, unde Dany dormea deja profund. (Cata nesimtire!)
In rest, in ceea ce priveste evenimentele din ziua de luni, 5 septembrie, ea pastreaza prima “versiune” a declaratiei sale, adaugand ca avea de gand sa-l denunte pe Dany, insa nu a facut-o de frica!
Cu alte cuvinte, se temea de faptul ca "asasinul" de Dany (despre care se stia ca era un fel de "blandul Ben"!), cu comportamentul sau de "animal salbatic" o va ucide si pe ea. (Cata ipocrizie!)
Astfel, in urma acestei versiuni, vineri seara, pe 9 septembrie, Martine Leprince este prezentat de catre jandarmii-anchetatori, Judecatorului de Instructie, Céline Brunetière (numit de catre Procurorul general al Republicii de Le Mans) cu instrumentarea Dosarului criminal Leprince, in calitate de ″martor″ !
Conform avocatului sau, Samuel Cornut, din acest moment Dany Leprince era considerat, in ciuda prezumptiei de nevinovatie (nu inca sub forma promulgata pe 15 iunie 2000 de catre Elisabeth Guigou, pe atunci Ministrul Justitiei: 4 iunie 1997-18 octombrie 2000) ″vinovat″ de masacrul comis la Thorigné sur-Dué si va fi audiat de catre Judecatorul de Instructie in aceasta calitate!
Si Célia, fata cea mare a lui Dany, ca de-altfel si Martine, isi schimba si ea depoztia ei in timpul arestului !
Insa, versiunea ei va fi diferita de cea a lui Martine.
Iata noua ei versiune : ″Duminica seara, Martine a lipsit la prima parte al filmului pe care o urmareau amandoua. In timpul publicitatii ea deschide usa cainilor care impacientati, vor navalii afara. In acel moment aude strigate in curtea unchiului sau, in care un barbat pe care il identifica in persoana lui Dany, il lovea cu bestialitate pe acesta, iar in disperarea lui incercand sa iasa din curte se indrepta catre cutia de scrisori. Simultan, ea aude tipete si gemete din interiorul casei lui Christian, care ar fi provenit de la Brigitte, respectiv, fetele lor: Sandra si Audrey.″
Conform acestei versiuni, ea nu a vazut-o pe mama ei, Martine (pana in dimineta zilei urmatoare, luni.
Un "amanunt" foarte important, care nici el nu a fost exploatat!) si nici nu a auzit-o timp de aproximativ o ora, motiv pentru care era ingrijorata si s-a fi culcat tensionata. (Cata "luciditate"!)
Arestat datorita noilor versiuni ale depozitiilor lui Martine si Célia, timp de doua zile si doua nopti, Dany is mentine declaratia facuta la locul dramei, luni, pe 5 septembrie.
Adica, ca el este nevinovat si in momentul in care crima a fost comisa, chiar si el ar fi fost in fata televizorului.
Insa, in cea de a 46-a ora (cu numai doua ore inainte ca termenul legal de interogatoriu sa expire!), Dany, epuizat si trumatizat psihic, comite o gresala fatala, marturisind o fapta (pe care nu a comis-o !), numai pentru a-si ptoja sotia si fiica (conform PV): ″″Duminica seara, dupa ca a servit aperitvul de la Malherbe, se intoarce acasa ingrijorat datorita problemelor sale financiare si trece pe la Christian (care era in compania lui Brigitte) sa-i ceara un imprumut de 20.000 FRF (cca 3.000 de euro), care insa il refuza din cauza unei datorii mai vechi, neachitate, in valoare de 15.000FFR (cca 2.300 de euro si nu 10.000 de euro, cca 1.500 FFR). Acest lucru il scoate din sarite si incepe sa urle la Christian, amenintandu-l, care se indreapta spre poarta pentru a o preveni pe Martine, sotia lui. Ajungandu-l din urma, in proximitatea cutiei de scrisori, il loveste pe acesta cu satârul sustras din dulapul aflat in garaj (care, dupa cum a remarcat Martine, lipsea inca din 2 septembrie) si pe care il avea ascuns la spate, moment in care Martine ar fi strigat : ″Opreste-te, opreste-te (!), Nu-nu-nu (!), De ce Dany ?″, la care el i-ar fi raspuns : ″Nu te baga in ceea ce nu te priveste !″ Dupa care, nu-si mai aminteste ceea ce a facut exact, doar ca s-a dus acasa si s-a culcat. La ora 02h30 s-a sculat, ca de obicei si a plecat la munca, iar satârul l-a dus la mama lui, Renée, in cursul zilei, pentru ca aceasta sa-l curete de sange″″.
Era exact ceea ce au vrut sa auda si anchetatorii, care dupa ce au consemnat noua declaratie a lui Dany Leprince, in cursul serii, l-au si prezentat imediat Judecatorului de Instructie Céline Brunetière, care inculpandu-l de cvadruplul asasinat, l-a si incarcerat, in cursul noptii (in detentie preventiva) la Inchisoarea din Rennes.
Motiv pentru care Brigada de Jandarmerie de la Le Mans a si fost elogiata de catre Directorul General al Jandarmeriei Nationale, Patrice Maynial, pe 13 septembrie 1994, pentru solutionarea atat de rapida al Dosarului Leprince!
Si asta in ciuda faptului ca nicio amprenta (digitala sau genetica!) a lui nu a fost identificata, nicaieri, la locul masacrului!
ADN-ul masculin identificat pe arma crimei nu-i aprtinea si nici macar pantalonii si camasa cu care s-a presupus ca ar fi fost la locul dramei (conform declaratiei martorilor, fara sa fi fost spalatate (din lipsa de timp!), nu purtau nicio urma de sange uman.
Numai o pata de rugina a fost identificata pe pantalonii lui (probabil, fie de la msina de spalat pe care a deplasat-o la el acasa, fie de la deplasarea aragazului la familia Malherbe, in cursul zilei de duminica, pe 4 septembrie) si o pata de sange provenind de la un animal (probabil de la locul sau de munca, Intreprinderea SOCOPA).
Cea ce ar fi fost imposibil daca, el ar fi fost autorul masacrului, pentru ca in timpul carnajului, sangele s-a imprastiat peste tot in casa, pe podea, pe pereti, pana in tavanul salonului.
In conclueie, o urma de pata de sange, oricat de nesemnificativa sa fi fost ea, putea fi pusa in evidenta, pe pantofii sau hainele acestuia.
In ceea ce il priveste pe Dany, el s-a retractat in orele care urmeaza (imediat ce afla ca sotia sa Martine cu complicitatea fiicei sale i-au intins o capcana!) si isi va sustine cu vehementa nevinovatia, afirmand ca jandarmii au facut presiuni asupra lui, facand sa creda ca Célia, era terorizata psihic de catre acestia (in incaperea vecina), ceea ce poate fi adevarat, pentru ca in principiu, in Juridictia franceza de tip "inchizitoriala", orice mijloc este ″autorizat″ pentru a convinge un criminal sa-si recunoasca fapta. (Semnalat de catre mine si in Jurnalul Administratiei Penitenciare "Les Gabelins Nws", intr-un articol in limba franceza. A se vedea pentru detalii si articolul autorului legat de aceasta problematica: "O posibila reforma a Justitiei franceze. O reforma fara forma si fara fond": http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/42600-o-posibila-reforma-a-justitiei-franceze-o-reforma-fara-forma-si-fara-fond.html; "Sacalii":http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42484-sacalii.html )
In plus, si el a declarat ca intre orele 21h26-21h50 se uita la televizor si acest lucru este adevarat, pentru ca a reusit sa reproduca cu cele mai mici detalii emisiunea care a avut loc, insa pe atunci, acest lucru nu interesa pe nimeni.
Nici pe anchetatori si nici pe Judecatotrul de Instructie, Céline Brunetière !
"Vinovatul" ideal, a fot identificat, arestat si inculpat.
Cazul a fost solutionat!
De-altfel, Jandarmul, Cpt. Roger Lambert care a dirijat ancheta in timpul arestului familiei Leprince (tatal si fiul cu familiile acestora), acesta recunoaste ca in asemenea situatii nici lor nu le este usor datorita unei puternice presiuni ″din exterior″, pe de o parte, din partea puterii politice (Primar, Prefect de Departament, respectiv de Regiune), care doreste solutionarea dosarului cat se poate de repede, iar de pe de alta parte, din partea societatii civile, a presei, precum si a opinei publice, care, doreste cu nerabdare sa cunoasca, vinovatul (vinovatii) !
In ceea ce priveste pantofii marca ″Doc Martens″ nr.41(42), amprentele carora au fost identificate la locul dramei, Dany Leprince, purta numarul 46 si niciodata nu a purtat pantofi firma Doc Martens.
Pe de-o parte, pentru ca asa cum am aratat mai sus, aceasta marca de pantofi nu se gasea pe toate drumurile (si nu se gaeste nici astazi, fiind destul de scumpa!), iar pe de alta parte, pentru ca perchezitia efectuata la domiciulul cuplului Leprince a confirmat acest lucru.
In plus, si anturajul lui Dany Leprince (rude, vecini, prieteni, colegi, etc.) a intarit afirmatia de mai sus.
In ceea ce priveste Brigada de Jandarmerie Le Mans, din cate stiu eu, ea niciodata nu ar fi fost echipata cu astfel de botine (ghete) in cadrul uniformei din dotare, deci este exclus ca aceste amprente sa fi fost lasate de catre un jandarm – anchetator sosit la locul dramei.
Mai putin daca acesta ar fi fost imbracat in civil sau in uniforma, dar incaltat cu pantofi Doc Martens (din garderoba personala!), ceea ce insa nu a fost confirmat de catre niciun jandarm.
Reconstituirea macelului pe 12 aprilie 1995 (la care Dany a refuzat sa participe !) si care s-a bazat, in principiu, pe depozitia sa, precum si pe depozitiile martorilor-cheie: Martine si Célia, a ridicat probleme serioase anchetatorilor datorita numeroaselor contradictii in declaratiile lor, dar si in ale tuturor celor care au fost audiati in acest dosar.
In realitate, ancheta nu a reusit sa stabileasca cu precizie, nici macar ordinea in care au fost masacrati membrii familiei Leprince.
Cum, conform declaratiei lui Célia, in timp ce Christian ar fi fost lovit cu bestialitate (cu o rara crizime !) de catre Dany cu satârul, langa cutia de scrisoari de la poarta de intrare, in interiorul casei, se auzeau tipete si gemete ale lui Brigitte, Sandra si Audrey, deja masacrati, inaintea lui Christian.
Iar tot in acest timp, ea nu a vazut-o si nici nu a auzit-o pe mama sa, Martine, care se invartea pe acolo (lipsind cca o ora din fata televizorului !), alergand dintr-o casa in alta strigand: ″Opreste-te, opreste-te !″, respectiv, ″Nu-nu-nu !″; ″De ce Dany ?″.
In plus, niciuna dintre ele nu vorbesc in depozitiile lor de un complice, in timp ce la fata locului au fost identificate, un ADN masculin (niciodata idenficat!) si o amprenta de pantof Doc Martens nr.41(42), care nu-i apartineau lui Dany.
Anchetatorilor a creat serioase probleme chiar si mobilul masacrului.
Presupunand ca exploatatia familiala era nerentabila, motiv pentru care Dany trebuia sa lucreze 18 ore pe zi, avand si o datorie de 2.300 € la Christian, solicitandu-i acestuia inca 3.000 €, macelul comis de catre acesta nu poate fi justificat pentru ca apararea a demonstrat clar ca situatia lui financiara nu era chiar asa de proasta (fiind destul de bine platit la SOCOPA) si atunci ar fi fost stupid sa-si distruga propria-i viata (si cariera), precum si ai celor din jurul lui pentru o suma relativ derizorie, avand in vedere faptul ca in momentul derularii dramei salariul minim orar era de 5,42€ (915,98 €/luna pentru 169h00 de munca).
Cu alte cuvinte, pentru o datorie, care nu reprezenta nici macar trei salarii minime pe economie !
Iar Dany nu era nici disperat, niciun dezechilibrat mintal (pentru a comite un asemenea macel, stupid !), ci un om absolut normal, fara antecedente penale si fara probleme psihice !
In plus, in realitate, el avea o datorie de cca 2.300 de euro (15.000 Ffr) si nu cea de mai putin, de 1.500 (10.000 Ffr), recunoasterea (chitanta) careia a fost gasita la locul dramei.
Nici gelozia dintre frati nu rezista ca mobil, chiar daca garajul lui Christian degaja beneficii, iar Brigitte era functionara la Posta ceea cea lor asigura un nivel de trai mult mai ridicat decat cel al cuplului Martine-Dany Leprince, pentru ca depozitiile celor din anturajul lor confirmau ca cei doi frati se intelegeau foarte bine, iar Dany a fost chiar mandru de reusita profesionala al fratelui sau, Christian.
Insa, nu acelasi lucru se poate spune si despre cele doua cumnate.
Martine era extrem de geloasa pe Brigitte, in particular, conform marturiei tatalui lui Dany, Robert Leprince, respectiv, al Baby-sitterului Nelly Hatton si, in general, pe reusita materiala a familiei cumnatului ei, Christian Leprince.
In ceea ce o priveste pe micuta supravietuitoare Solène, in momentul dramei nu avea decat 26 de luni si nici nu a asistat la drama, deci nu putea depune nicio marturie la proces.
Solicitata in 1996 de catre instructie, ea recunoaste pe o fotografie toti membrii familiei.
Parintii lui si surorile sale, dar si pe ″unchiul Dany″, pe care vazndu-l, loveste cu pumnii fotografia stragand : ″Dany rau, batea mama, Yaya, Yéyé (surorile ei)″!
Curios este faptul ca nimeni din anturajul lor nu era la curent cu asa ceva !
Pe Martine, pe care o numea ″Gentille mamy″, o lauda in schimb, afirmand ca: ″era draguta cu ea”; ″avea grija de ea”, etc.
Dr. Liliane Daligand, expertul pedopsihiatru, considera cele afirmate de catre Solène o ″depozitie″ in defavoarea lui Dany, ceea ce o asigura pe Céline Brunetière, Judecatorul responsabil cu instrumentarea dosarului, ca acuzandu-l pe Dany, este pe drumul cel bun.
Dar, copilul chiar daca era in custodia lui Nelly Holtton dupa drama, (ex-baby-sitterul la familia Brigitte-Christian Leprince), putea fi cu usurinta influentata si chiar manipulata de catre Martine Compain (ex Leprince, fosta sotie a lui Dany).
Ceea ce s-a si intamplat de-altfel, cu siguranta.
Pentru ca este putin probabil ca un copil de patru ani sa-si aduca aminte de un om pe care l-a cunoscut pana la varsta de doi ani si care nu era vazut decat rar acasa (datorita celor doua servicii pe care presta, aproape 18 ore/zi).
Si evident, mult mai rar in curtea parintilor ei, Brigitte si Christian Leprince.
In sfarsit, exista si o treia versiune a lui Martine, datorita ″elementelor noi″ care au aparut pe parcurs in dosar, pana la proces.
In martie 1996, cu putin timp dupa ″marturia″ lui Solène, o vecina afirma intr-o depozitie a ei ca in seara dramei ar fi vazut in jurul orei 22h00 trecand prin fata casei masina lui Dany si Martine, fara sa fi remarcat cine o conducea.
Iar, baby-sitterul familiei Leprince, Nelly Hotton, ″sugera″ ca Renée Leprince, mama lui Dany si Christian ar fi fost la curent cu cele intamplate inainte ca ea sa ajunga la ei luni, pe 5 septembrie, dimineata.
Convocata din nou de catre Judecatorul de Instructie Céline Brunetière pentru a face unele precizari legate de aceste ″elemente noi″ din dosar, Martine are un ″flash de memorie″ in prezenta ei : ″In seara dramei cand se precipita sa intre in casa lui Brigitte si Christian Leprince, a gasit-o pe Solène in camera ei patata cu sange. A luat-o din patutul ei, a dus-o la baie, a spalat-o, si a schimbat-o, dupa care a luat masina si a dus-o in graba la soacra-sa, Renée, spunandu-i acesteia ca Dany si-a pierdut mintile, ucigandu-i toata familia ei.
Ascultand-o, ea a refuzat sa o primeasca pe micuta Solène, pentru ca trebuia facut ceva pentru a-l salva pe Dany. Astfel, Renée ar fi rugat-o pe ea s-o duca inapoi in camera ei, acasa, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. In sfarsit, ea ar fi dus copilul inapoi si ar fi ramas cu el pana cand acesta ar fi adormit in pututul lui, cu ea langa el. Iata de ce, ea ar fi lipsit mai mult timp de acasa, motiv pentru care nu ar fi fost vazuta si auzita si nici vazuta de catre Célia, fiica ei.″
Odata terminata instrumentarea dosarului (secretul de instructie fiind bine pastrat, conform celor declarate de catre Procurorul Republicii Le Mans), acesta a fost inaintat TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) Le Mans pentru a fi judecat in PJPC (Procedura Juridica Penala Criminala).
Astfel, dupa aproape 40 de luni de ancheta, conform instructiei facute de catre Céline Brunetière, Dany (incarcerat preventiv inca din 9 septembrie 1994) fiind recunoscut vinovat pentru cele patru asasinate, este inculpat si trimis astfel in fata instantei criminale - Juriul Popular de Sarthe (Le Mans), care sa decida in privinta culpabilitatii (vinovatiei) sale.
In concluzie, pe 8 noiembrie 1997 se deschide (cu mai multe intreruperi datorita unor probleme si formalitati administrative) procesul lui Dany Leprince la TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) - Le Mans (Departamentul Sathe) in fata Juriului Poular (Curtea cu Jurati) de Sarthe.
Reluat pe 11 decembrie 1997 sub Presedentia lui Patrick Chauvel (51 de ani, deci magistrat cu experienta, consilier al Curtii de Apel Angers), avandu-l pe Jean-Claude Thin (51 de ani, cu un palmares profesional important: din 1993 Procuror de Le Mans, fost Judecator de Instructie la Douai-Lille, Nanterre-Paris, precum si la Curtea de Siguranta al Statului) Avocat general al acuzarii, reprezentand Ministerul Public, care solicita pentru inculpat pedeapsa maxima, climatul (contextul) social este complet defavorabil lui Dany.
Prezenta in calitate de martor, in instanta de divort cu Dany si salariata interimara intr-un spital din Sarthe, Martine, care dupa drama a parasit Thorigné-sur-Dué, povesteste la bara cea de-a treia versiune a ei, care are la origine o banala disputa legata de ″terenuri″ !
Si ca o ironie a sortii, a fost convingatoare.
Ajunge pana acolo incat sa precizeze chiar si faptul ca nu ar fi indraznit sa-si denunte sotul pentru ca acesta devenise ″un monstru″ si i-at fi fost frica de el.
Célia Leprince, fiica cea mare a ei si a lui Dany, atunci in varsta de 18 ani, eleva intr-o scoala profesionala cu profil de distributie (produse) si vanzari, si-a mentinut declaratia ei, in ultima versiune, pe care a facut-o in fata Judecatorului de Instructie, in timpul anchetei.
Din contra, invitata la bara, Renée Leprince, mama lui Dany, atunci in varsta de 57 de ani, fosta exploatanta agricola,″Turnul de control″ cum o numea baiatul ei, era ″ferm convinsa ca Dany este nevinovat. Ca el nu a ucis pe nimeni. Si a venit la proces sa afle adevarul ! ″.
Cu toate ca in timpul arestului, la sediul Jandarmeriei, ea ar fi recunoscut faptul ca Dany a adus ei satârul ″incriminat″ pentru ca sa-l spele de sange !
In ceea ce il priveste pe Dany, el si-a sustinut nevinovatia, ca de-altfel, de-a lungul intregii anchete.
Din pacate, in mod stupid, pana si avizul expertilor, medici-psihiatrii, care l-au consultat îi este defavorabil si il incrimineaza!
Din contra, desi Procurorul general Thin, a recunoscut ca: ″Procesul nu a permis, nu sa fie descoperit adevarul, dar nici macar sa se inteleaga ceea ce s-a intamplat cu adevarat in seara zilei de duminica, pe 4 septembrie 1994″, acest lucru nu-l impiedicat pe acesta sa ramana ferm pe pozitie si sa solicite pedepasa maxima prevazuta de lege in asemenea situatii (cvadruplu asasinat !), prevazut la art.132-23 al CPF: recluziunea criminala (inchisoarea) pe viata, cu o perioada de siguranta de 22 de ani, precum si cu retragera drepturilor civile, civice si de familie a lui Dany Leprince pe o perioada de zece ani.
Si asta in ciuda insistentelor avocatului apararii (pe atunci), Jean-Louis Pelletier, un renumit avocat penalist (angajat trup si suflet in majoritatea marilor procese criminale), care, pe buna dreptate, a incercat si a si reusit sa strecoare indoiala privind culpabilitatea lui Dany.
In principiu, acest lucru ar fi trebuit sa-i fie benefica, ceea ce din pacate, nu s-a intamplat, Dany urmand sa se intoarca in inchisoare pentru inca aproape 19 ani de recluziune criminala!
Este mama lui Dany, Renée Leprince, cea care sesizeaza celebra organizatie ″Action Justice″ a lui Roland Agret, simbolul erorilor judiciare in Franta (el insusi victima a unei grave erori judiciare, cum am mai mentionat, care pentru a fi audiat de catre Judecatorul de Instructie, s-a mutilat, trimitandu-i acestuia degetul intr-o scrisoare acestuia!), care lupta pentru cauza celor condamnati pe nedrept. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestuia:"Roland Agret, un simbol al erorilor judiciare, de pretutindeni": http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42969-roland-agret-un-simbol-al-erorilor-judiciare-de-pretutindeni.html).
Ulterior, acesta in cadrul unei contraanchete efectuate, publicate in cartea sa cu Nicolas Poincaré : ″Condamné à tort″ (Condamnat pe nedrept. ″Editions Michel Lafon, 2008), aduce dovezi irefutabile in privinta posibilei nevinovatii a lui Dany Leprince.
Sau mai exact, in favoarea indoielii vinovatiei lui Dany Leprince.
In cadrul acestei contraanchete, extrem de minutioase, in care Roland Agret reconstituie drama de la Thorigné cu lux de amanunte, Profesorul Michèle Rudler, fosta directoare al Laboratoarelor Politiei Stiintifice si Tehnice de la Paris, ajunge si ea la concluzia ca masacrul nu putea fi comis de catre o singura persoana.
Cu atat mai mult cu cat distanta dintre cele doua pavilioane (case) ale fratilor Leprince, Dany si Christian fiind mica (cca 15 m) si ele se aflau nu departe (in proximitatea) de o LGV (Linie de Mare Viteza, pe care circula TGV-ul, cu cca 300-350 km/h), mai multi martori au declarat ca ar fi auzit mai multe voci (diferite) ale agresorilor.
In plus, refacand traiectoria lui Dany in seara dramei intre ″La Goualtière″ si ″L’Imbaudièr″, pentru a trece in fata fostei ferme a familiei Renée si Robert Leprince, parintii lui, Roland Agret a constatat ca era mai mult ca posibil ca Renée sa fi auzit Fordul lui Dany trecand prin fata casei lor.
In schimb, in fata casei Froger (o vecina martora in defavoarea lui Dany), ar fi fost imposibil ca Doamna Froger sa fi auzit: ”Opreste-te, oprestete !”, strigat de catre Martine in momentul dramei si nici ceea ce Dany i-ar fi raspuns acesteia :″Nu te baga, vezi de treburile tale″ !
Chiar mai mult !
Doamna Menant si fata ei Morgane au confirmat ca vecinul lor Claude Bobet, presupusul amant a lui Martine, pe care ar fi surprins-o cu acesta in timpul unei relatii sexuale cu cateva ore inaintea dramei, ar fi avut grija de Pauline si Marion, cele doua fetite mai mici ale lui Martine, acasa, la domicilul lui.
Cu ajutorul expertului Gérard Lopez, de pe langa Curtea de Apel Paris, Roland Agret obtine prin intermediul imaginilor (desenelor) efectuate de catre Solène (aflata in grija matusii sale Patricia, asistenta maternel), ″negatia″ mesajului Dr. Liliane Daligand, psihopediatru care a facut raportul in timpul anchetei, la solicitarea Judecatorului de Instructie, Céline Brunetière.
Si alti martori, vecini, Elise si Gérard Hemonnet, Doamna Leroux, aduc marturii in favoarea nevinovatiei lui Dany Leprince.
In sfarsit, tot in aceasta perioada este facut cunoscut si un eveniment intamplat inca pe 25 decembrie 1997, cu putin timp dupa condamnarea lui Dany, cand o dentista-chirurg, D-na Marie-France Rouxel, a adresat o scrisoare Procurorului Republicii de Le Mans, legat de un apel telefonic pe care l-ar fi primit din partea lui unui oarecare Laurent Rousseau.
El afirma intr-un PV ca ar fi lucrat „la negru” in pavilionul familiei Leprince (acum proprietatea sotilor Pernel), unde in podul casei repara si inlocuia cablurile electrice, iar in momentul comiterii masacrului el s-a fi aflat la locul dramei, asistand astfel „in direct” la macel, si fiind chiar el care ar fi luat-o pe micuta Solène, sus, in podul casei.
Avand impresia ca suna la Brigada de Jandarmerie Le Mans (numai ultima cifra a numarului de telefon al D-nei Ruxel difera de cel al Jandarmeriei), acesta i-ar dat ei o serie de detalii despre cele intamplate in noaptea de 4 septembrie 1994, absolut inedite!
Din pacate insa, el se insala profund in ceea ce priveste ora comiterii masacrului.
Ceea ce pune la indoiala depozitia sa.
Este probabil si motivul pentru care, desi D-na Rouxel, a fost primita in audenta in ianuarie 2001, nici depozitia ei sa fi nu fi fost luata in consideratie.
Ea va fi reanalizata ulterior cu „seriozitate” numai in cursul anului 2006, cand au inceput sa apara si alte „elemente noi” in favoarea nevinovatiei lui Dany, gratie, tot lui Roland Agtret.
Pe 29 februarie 2009 insa, conform unui document adresat in copie si avocatilor apararii ai lui Dany Leprince (pe atunci: Jean-Denis Bredin, Yves Baudelot si Claude Lorente) de catre acesta, pe 3 iulie 2001 Procurorul Republicii de la Le Mans, ordona Grefierului “distrugerea probelor din dosar”, (cum sentinta lui Dany a ramas definitiva, deci dosarul lui a fost inchis, clasat !), ceea ce a si fost facuta pe 7 iulie de catre societatea de exploatare din Chavinières.
Printre aceste probe mentionam: un nasture de culoare violet gasit la locul dramei, langa cadavrul lui Sandra care ar fi putut proveni de la camasa asasinului, cum ea nu apartinea nimanui din Familia Leprince, nici a lui Dany si nici a lui Christian.
Apoi, evident, marturia lui Laurent Rousseau, care dupa ce a fost intervievat de catre jurnalisti, Jandarmeria nu l-a mai gasit!
Si toate acestea, intocmai, cand Procurorul Thin ordona aceasta distrugere a probelor din dosar, fara sa-si dea seama, el este in posesia unor „elemente noi” dupa condamnarea lui Dany Leprince, care ar fi putut face obiectul unui demers pe langa Comisia de Revizuire a Condamnarilor Penale.
In cadrul unei anchete de mare amploare, totusi, jandarmii gasesc la Le Croisy (Morbihan) un Laurent Rousseau, sef al Postei locale, care sub nicio forma nu corespunde persoanei descrise de catre dentistul-chirurg D-na Rouxel.
Adevaratul Laurent Rousseau este identificat gratie Comitetului de Sprijin a lui Dany Leprince, insa el afirma ca nu cunoaste deloc Thorigné sur Dué, in ciuda faptului ca intre anii 1970-1975 a efectuat in zona mai multe stagii de ucenicie.
El este descris, intr-adevar ca un alcolic, care povesteste „verzi si uscate” si care presteaza munca „la negru” celor care il solicita, dar nu recunoaste ca ar fi sunat-o vreodata pe D-na Rouxel si nici ca ar fi lucrat vreodata la Christian Leprince.
Si totusi, tatal acestuia, Albert Rousseau, declara ca fiul lui, Laurent, i-ar fi povestit „istoria” cu dentista careia ar fi telefonat din gresala, insa schimba vorba imediat.
In plus, Laurent stia si faptul ca exista in interior o scara prin care se putea urca in pod din garaj (trecand prin casa !?), unde se afla un luminator si canalele de scurgere a apei.
El afirma ca daca jandarmii ar fi descoperit scara si ar ar fi urcat in pod, pe el l-ar fi gasit acolo.
Descrierea locului este exacta!
Cu atat mai mult, cu cat nimic din ceea ce stia el legat de drama, nu a fost dat publicitatii.
Mai mult, asa cum am mentionat mai sus, detaliile date de catre acesta, nici macar jandarmii-anchetatori (Jacky Goyer, Patrick Camlann, Majorul Balay, respectiv, Daniel Monnier, Comandant la Brigada de Represiune a Delincventei Le Mans), nu le cunosteau!
Iar prenumele baiatului sau Nicolas, D-na Rouxel nu avea cum sa inventeze, daca el nu ar fi vorbit cu el si nu i-ar fi povestit de baiatul lui.
Insa, asa cum rezulta din investigatiile lui Roland Agret, pare totusi ca el era alcolic si sufera de o „usoare” instabilitate psihica.
Confunda felul cum isi alinta fetele: Amélie si Marie, iar dupa un repaus medical, in sfarsit cand este ascultat, declara ca datorita unei amnezii nu-si mai aduce aminte sa fi sunat vreodata la D-na Rouxel, nici macar, din gresala.
In fond si la urma urmei, el da patru versiuni diferite:
- Cea a D-nei Rouxel;
- Cea data lui Garance Lecaisne, jurnalist de investigatie, caruia îi ascunde telefonul dat D-nei Rouxel;
- Cea data lui Christine Corre, jurnalist la „Ouest France”, careia îi spune ca ar fi citit totul in presa si „marturia” lui este o pura inventie!
- Cea in care nu-si aduce aminte de telefonul dat D-nei Rouxel;
In sfarsit, exista si alte elemente care studiate cu atentie ar putea fi considerate ca „noi” si care mai mult ca sigur sunt in favoarea nevinovatiei lui Dany Leprince:
- Pe probele nedistruse inca la CHU (Centrul Spitalicesc Universitar) Nantes ar trebui recuperate si analizate toate ADN-urile care exista inca;
- Confruntarea dintre Célia Leprince si Martine Compain (fosta Leprince), pentru lamurirea divergentelor din declaratiile lor;
- Audierea lui Marion si Pauline Leprince, ceilalti doi copii ai lui Dany, respectiv a lui Solène si matusa sa din partea mamei, Patricia Bru, care intr-o depozitie a ei mai veche sustine „manipularea” copilului in defavoarea lui Dany, precum si a sotilor, Pernel, primii proprietari al pavilionului (casei) lui Christian Leprince si care s-au instalat acolo dupa masacru;
- Studiul „aprofundat” al cutitului de macelarie (pe care se afla inscriptia „Leprince”) descoperit in vara anului 1999 la Touffé, intr-o cariera de piatra din apropierea scenei macelului de catre Maurice Lebarbier, sef de lucrari la o societate de constructii, pe care el a predat-o Brigazii de Jandarmerie din localitate, (ulterior expediat la TGI din Mans) si care ar fi servit si el la mutilarea victimelor;
- Audierea lui Roland Agret, precum si a unui alt mare Jurnalist de Investigatie Nicolas Poincaré de la Canalul de televiziune TF1 care au facut contraancheta publicata in cartea lor „Condamné à tort, l’affaire Leprince”, in care autorii nu exclud posibilitatea incriminarii lui Martine Leprence si al amantului acesteia, Claude Bobet (?!), datorita mai multor versiuni ale depozitiilor ei, precum si a faptului ca la locul masacrului au fost decoperite doua amprente de pantofi: cel de barbat, marca Doc Martens, care nu-i apartine lui Dany, dar si una de femeie, care niciodata nu a fost analizata.
In schimb, alte ADN-uri gasite nu au fost comparate cu a niciunei alte persoane din anturajul familiei Leprince.
Merita sa semnalam aici si unele carente ale anchetei la locul dramei, iar ulterior, o serie de divergente ale expertizelor psihice.
Cum Maiorul Monier este primul care a „calcat” in casa, conform unei versiuni (cand erau deja la locul dramei, martorii oculari Franck Lepretre et Laurent Audry de la Caroseria lui Christian, Primarul Plais cu Dr. Bouzard si D-na Hatton) este foarte probabil ca amprenta (cu sange) al pantofului Doc Martens de pe dusumea sa fi fost a acestuia.
Conform altei depozitii, el ar fi fost primul care a intrat in garaj dar nu si in casa !
Si oricum, el nu purta pantofi marca Doc Martens.
Insa, in jurul orei 09h30 jandarmii Fradin si Rougement deja la fata locului fotografiau ″tot ce le statea in cale″, atat in exterior cat si in interiorul casei.
Amprenta pantofului putea sa fi apartinut si unuia dintre ei.
Insa, conform investigatiilor noastre, niciunul dintrei ei nu ar fi purtat pantofi marca Doc Martens.
Ceva mai tarziu, ajung pompierii, Grupul de Jandarmerie Sarthe urmat de Comandantul Companiei de Jandarmerie din Mans cu adjunctul sau, apoi Procurorul Republicii de la Le Mans, Capitanul Robert Lambert, iar ulterior doi medici legisti.
Niciunul dintre ei nu purta pantofi marca Doc Martens !
Si cutitul de macelarie gasit in cariera de piatra ridica o serie de probleme.
Este André Divare, primarul comunei (vecine) Tuffé care alerteaza jandarmeria ca un muncitor Maurice Lebarbier, sef de santier, responsabil cu niste lucrari de amenajare intr-o veche cariera de piatra apartinand comunei, ar fi descoperit un cutit cu marcajul „Leprince”, pe care Birigada de Jandarmerie din Tuffé o inregistreaza pe 9 iulie 1999, la numai cca un an si jumatate de la condamnarea lui Dany si o expediaza cu procesul verbal (in original) la TGI de Le Mans.
Comisia de Revizuire a Condamnarilor Penale ar fi gasit o copie a acestui document la sediul Brigazii, insa originalul s-ar ratacit in Arhivele TGI Mans.
Este vorba de un cutit de taiat (de bucatarie) cu lama mare pe care este gravat „Leprince” dar si incercari de a sterge aceasta inscriptie.
La vremea respectiva, jandarmii nu au acordat mare importanta acestui cutit si in concluzie nici nu l-au supus unei expertize prin intermediul PST (Politiei Stiintifice si Tehnice).
Comisia insa a verificat ca stersaturile voluntare sunt efectuate cu ajutorul unor „unghii” de catre un jandarm de la Brigada insarcinat cu ancheta pentru a se asigura ca este vorba de o „gravura” si nu de o „inscriptie” cu un obiect de scris.
Obiectul a fost in sfarsit depus ca proba „materiala” la IGNA (Institutul de Genetica Nantes Atlantique) aflat sub conducerea lui Jean-Paul Moisan, insa Comisia declara ca „in urma anchetei pe care le-a realizat, ele n-au permis identificarea proprietarului acestui cutit”.
Conform investiagiitlor noastre, Claude Viroulet, care era responsabil cu „ascutirea cutitelor” pe vremea cand Dany si Martine lucrau la SOCOPA a explicat ca era vorba de un cutit de „dezosare”, utilizat, in special, pentru indepartarea, grasimilor, a pielii, precum si a nervurilor de pe carne.
Insa, nici Dany pe 2 iunie 2009 si nici Martine pe 6 octombrie 2009, nu l-au recunoscut ca le-ar fi apartinut vreodata lor!
Pe de-o parte, Dany a explicat ca niciodata nu a avut un cutit pe care sa fi fost gravat numele lui (de-altfel, el nici nu a avut niciodata un asemenea cutit !), iar pe de alta parte, directia intreprinderii SOCOPA a explicat ca desi furniza, evident, materialul utilizat in intreprindere salariatilor, postul in care Dany a fost incadrat „nu necesita un asemenea instrument de taiat”.
In ceea ce o priveste pe Martine, ea a precizat, ca este vorba de un cutit de dezosare, iar ea cand lucra in cadrul intreprinderii, era insarcinata cu ”tunderea carnii” si nu cu indepartarea pielii si a nervurilor de pe carne, motiv pentru care intreprinderea nu i-ar fi pus la dispozitie un asemenea cutit.
Astfel, 27 aprilie 2010, IGNA mentioneaza in raportul sau ca ”nicio amprenta genetica interpretabila nu a fost gasita pe lama”.
In concluzie, de unde provine acest cutit?
Cu atat mai mult cu cat o plaga transversala de 5 cm lungime a fost facuta pe bratul stang a lui Christian Leprince, nu cu un satâr ci cu un cutit de dezosare.
Un alt element important din dosar precizeaza ca pe 3 iulie 2009, Dany incarcerat inca la Poissy, a vorbit la telefon cu Claudine, sotia lui Bernard Compain tatal lui Martine, atunci in varsta de 78 de ani (tatal a 7 copii, 19 nepoti si 3 satranepoti, pe care ancheta il prezenta: ”cooperativ si echilibrat fizic si psihic atat in viata sa profesionala cat si in cea privata”).
Acesta recunostea ca a gazduit-o pe fata ei Martine si nepoatele ei timp de trei saptamani dupa drama, dar „ca nu ar fi cunoscut niciodata vreun jandarm pe care Martine sa fi frecventat”.
Este vorba de Majorul Daniel Monier, Comandantul Brigazii de Cautare de Jandarmerie Le Mans, insarcinat cu conducerea anchetei, care dupa parerea unora ar fi avut o relatie intima cu Martine.
De-fapt, Yves Compain, fratele lui Bernard (in varsta de 76 de ani atunci), conform depozitiei unui politist pensionar (pe care l-am identificat in persoana lui André Kilburg in varsta de 76 de ani), vecin cu el, fiind „furios” contra acestuia din cauza unei probleme legate de o mostenire „il santaja pe Bernard ca va dezvalui secretul lui”.
Pentru ca Yves Compain ar fi marturist acest lucru lui André Kilburg : ”este Martine cea care ar fi dat lovitura”, ca „ea cocheta cu un politist” si ca „fratele lui si poltistii au facut diferite manevre pentru ca s-o scoata pe ea din randul suspectilor, ceea ce a l-ar fi costat foarte mult”.
Pe 15 iulie, avocatii lui Dany au prevenit Comisia de Revizuire si au solicitat ascultarea convorbirii telefonice intre el si Claudine, care a si confirmat spusele lui Dany.
Astfel, Magistratul responsabil cu ancheta il convoaca pe Daniel Monier pe 23 februarie 2010, care mentioneaza ca intr-adevar in timpul arestului lui Martine intre 7-9 septembrie 1994 intr-un birou vecin cu al lui, pe 9 septembrie, el ar fi venit la ea, in urma cosmarului pe care ea l-ar fi avut si pe care el l-ar fi auzit.
Insa, neaga sa fi cunoscut vreodata familia Leprince sau Compain inainte de crima dar admite totusi sa se fi deplasat, ulterior, de doua sau trei ori la parintii lui Compain pentru o cauza nobila: „stima sa pentru dificila incercare prin care trecea tatal lui Martine, Bernard Compain”.
Din contra, pe 12 martie 2010, Comisia a primit o atestatie socanta din partea lui Nelly Hotton, baby-sitterul lui Solène, in care aceasta marturiseste ca ar fi avut „relatii apropiate” cu Monier si stia ca anchetatorul ar fi adus acasa la el si ar fi depus si conservat in congelatorul familial probe materiale pe care le considera ca nu fac obiectul anchetei criminale.
In legatura cu aceasta depozitie, inainte ca scrisoarea lui Hotton sa parvina Comisiei de Revizuire, in timpul audierii acestuia, el afirma ca „era la curent in timpul anchetei cu faptul ca Martine, inainte de a se castori cu Dany, a lucrat la o familie de medici la Arnage (aria urbana Le Mans) si ca unul dintre copii acestui medic, de care ea s-a ocupat in special, Vincent Cador, in momentul derularii dramei era „Auditor de Justitie” (elev din 1993 la ENM-Scoala Nationala de Inalte Studii de Magistratura), in stagiu la TGI de Le Mans”.
Intocmai aici este problema.
Desi lui Martine nu i se poate reprosa nimic, „in direct”, intamplarea a facut ca in momentul audierii ei de catre Judecatorul de Instructie Céline Brunetière, Vincent Cador (actualmente consilier al Tribunalului Functiei Publice al Uniunii Europene la Luxemburg), era alaturi de ea, ceea ce a „simplificat” si a „influentat in sensul bun”, audierea ei.
Aceasta versiune este partial contrazisa de catre tanarul magistrat care a informat Procurorul adjunct de faptul ca Martine a fost angajata familiei acesteia, ceea ce de-altfel era si de datoria lui sa o precizeze, motiv pentru care a si solicitat sa „nu participe la niciun act de audiere, nici a lui Dany si nici a lui Martine”.
El afirma ca era in biroul vecin cu ocazia primului interogatoriu a lui Dany, „la care a putut asista fara sa fi fost vazut de catre acesta si chiar considera ca, avand in vedere elementele slabe incriminatorii contra lui, el ar putea sa se retracteze din ziua urmatoare”.
In ceea ce o priveste pe Martine, audiata inaintea lui Dany, afirma ca ea nu-si aduce aminte de acest eveniment cu Vincent Cador, insa ceea ce este misterios este ca si-a sunat mama la telefon pentru a-i povesti aceasta incredibila intamplare.
Conform informatiilor noastre, ea a fost angajata la familia Cador intre 1972-1977 (cand se casatoreste cu Dany), perioada in care Vincent are intre 6-11 ani.
Dar Martine a ramas un apropiat al familiei, in special al lui Bernadette Cador, medic si ea, mama lui Vincent, care a invitat-o la casatoria baiatului ei pe 19 septembrie 1992 si pe 3 septembrie 1994, inaintea masacrului, la casatoria celui de-al doilea copil al ei dintre cei trei.
Neputand participa la aceasta casatorie (de ce ?) datorita unui „impediment” (care ?), Martine a trimis niste flori familiei.
Pe 30 aprilie 2010, Bernadette Cador a fost audiata deasemenea si ea de catre Comisia de Revizuire, in fata careia recunoaste ca era in relatii foarte bune cu Martine, pe care o cunostea bine (si destul de putin pe Dany !), care venea la ei dupa ea si „regreta” faptul ca Martine nu a venit la nunta baiatului ei, pentru ca probabil atunci masacrul nu ar fi avut loc (sic !).
Cum inca in 1997, din punct de vedere juridic, nu era posibila efectuarea unui recurs (apel) la o condamnare penala pronuntata de catre o Curte cu Juriu Popular, ramasa definitiva, lege instaurata mai tarziu in favoarea prezumptiei de nevinovatie (printr-un decret pe 15 iunie 2000 de catre Elisabeth Guigou, Partidul Socialist, Ministrul Justitiei, 2 iunie 1997 – 18 octombrie 2000), un Comitet de Sprijin este creat de catre apropiatii lui Dany, in special cu ajutorul mamei sale Renée Leprince (pana la sinuciderea acesteia in 2007, dupa care locul ei a fost preluat de catre Beatrice Leprince, medic-anestezist, cu care Dany s-a casatorit in inchisoare in 2008), pentru a-l sustine in fata Comisiei de Revizuire a Condamnarilor Penale (CRCP).
Desi sesizata inca de pe 20 martie 2006 (in urma unei cereri depuse pe 15 octombrie 2005), iar pe 5 aprilie Comisia de Reviziure a Condamnarilor Penale ordona un ″complement de ancheta″ in Dosarul Leprince, trebuie asteptat 1 iulie 2010, pana cand aceasta Comisie hotareste sa anuleze executia pedepsei de catre Dany Leprince si sa revizuiasca, eventual, procesul lui, motiv pentru care sa-l puna in libertate pe 8 iulie 2010. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: "Revizuira condamnarilor in Juridictia Franceza": http://necenzuratmm.ro/justitie/42444-revizuirea-condamnarilor-penale-in-jurisdictia-franceza.html).
Avocatul general al Curtii de Revizuire a Condamnarilor Penale, Claude Mathon, la cererea Parchetului General a solicitat joi, pe 17 martie 2011, anularea procesului lui Deny Leprince din 16 decembrie 1997 in care acesta a fost condamnat la recluziune criminala pe viata cu 22 de ani de siguranta pentru cvadrupla crima comisia la Thorigné pe 4 septembrie 1994 si organizarea unui nou proces pentru a ″face dreptate″, cum Comisia de Revizuire estima ca ″exista elemente suficiente pentru revizuirea procesului sau” !
El a solicitat in egala masura deschiderea unei anchete pentru examinarea rolului pe care l-ar fi putut juca in masacrul de la Thorigné, pentru care a fost inculpat si condamnat Dany, fosta lui sotie, Martin Compain (Leprince).
Cu atat mai mult cu cat expertiza efecuata de catre cei patru legisti, experti de pe langa TGI Le Mans, a permis stabilirea ca ADN-ul lui Martine Compain era compatibil cu cel de pe cutitul de bucatarie cu manerul galben (proba la dosar identificata cu G5-04/112), ea fiind comptatibila si cu cea a victimei Audrey Leprince.
Nici expertiza psihiatrica a lui Martine nu este mai „reusita”!
Comisia de Revizuire a ordonat pe 22 octombrie 2008, la numai doua zile dupa ce a audiat-o, o expertiza medico-psihologica a lui Martine (refacuta pe 28 octombrie 2009) ceea ce ea a si acceptat.
Expertii-legisti care au examinat-o mentioneaza in raportul lor ca: „Martine se preface”.
Iata si detaliile importante ale expertizei din raport privind personalitatea ei:””Martin Compain are un nivel de inteligenta mediu superior, o gandire „elaborata”, fiind matura din punct de vedere afectiv. Putin afectiva, cu un prag de emotivitate superior fata de cel al populatiei generale, ea este sociabila si socializarea ei este corecta, in ciuda neincrederii acordata ei. Ea nu prezinta tendinte de fabulatie, dar discursul ei pare „neautentic” si „utilitar” daca ne referim la contradictiile ei, la comportamentul neadaptat, pe care ea nu le poate explica datorita unor dificultati de memorie. Ea nu prezinta tulburari de personalitate decat trasaturi „rigide de personalitate” care nu sunt altceva decat diverse moduri de lupta contra tensiunilor interne. Nu se regasesc la ea nici elemente psihiatrice si nici anomalii psihice structurate de asa natura care sa explice acuzatiile contra lui Dany Leprince, ci numai elemente existentiale legate de problemele familiale (...).””
Iata si „discusul” lui Martine in timpul expertizei, o reuniune de propozitii scurte:”M-am certat cu Dany in privinta unor pamanturi in bucatarie dupa care el a iesit; mai tarziu l-am vazut cum il lovea pe Christian; nu pot sa fac nimic; vad ochii lui Dany; el avea o ura nemarginita in ochii lui; el m-a privit direct in ochi; mi-a fost frica; imi aduc aminte ca aveam in bratele mele Solène in curtea soacrei mele; imi doream sa ma ajute; ca ea sa vina cu mine; i-am spus ca Dany il lovea pe Christian; ea mi-a spus sa o las in pace si sa plec; eu m-am intors acasa; m-am culcat infricosata; nu ma simteam in siguranta; nu-mi amintesc deloc de Brigitte si de cele doua fetite, nici de Christian; Christian era dragut, in timp ce mie imi era frica de Dany; se poate crede ca este o complicitate; nu putem sa continuam in felul acesta; nu am facut ceea ce trebuia facut; nu am chemat jandarmii; ma intreb daca si eu n-am facut ceva; poate si eu am ucis pe cineva; am spus avocatului meu; trebuie sa o regasesc... (memoria?!); trebuie sa merg sa vad pe cineva; eu nu pot sa-mi imaginez sa fi facut ceva oamenilor acestora si copiilor lor; fratii si surorile mele m-au intrebat daca am facut ceva; la proces imi aduceam inca aminte de faptul ca m-am dus sa o caut pe Solène, acum nu mai stiu; nu stiu daca am intrat sigur in casa; mi-am pierdut memoria; nu pot trai cu acest sentiment si ma simt rau; imi pare rau ca l-am acuzat pe Dany; nu pot sa accept ca mi-am acuzat sotul; (...)”
Atunci insa cand expertii spun lui Martine ca testul la care au supus-o nu pune in evidenta tulburari de memorie ci din contra, competente intelectuale excelente, Martine spune: „Stiu ca nu am probeleme cu memoria si ca sunt inteligenta, dar am fost facuta sa ma indoiesc, sa ma indoiesc de mine”! Dupa care continua cu aceleasi fraze scurte: „ma intreb ceea ce as fi putut face? Si asta deca se afla, am participat; mi-am suportat indoiala atat timp cat nimic nu am gasit; eu am iesit in seara acea dar nu stiu pentru ce si de ce; nu stiu exact ceea ce am vrut sa fac; exista lucruri care ma blocheaza; trebuie sa reusesc sa aflu ceea ce am facut in realitate; nu voi reusi sa ma reconstruiesc asa; asta nu poate sa mai ...dureze...”.
In concluzie, Martine nu este nebuna, este o femeie cu picioarele pe pamant, dar, este foarte probabil ca se preface ca a uitat totul, mentioneaza expertii.
Desi, dupa parerea mea, este putin probabil, ca o femeie „sanatoasa la cap”, cum parea Martine, sa se intoarca de la soacra-sa Renée cu un bebelus de doi ani in brate, Solène, cu care sa urce in camera ei si sa-l adoarma „linistit” in patutul ei, intr-o casa in care toata familia ei este macelarita cu salbaticie!
In ceea ce il priveste pe Claude Bobet, chiar daca ar fi fost amantul lui Martine, nimic nu-l incrimineaza.
Cel putin, deocamdata !
Pentru ca expertiza ADN-ului apartine lui Martine si Audrey sau a unei „combinatii” a celor doua, eventual a unei terte persoane, ceea ce implica automat peste patru milioane de suspecti.
Iar, comisia atrage atentia cu „severitate” asupra faptului ca pe baza unui ordin al Procurorului al Republicii de la Mans, cum toate probele „materiale” au fost distruse pe 9 iulie 2001 (in afara de cateva congelate, conservate la CHU Nantes), practicarea unor noi expertize si analize nu este posibila!
Conform declaratiei lui Roland Agret, decizia procurorului este deosebit de nefericita, insa, dupa cum ne-am informat noi, acesta a actionat conform art.41-4 din CPP francez, care spune ca: „Daca restituirea probelor materiale „sigilate” nu este solicitata in termen de sase luni dupa o condamnare ramasa definitiva, obiectele nerestituite devin proprietatea Statului si Procurorul Republicii poate ordona distrugerea lor, in special cand este vorba de obiecte sesizate a caror conservare nu este necesara pentru descoperirea adevarului si sunt obiecte calificate prin lege considerate periculoase, iar detinerea lor, ilicita”.
Este foarte interesant aici ca desi Dany se considera nevinovat si cei din anturajul sau erau convinsi de acest lucru, de ce nimeni nu a soliciatat recuperarea probelor materiale din dosar?
Ca orice acuzat, Dany Leprince a fost si el supus unei expertize medicale in timpul anchetei, la cererea Judecatorului de Instructie Céline Brunetière.
Aceasta expertiza a fost efectuata la Inchisoarea din Rennes unde Dany Leprince era incarcerat (in arest preventiv), de catre Dr. Jean-Luc Brière, expert de pe langa Curtea de Apel Mans, pe 9 ianuarie 1995 si Dr. Claude Amirault, expert de pe langa TGI Bordeaux, pe 10 ianuarie si 2 martie 1995.
Pentru cei doi medici psihiatrii care au „studiat” dosarul lui Dany inainte sa vorbeasca cu el (si pe care l-am putut studia integral), concluzia era deja trasa: „Dany Leprince si Martine datorau o suma importanta de bani lui Christian Leprince si Brigitte pe care ei nu o mai puteau rambursa, deci mobilul crimei ar fi fost gelozia fata de ei”.
Cum nu se indoiau de culpabilitatea lui Dany, ei cautau sa inteleaga mecanismele psiho-sociale care lui îi permit sa se considere nevinovat.
Din pacate nu avea cum, pentru ca cu cat incercau sa-l „infunde”, el cu atat se disculpa mai convingator, repetand aceasi fraza: „Sunt convins (sigur pe el!) ca sotia mea a facut acest lucru (masacrul!). Eu sunt neviniovat.”
Dupa care repeta intr-o maniera naiva ca el prefera pe Marion fata de Célia, care: „Desi este o fata draguta si curajoasa, fabuleaza. Are acelasi caracter ca si sotia mea si recunosc ca eu am fost intotdeauna distant fata de ea. Nu-i faceam niciodata cadouri (...) iar cu maica-sa, deseori, ea facea cu ea front comun contra mea”.
Marion, „nu este acelasi lucru. Ea este Roll’s-ul. Este ceea ce este mai bun. Stie sa faca orice (...) si nici nu fabuleaza. Este ca mine”.
De Pauline insa, nu vorbeste deloc!
De Ce?
Cu Martine, era mai rau: „Locuiam impreuna si atat. Nu ca un cuplu, evident. Ca doi straini. Recunosc, ea se simtea singura si urla la mine intotdeauna din cauza meciurilor de footbal la care asistam cu pritenii mei, pe care nu-i suporta. Era severa si autoritara cu mine, fiind ea cea care conducea cuplul nostru. Ma evadam sa fiu linistit. Imi placea mai mult munca mea decat sotia, care nici macar nu se dezbraca in fata mea, iar pe mama o iubeam mai mult decat pe ea. Intodeauna avea ceva care nu-i placea, nu-i convenea”.
El avea sentimentul (fara probe certe!) ca sotia sa o insala, iar fata de Christian, din motive (ratiuni) obscure, avea „o animozitate surda si silentioasa”.
Raportul de experiza este mult prea centrat pe discursul lui Dany:”In sfarsit, pentru a studia componentele si mecanismele operatoare, ni se pare ca structura lui este simptomatica functionarii sale mentale”, ceea ce se rezuma in fond la niste afirmatii prin care acuzatul incearca sa-si convinga interlocutorii sai de nevinovatia sa: „Eu nu vreau sa credeti ca....”, „Eu nu caut sa...”, „Daca pot sa va spun adevarul, voi spune ca este fals...”
Adica, un mod de a anula, intr-un fel sau altul, „realitatea evenimentelor...pentru a nu se mai confrunta cu ele”.
In acest discurs al sau, Dany Leprince le separa pe fosta sa sotie Martine si mama sa Renée de restul lumii, avand tendinta sa accentueze faptul ca el stie ca este ea, Martine, cea care cu complicitatea cuiva a comis masacrul si este constient ca atat ea cat si Célia, stiu acest lucru.
El se considera „sacrificat”, dar repeta fara incetare ca are „mainile curate”, ca este „cinstit si curajos”, pentru a salva aceasta reprezentare imaginara ideala a lui de el insusi, amenintat de catre acuzare, a carei victima se credea.
In ceea ce o priveste pe mama lui, el „pastreaza un atasament patologic fata de Renée, in masura in care niciodata nu a reusit sa puna pe sotia sa la concurenta cu ea, motiv pentru care se simtea mult mai bine in prezenta ei si petrecea doua-trei ore pe zi cu ea”, dupa cum declara Dany, „Cum nu ne desparteau decat 17 ani”!
Acest atasament el il „rationalizeaza” prin faptul ca mama lui l-a nascut la numai 17 ani, pe cand inca nu era casatorita, o formulare in care ambiguitatea anuleaza intr-un fel diferenta dintre generatii, dand acestei „proximitati” de varsta, aliura „deghizata” a unei promiscuitati „incestigatrice” (incestigatoare) in care caracterul oedipian este flagrant.
In aceasta caracterizare a sa privind personalitatea lui Dany, pare evident ca Dr. Amirault, recunoaste in el un detinut „fragil” din punct de vedere psihic, capabil sa comita un masacru familial.
Pentru Dr. Brière „Dany Leprince este un barbat de 1,85m cu parul usor grizonat la tample, cu o voce calda si placuta. El creaza impresia unui om bland, afabil, surazator si momentan incordat (...), cu un debit verbal rapid si activ (...).”
El se scuza destul de des, ceea ce numeste „ o vulgaritate a limbajului sau” (...).
„Are ochii inlacrimati cand vorbeste de fetele lui si de mama sa, dar scurtele lui crize lasa destul loc placerii de a trai, de a zambi si chiar pentru a rade cu placere” (...).
„Deci, din punct de vedere psihic este mai mult decat instabil”.
Nivelul sau intelectual „se situeaza in media superioara, dupa cum dovedeste stapanirea perfecta a limbii, capacitatea sa de rationament ipotetico-deductiv, respectiv, cea de analiza in detaliu. (...). Ii place rationamentul si abordeaza cu usurintaentitatile abstracte.
Capacitatea sa de a retine date in cantitati importante dovedesc ca are o memorie de buna calitate, chiar excelenta”.
Din contra, pentru Dr. Amirault, „in spatele acestei fatade se ascunde o mare fragilitate care il face extrem de vulnerabil. Ceea ce face dintr-un om bland un om periculos”.
Conform lui, testele pe care accepta sa treaca Dany pun in evidenta mecanisme „care inchid modul de exprimare al afectivitatii, care raman incordate in spatele zidului imaginar de aparare pe care el l-a construit”, (...) pentru ca orice mod al sau de functionare fizica este organizata in asa fel incat sa evite situatia in care defensiva sa, sa nu mai fie capabil sa o gireze”.
Cu imaginea unui tata „slab” (ca fire) cu care este incapabil sa se identifice, cu o mama „seducatoare (seductie materna)”, cu care el traieste o relatie „incestigatrica” (incestigatoare), care „pentru ar fi inconstienta nu ramane simptomatica pentru o problema de familie”, Dany nu reuseste sa se impune „pozitiv” deloc in fata expertilor!
Astfel concluzia este severa: „Dany Leprince are o personalitate de tip psihotica. O personalitate structurata sub forma psihotica cu mecanisme rigide de aparare de tip psihotic. O personalitate in care conflictele interne nesolutionate genereaza o fragilitate intrinseca, cu atat mai mult, cu cat totul este conceput in asa fel incat sa-l blocheze. O personalitate capabila sa comita un macel cu o asemenea oroare”!
Conform expertilor, daca este el „autorul masacrului de la Thorigné care i se reproseaza ceea ce el a si recunoast inainte sa se retracteze”, raspunsul este „afirmativ”.
Faptul ca el nu-si mai recunoaste vina, „nu reprezinta altceva decat o negare a realitatii, ceea ce pare a fi prea insuportabila pentru constiinta lui”.
Consecintele sunt teribile, chiar, dramatice!
„Reinsertiunea lui in tesutul social, pare a fi mai mult decat dificila, poate chiar imposibila si va prezenta un pericol permanent pentru societatea civila”.
Cum Judecatorul de Instructie Célin Brunetière este un magistrat „riguros” si „competent”, pe 3 octombrie 1995 ea ordona o contraexpertiza efectuata de catre alti doi medici psihiatri, experti-legisti de pe langa Curtea de Apel Angers, Dr. Jean-Maurice Dachary si Dr. Marie-Laure Gardet-Levrel.
Dupa numai o luna, raportul pare mult mai putin „acuzator”, insa el este fara „apel”!
„Personalitatea lui Dany Leprince este dominata de o lipsa de spontaneitate, un efort constant pentru controlul affectivitatii, raceala si indiferenta, intr-un climat permanent tensionat. Intr-o stare depresiva, in general, atat acasa cat si la locul sau de munca, intotdeauna, el se afla intr-un duel avand la origine o profunda ambivalenta: sot si copil, muncitor si agricultor, sarac si introvertit in raport cu un frate prosper si extravertit. Discursul sau este o afirmatie reiterata despre el, pe cand realitatea subliniaza dependenta lui atat de mama sa cat si de sotia lui. Este vorba de o personalitate patologica caracterizata printr-o psihorigiditate cu „raceala”, rigiditatea mintii si a rationamentului, un monolitism de gandire asociata cu o lipsa de verbalizare, o excesiva investitie in munca, resentimente considerabile, o dependenta afectiva si un important narcisism”.
In sfarsit, aceasta contraexpertiza psihiatrica a lui Dany conclude: „Examenul psihiatric a lui Dany Leprince pune in evidenta o personalitate patologica psihorigida, dependenta si narcisica (narcisista), avand la origine o importanta imaturitate afectiva. Acest tip de personalitate poseda un potential ridicat de periculozitate si trebuie, chiar daca va fi dificil, tratata, dar acuzatul poate fi supus unei sanctiuni penale.”
Dupa parerea, mea medicii-experti implicati in expertiza psihiatrica a lui Dany au facut caracterizarea lui plecand de la ideea ca el este criminalul, insa daca ei ar fi plecat de la ideea ce el este nevinovat, caracterizarea lor era cu totul diferita si ei ar fi construit o alta „terorie”, deci o alta imagine despre el pentru a arata ca nu poate fi el vinovatul!
Cu alte cuvinte, s-au folosit in demonstratia (demonstrarea) conjecturii lor, de concluzie!
In fata Comisiei de Revizuire, a carei sedinta a durat 04h15, Dany Leprince, in varsta de 53 de ani, asistat de catre avocatul sau Jean-Yves Baudelot, a declarat: ″Sunt nevinovat. Sunt foarte emotionat, ma gandesc la familia mea, la nepoata mea Solène, precum si la mama mea care a murit pentru aceasta cauza in 2007. Am trait 16 ani in iad, dar niciodata nu am fost disperat. Intotdeauna am avut incredere in justitia tarii mele. Si sper sa pot pune capat acestui calvar care dureaza de 16 ani, pentru a putea trai in conditii normale″.
Claude Mathon a stigmatizat ”insuficientele si incoerentele” procedurii judiciare care a dus la condamnarea lui Dany Leprince, criticand munca jandarmilor (in ciuda elogierii acestora pe 13 septembrie de catre Directorul General al Jandarmeriei Nationale, pe atunci, Patrice Maynial !), ai expertilor-legisti, al Judecatorului de Instructie, precum si al Procurorului de la Le Mans, declarand ca ”îi este rusine” de cele intamplate!
Dupa eliberarea lui din Centrul Penitenciar Popissy (Yvelines. Regiunea urbana pariziana), Dany Leprince se afla sub control judiciar avand interdictie de sejur in departamentele Sarthe, Mayenne, precum si Maine-et-Loire.
El s-a stabilit la Marmande (aria metropolitana Bordeaux), la sotia sa Béatrice Leprince, medic-anestezist, cu care s-a casatorit in inchisoarea Poissy pe 11 februarie 2008, in departamentul Lot-et-Garonne, la Marmande, in regiunea urbana Bordeaux.
In principiu, Curtea de Revizuire a Condamnarilort Penale in verdictul sau din 6 aprilie 2011, nu avea decat urmatoarele posibilitati :
- In urma analizei acestor ”elemente noi” din dosar sa considere ca ele nu sunt totusi ”noi” si sa-l trimita pe Dany Leprince inapoi in inchisoare pentru ispasirea in continuare a pedeapsei la care el a fost condamnat in 1997, adica recluziunea criminala (inchisoare) pe viata, cu perioada de siguranta de 22 de ani (inainte de care nu poate beneficia de eliberare conditionata sub control judiciar !).
Acest lucru parea putin probabil pentru ca altfel ea nu ar fi decis suspendarea executiei pedepsei pe 1 iulie si eliberarea lui sub control judiciar pe 8 iulie 2010.
- Sa considere ca aceste ”elemente noi” sunt suficiente ca probe materiale la dosar pentru a-l disculpa pe Dany Leprince si sa-l achite!
Si acest caz era extrem de putin probabil, pe de-o parte pentru ca asa ceva nu s-a intamplat niciodata in istoria revizuirii proceselor penale instaurata in 1945 (deci ar fi fost un premierat !), iar pe de alta parte, pentru ca dupa parerea mea, care cunosc toate elementele din acest dosar, ele pun in evidenta nu atat nevinovatia lui Dany Leprince, cat faptul ca exista serioase indoieli in privinta vinovatiei sale !
In sfarsit, exista si o a treia varianta, intermediara (si cea mai probabila, clasica !) : Anularea sentintei in procesul lui Dany Leprince din 1997 si organizarea unui alt proces in fata unei noi Curti Populare (cu Jurati), fie la Le Mans, fie la Angres (Capitala departamentului Meine et Loire, Regiunea Pays de la Loire), sau eventual la Nantes (Capitala Departamentului Loire Atlantique, Capitala Regiunii Pays de la Loire), dupa o noua instruire al dosarului sau, de catre un alt Judecator de Instructie !
Mentionam insa ca sentinta pronuntata de aceasta noua Curte cu Jurati (compusa, astazi din 3 magistrati si 6 cetateni alesi de pe listele ecectorale in prima instanta si 9 in apel), putea sa nu fi fost neaparat favorabila lui Dany Leprince.
El putea fi din nou sa fie condamnat de catre aceasta Curte, fie la o pedeasa mai mica, fie la una identica cu cea din 1997, pedeapsa maxima prevazuta de lege in acest dosar, asa cum s-a intamplat si in Dosarul Patrick Dils care in 1989 este condamnat la recluziune criminala pe viata pentru uciderea a doi copii in Departamentul Moselle (Estul Frantei), in 1986.
Dupa revizuirea procesului sau in aprilie 2001, el este din nou condamnat la aceasi pedepasa.
Facand insa recurs, in 2002 (ceea ce nu era posibil inca in 1997 in Dosarul Leprince, cum legea a intrat in vigoare numai incepand cu 1 ianuarie 2001 !) el este achitat, reabilitat si indemnizat cu 1 million de €, cea mai mare suma cu care a fost indemnizat un prejudiciu material si moral a unei erori judiciare, oficial recunoscuta de catre legislator, in Franta.
(A se vedea pentru detalii si articolele autorului legate de acest dosar: "Repararea erorilor hudiciare in Jurisdictia Franceza": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/02/thomas-csinta-repararea-erororilor.html; "Podul blestemat": http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/43004-podul-blestemat.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/06/thomas-csinta-artcolul-de-investigatie.html?q=Podul+blestemat; Revista%20Politia%20Capitalei-Ianuarie%202013.pdf; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/01/podul-blestemat.html; "Affaire Dils": http://dossiers-criminels.blogspot.com/2011/01/affaire-dils.html).
Insa, e 6 aprilie 2011, exact la orele 14h13, Curtea de Revizuire a Condamnarilor Penale la Tribunalul de Inalta Instanta de la Paris, compusa din 17 magistrati si prezidata de catre Bertrand Louvel, inmana unuia dintre avocatii lui Deny Leprince, Yves Baudelot raportul sau in 26 de pagini, cu mentiunea socanta pe prima pagina, marcata, cu litere mari”RESPINS”. (A se vedea si articolul autorului: "Drama unui nevinovat condamnat la inchisoare pe viata": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2011/04/drama-unui-nevinovat-condamnat-la.html)
Cu alte cuvinte, exact ceea ce noi am mentionat in articolul nostru ca prima posibilitate, cea mai putin probabila !
Adica la ceea ce nu ne-am asteptat !
Si acest lucru, pentru faptul ca aceasta Curte a estimat ca niciunul dintre elementele mentionate de catre aparare nu puteau fi considerate ”noi”, cum ele au fost cunoscute deja si in timpul derularii anchetei, in perioada 1994-1997.
”Iar daca aceste elemente nu au fost luate in consideratie de catre magistratul care a instruit dosarul, Céline Brunetière, inseamna ca ele nu erau atat de importante pe cat se credea” ! (A se vedea si articolele autorului legat de modul in care un Judecator de Instructie instruieste un dosar penal criminal :"Sacalii" http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/sacalii.html; "O posibila reforma a Justitiei franceze. O reforma fara forma si fara fond" http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/08/o-reformla-fara-forma-si-fara-fond.html )
Venit la Tribunal, liber si increzator, Dany Leprince, este imediat arestat sub ochii celor prezenti in sala, incatusat si introdus intr-o duba a Jandarmeriei Nationale care l-a transportat direct la celebra Inscisoare pariziana "La Santé”, pentru ca pe 7 aprilie sa fie transferat la Centrul Penitenciar de maxima siguranta de la Poissy, de unde a fost eliberat pe 8 iulie 2010, pe cand aceasi Curte aprecia ca acesta ar putea fi nevinovat !
Daca pe 8 iulie 2010, la iesirea pe poarta Penitenciarului din Poissy, Dany declara ca ”am incredere in Justitia tarii sale”, pe 6 aprilie 2011, in momentul in care Presedintele Curtii de Casatie a respins revizuirea procesului sau, surprins, el a inceput sa ”balbaie” de emotie, nedumerit si disperat, pe un ton scazut susota :”Sunt nevinovat, nu inteleg… !”
Nici sotia sa, Béatrice, n-a fost mai putin surprinsa : ”Ne-au facut sa credem in ceva… ! A-l reincarcera din nou, in aceste conditii este inuman. Credinta in viata, in libertate, ne-a fost spulberata de pe o zi, pe alta. (…!)”
In aceasta situatie, lui Dany Leprince nu i-au mai ramas decat urmatoarele posibilitati :
- Sa beneficieze de o gratiere prezidentiala, asa cum s-a intamplat si cu Omar Haddad in 1996, gratiat de catre Jacques Chrirac, pe atunci, Presedintele Frantei, ales relativ, recent (A se vedea si articolele autorului pe aceasta tematica: http://dossiers-criminels.blogspot.com/2011/03/affaire-ommar-raddad.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/02/thomas-csinta-repararea-erororilor.html)
- Sa se adreseze Justitiei pentru reducerea perioadei de siguranta de la 22 de ani, la pedeapsa deja executata in detentie (18 ani, cu o scurta perioada de 9 luni, executata in libertate), ceea ce in fond si la urma urmei, practic, ar avea acelasi efect ca si gratierea prezidentiala.
In cazul ambelor variante mai sus mentionate, Dany Leprince va ramane vinovat in fata societatii civile si nu va fi niciodata reabilitat.
Mentionam faptul ca gratierea prezidentiala sau reducerea perioadei de siguranta, sub nicio forma, nu inseamna ”disculpare ”, insa, in anumite situatii cand exista indoieli in privinta unei culpabilitati si Justitia este depasita de eveniment, fiind ”incapbabila” sa le puna in evidenta prin intermediul unor probe materiale fiabile, ele pot interveni in favoarea condamnatului pentru suspendarea executiei pedepsei sale sub aceste forme.
Este un fel de recunoastere ″partiala″ (officiusement !), neoficial, a unei erori judiciuare.
- Sa ramana inchis pana cand va executa cei 22 de ani de detentie (cu ″recuperarea″ celor noua luni petrecuti in libertate !), dupa care sa faca demersurile pe langa JAP (Magistrat responsabil cu executarea pedepselor) pentru o eventuala eliberare conditionata a lui sub control judiciar, pana la implinirea a 30 de ani de la data incarcerarii lui (in 1994), pedeapsa maxima prevazuta de lege in executare.
Aceasta varianta ar fi o drama pentru Dany Leprince, in ciuda optimismului sau iesit din comun, care nu ar fi altceva pentru el decat drama dramei pe care o traieste deja in aproape ce 18 ani, nevinovat !
Cum, din punct de vedere psihic trebuie sa fi foarte echilibrat pentru a putea rezista (face fata !) in viata, a zeci de ani privati de libertate chiar si cand esti vinovat, dar cu atat mai mult cand durerea si razbunarea ”fierbi” in tine pentru ca esti nevinovat, insa nu-i poti convinge pe cei care au puterea in mana de a lua decizii in favoarea ta !
Din pacate, pe 5 octombrie 2011, Nicolas Sarkozy, pe atunci Presedintele Republicii Franceze, refuza gartierea luiDany Leprince depusa inca din 2008.
Un gest similar a fost comis si de catre precedesorii sai, Francois Mitterrand, care refuza gratierea lui Patrick Dils pe 6 mai 1994, iar Valery Giscard d’Estaing, pe cea a lui Christian Ranucci, pe 26 iulie 1976, primul achitat si reabilitat in 2002, iar cel de-al doilea (in privinta vinovatiei caruia exista si astazi serioase indoieli!), ghilotinat pe 28 iulie 1976 la Inchisoarea Baumettes din Marsilia (a se vedea pentru detalii si articolul autorului: "Giscard d'Estaing si condamnatii sai la moarte": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/11/giscard-destaing-si-condamnatii-sai-la.html)
Mentionez aici ca cele trei cazuri de dosare criminale, toate exceptionale prin particularitatile lor (Ranucci, Dils si Leprince), desi sunt asemanatoare din punctul de vedere al gratierii prezidentiale, pentru ca niciunul dintre cei trei nu a fost gratiat, cu toate ca niciunul dintre ei nu a fost vinovat (cel putin dupa parerea mea!), din punctul de vedere al reabilitatii lor (prin intermediul revizuirii condamnarilor acestora: art.622 din CPPF), cel putin pana in prezent, soarta lor a fost diferita: Pe 10 martie 1976, Christian Ranucci, pe atunci in varsta de numai 22 de ani (dar major!) a fost condamnat la moarte, pentru sechestrarea si asasinarea fetitei Marie-Dolorès Rambla (o lege nescrisa in cazul asasinarii copiilor!), in varsta de 8 ani, pe data de 3 iunie 1974 (in jurul orei 11h00) la Marsilia (sudul Frantei), fiind executat (ghilotinat), deci nu mai poate fi reabilitat in viata. Un demers juridic a fost facut pentru reabilitarea acestuia post-mortem, prin revizuirea procesului sau pe 10 august 1978, in special dupa aparitia cartii Jurnalistului de investigatie Gilles Perrault: "Le pull-over rouge", in care acesta face niste dezvaluiri care pun serios la indoiala culpabilitatea acestuia, insa ea este refuzata pe 30 ianuarie 1979, avand ca efect, crearea "Comitetului National pentru Revizuirea Procesului lui Ranucci" (CNRPR), caruia se vor alatura si o serie de personaliti ai societatii civile.
O a doua incercare de revizuire este initiata pe 18 august 1981 de catre celebrul avocat penalist, Profesorul Robert Badinter, "parintele" abolirii pedepsei capitale in Franta, dupa castigarea alegerilor prezidentiale din 1981 de catre Francois Mitterrand, care a promis electoratului ca daca va fi ales Presedinte al Republicii Franceze, el va aboli sanctiunea penala cu moartea (cu toate ca pe atunci 66% din electorat era favorabil mentinerii acestei pedepse!).
Insa in ciuda unei anchete laborioase, complexe si munutioase, de lunga durata, aparent favorabila revizurii procesului, cu care a fost insarcinat Comisarul Sef Joseph Le Bruchec, aceasta revizuire al procesului Ranucci va fi soldata cu un esec, pe 10 iunie 1987. (A se vedea pentru detalii si ciclul de articole al autorului consacrat acestei problematici: "33 de ani de la abolirea Pedepsei Capitale in Franta": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/05/thomas-csinta-33-de-ani-de-la-abolirea.html)
In sfarsit, o a treia incercare de revizuire a fost depusa pe 19 martie 1990 de catre CNRPR (fondat in 1979, dupa esecul primei revizuri), care are loc dupa intrarea in vigoare, pe 23 iunie 1989, a legii privind facilitarea revizuirii condamnarilor penale, care si ea din pacate, este refuzata de catre Comisia de revizuire, pe 29 noiembrie 1991.
Co ocazia fiecarei cereri de revizuire a condamnarii lui Ranucci, Comisia de Revizuire a constat ca elementele furnizate in dosarul aestuia nu puteau fi considerate "noi"!
In ceea ce il priveste pe Patrick Dils, el a fost mai norocos, din acest punct de vedere.
Desi opinia publica solicita pentru acesta condamnarea la moarte ca si in cazul lui Ranucci, pentru asasinarea pe 28 septembrie 1986, a copiilor Cyril Beining si Alexandre Beckrich (tot in varsta de opt ani ca si fetita Marie-Dolorès Rambla), la Montigny les Metz (Departamentul Moselle, Regiunea administrativa Lorena, estul Frantei), pedeapsa cu moartea fiind abolita din 1981, in ciuda unori indoielei care existau in dosarul lui (fiind si minor, in varsta de numai 16 ani!), pe 27 ianuarie 1989, acesta este condamnat la inchisoare pe viata.
Insa, ca urmare a unori investigatii private si anchete oficiale suplimentare, in 1998 avocatii lui Dils (pe cand acesta a executat deja 11 ani de recluziune criminala), sesizeaza Comisia de revizuire a condamnarilor penale (prezidata de catre Henri Le Gall), care pe 21 iunie 1999 , care constata ca "elemete noi" au fost furnizate in dosarul acestuia si accepta ca acesta sa fie tranmis Camerei Criminale a Curtii de Casatie statuand in calitate de Curte de Casatie.
Oe 21 aprilie 2001, Curtea de revizuire anuleaza condamnarea lui Dils din 27 ianuarie 1989 si ordona un nou proces in fata Curtii cu Jurati (pentru minori) Maine pe 20 iunie 2001.
Si surpriza: pe 29 iunie, aceasta nu il achita ci il condamna pe Patrick Dils, din nou, dar nu inchisoare pe viata, ci la "numai" la 25 de ani de recluziune criminala.
Ceea ce era, absolut, contrar asteptarilor, ca de-altfel si decizia Comisiei de revizuire in Dosarul Leprince, pe care dupa ce l-a eliberat pe 8 iulie 2010, pentru ca a considerat ca exista "elemente noi" care il disculpa, l-a reincarcerat pe 6 aprilie 2011.
In sfarsit, cum era si de astepta, Dil face apel la sentinta, iar pe 8 aprile 2002, asistam, practic, la cel de-al treilea proces de-al sau in fata Juriului Poplar (pentru minori) Rhone. (Luon), iar pe 24 aprilie, acesta este achitat si paraseste inchisoare in jurul orei 22, in cursul aceleasi seri.
El a fost indemnizat cu cea mare mare suma de bani din intreaga istorie a erorilor judiciare franceze: 1.146.000 de euro, pentru 15 ani de recluziune criminala efectuata in detentie.
COMENTARIUL AUTORULUI
Dupa refuzul pe 29 iunie 2011 al Procurorului Republicii de pe langa Parchetul general de la Angers (Departamentul Maine et Loire, Regiunea administrativa Pays de la Loire), Jean-Paul Simonnot, de a relua ancheta la solicitarea lui Claude Mathon, respectiv al Presedintelui Republicii Nicolas Sarkozy de a-l gratia pe Dany Leprince pe 5 octombrie 2011 (cerere depusa de catre aparare inca din 2008), datorita insistentei noastre (Grupul de sprijin ″Prietenii lui Dany″, cartea lui Johannes Franck ″Le couteau jaune″, contraancheta lui Roland Agret, Presedintele organizatiei ″Action Justice″, dar si scrisoarea mea in favoarea gratierii lui Dany Leprince, in preajma alegerilor prezidentiale in 2012, adresata actualului Presedinte al Frantei, Francois Hollande (a se vedea pentru detalii si articolul autorului: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/04/thomas-csinta-lettre-ouverte-monsieur.html), publicata in presa dar expediat si lui, personal (intr-un curier clasic cu confirmare de primire), un gest promis in aceleasi conditii si facut si de catre mentorul sau François Mitterrand in privinta lui Philippe Maurice, pe 25 mai 1981 (a se vedea pentru detalii si articolul autorului dedicat acestuia: "Rolul pozitiv al pedepselor lungi de inchisoare": http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/42767-rolul-pozitiv-al-pedepselor-lungi-de-inchisoare.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2011/05/rolul-pozitiv-al-pedepselor-lungi-de.html), pe 19 aprilie 2012, TAP (Tribunalul responsabil cu executia pedepselor) din Melun, competent in materie jurisdictionala, anuleaza perioada de siguranta de 22 de ani, care in conditii normale, ar fi expirat in 2017.
Intr-o asemenea situatie, conform CPP francez, pe 10 octombrie 2012, la executarea a 18 ani de recluziune criminala, din care aproape 9 luni in libertate provizorie (intre 8 iulie 2010-6 aprilie 2011), in asteptarea raspunsului Comisiei de Revizuire a Condamnarilor Penale, condamnatul in general si, Dany Leprince, in particular, este liberabil sub control judiciar (dupa 18 ani de recluziune criminala, in cazul condamnarii la inchisoare pe viata si dupa 15 ani in cazul pedepsei maxima in executare: 30 de ani de inchisoare in Franta), daca acesta prezinta seriroase garantii de reinsertiune in societate, ceea ce in cazul lui Dany nu au ridicat niciun fel de probleme, avand in vedere faptul ca in timpul incarcerarii sale, el a fost un detinut model, a muncit tot timpul in atelierele penitenciarului (oferind ca indemnizare lunara a partii civile, pe langa cei 20% debitati automatic de pe contul sau carceral, inca 20€ suplimentari !) si este casatorit cu Béatrice Leprince, medic-anestezist la Marmande (aria metreopolitana Bordeaux), de moralitate ireprosabila, cu o situatie materiala mai mult decat ″corespunzatoare″ pentru a-i asigura o reinsertiune sociala cu succes al acestuia.
Astfel, reunind marti, pe 11 septembrie 2012, TAP Melun nu s-a opus pe 10 octombrie eliberarii conditionate a lui Dany Leprince (si nici Parchetul General), motiv pentru care acesta, in seara zilei de joi, pe 18 octombrie 2012, este transferat la Inchisoarea Agen (Departamentul Lot et Garonne, Regiunea administrativa Aquitaine), inainte sa fie eliberat conditionat sub control judiciar in dimineata zilei de vineri, pe 19 octombrie, pentru a trai alaturi de sotia sa Béatrice la Marmande, avand obligatia sa poarta o bratara electronica timp de un an si sa fie sub un control judiciar strict (sever) inca timp de sapte ani. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: "Libertatea sub sechestru electronic": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/12/libertatea-sub-sechestru-electronic.html)
In ceea ce priveste batalia lui Dany Leprince pentru revizuirea procesului sau (o noua incercare de revizuire !), pentru anularea sentinei din 1997 si in sfarsit, pentru achitarea lui de catre Justitia franceza, de abia incepe, ea fiind obiectivul numarul 1 al nostru, al tuturor, care il sprijinim, intr-un fel sau altul, direct sa indirect, in demersul sau pe langa autoritatile judiciare.
O munca de Sisif, care evident, va fi si ea incetinita din cauza ″libertatii sub sechestru″ (o remarca a lui Roland Agret), caruia el va fi supus in urmatorii sapte ani !
In sfarsit, daca cutitului cu manerul galben utilzat in timpul masacrului, jurnalistul de investigatie Johannes Franck de la cotidianul ″Le Monde″ a consacrat si o carte : ″Le couteau jaune″ (Cutitul cu manerul galben, Editions, Calmann-Levy, 2012) care aduce serioase indoieli in privinta vinovatiei lui Dany Leprince (http://livre.fnac.com/a3470238/Franck-Johannes-Le-couteau-jaune-l-affaire-Dany-Leprince; http://www.lexpress.fr/culture/livre/le-couteau-jaune-l-affaire-dany-leprince_1104194.html), relatate de-altfel, ceva mai devreme si de catre mine in cadrul ciclului meu de articole consacrate ″Macelarului din Sarthe″, pantoful marca Doc Martens, a trecut neobservat (voit sanu !) anchetatorilor, cu toate ca, mai mult ca sigur, ″proprietarul acestuia″, ar putea fi unul dintre criminalii (pentru ca erau, dupa parerea mea personala, doi !) care au masacrat familia lui Christian Leprince sau un complice al acestora.
Avand in vedere insa faptul ca Majorul Daniel Monier, ex-Comandantul Brigazii de Cautare de la Jandarmeria Le Mans, pare a fi cel care a intrat primul in Pavilionul cuplului Leprince si dupa cum am aratat mai sus acesta ar fi putut avea o relatie intima cu Martine, sotia lui Dany (ceea ce el, evident, a infirmat !), in cazul in care ar fi el ″proprietarul″ pantofului marca Doc Martens al carui amprenta insangerata a fost identificata pe dusumeaua la intrare, este de inteles ca de ce acesta nu are niciun interes in restabilirea adevarului.
Roland Agret, Presedinte Asociatiei (Organizatiei) de Investigatie ″Action Justice″ (el insusi victima a unei grave erori judiciare) si Jurnalistul Nicolas Poincaré, de la Canalul de Televiziune TF1, au consacrat alte doua carti Dosarului Leprince: ″Condamné à tort″ (Condamnat pe nedrept. ″Editions Michel Lafon, 2008) si: ″L'affaire Dany Leprince: révélations et indigestion judiciaire″ (Dosarul Leprince: revelatii si indigestie judiciara, Anne Carriere Editions, 2011) : http://www.fr.fnac.be/ia62685/Nicolas-Poincare?SID=d417624f-b54e-ec44-a8e4-074d4a4ff9e2&UID=09787F888-2961-BA98-F12E-E0742BB20349&Origin=FnacAff&OrderInSession=0&TTL=100820131840), iar Bernard Nicolas, reputat Jurnalist de Investigatie, colaborator al Canalelor de televiziune TF1 si Canalului+, a consacrat o emisiune speciala lui Dany Leprince.
Dupa parerea mea (care concorda cu cea a lui Nicolas Poincaré!) cu parere de rau, nu cred ca o revizuire al procesului lui Dany Leprince ar mai fi posibila, pentru ca deja in 2011, ea a fost respinsa sub pretextul ca ancheta suplimentara nu ar fi adus niciun fel de ″elemente noi″ in dosar, iar majoritatea proobelor materiale aflate in custodia Arhivei TGI Le Mans au fost deja distruse inca din 2001, dupa ramanerea definitiva a sentintei la care Dany a fost condamnat in 1997.
Insa, din informatiile de care dispun eu (strict confidentiale!), ar exista, chiar si astazi inca, dupa doua decenii de la macelul de la Thorigné, cateva probe materiale purtatoare de ADN la CHU (Centrul Spitalicesc Universitar) din Nantes, care pot fi cu certitudine si purtatoare de ″elemente noi″ pentru, o posibila, noua revizuire al procesului lui Dany Leprince (necitate in cadrul revizuirii din 2010).
In cartea lui Johannes Franck, acesta pune in evidenta o amprenta genetica ″neexploatata″ pe cutitul cu manerul galben care ar fi servit in timpul macelului si care nu apartine lui Dany Leprince, ceea ce ar putea fi si ea analizata in laborator.
In privinta identificareii faptasului (al ciminalului sau ai criminalilor!) care ar fi putut comite masacrul de la Thorigné, parerile noastre diverg total !
Majoritatea celor implicati (direct sau indirect) in acest dosar (magistrati, auxiliari de justitie, anchetatori privati, jurnalisti, etc.), considera ca exista un sigur vinovat pe care o identifica, in principiu, in persoana lui Martine Compain (ex Leprince), avand in vedere faptul ca ea a furnizat in timpul audierilor in cadrul anchetei patru-cinci versiuni diferite despre modul cum s-ar fi derulat drama si expertiza efecuata de catre cei patru legisti implicati in ancheta, a permis stabilirea ca ADN-ul lui Martine Compain era compatibil cu cel de pe cutitul de bucatarie cu manerul galben (proba la dosar identificata cu G5-04/112), care de-altfel era comptatibila si cu cea a victimei Audrey Leprince, respectiv, pentru ca in cadrul examenului medico-psihologic pe 28 octombrie 2009, solicitat de catre Comisia de Revizuire a Condamnarilor Penale, ea a declarat : ″(…)…ma intreb daca si eu n-am facut ceva; poate si eu am ucis pe cineva; am spus avocatului meu; trebuie sa o regasesc... (memoria?!); trebuie sa merg sa vad pe cineva; eu nu pot sa-mi imaginez sa fi facut ceva oamenilor acestora si copiilor lor; fratii si surorile mele m-au intrebat daca am facut ceva; la proces imi aduceam inca aminte de faptul ca m-am dus sa o caut pe Solène, acum nu mai stiu; nu stiu daca am intrat sigur in casa; mi-am pierdut memoria; nu pot trai cu acest sentiment si ma simt rau; imi pare rau ca l-am acuzat pe Dany; nu pot sa accept ideea ca mi-am acuzat sotul; (...)″ !
Ei impartasesc si ideea ca autorul ar fi intrat pe usa principala (din fata) a casei, de unde a lansat macelul, conform procesului verbal intocmit de catre Jandarmeria Nationala de la Le Mans!
In fond si la urma urmei, deschiderea unei informatii judiciare avand pe ea ca invinuit sau chiar a unui dosar penal pe numel ei, ar fi o cale si mai scurta pentru probarea nevinovatiei lui Dany Leprince, pentru ca acesta ar permite anularea imediata, de catre Inalta Curte de Casatie, a condamnarii acestuia in 1997, ceea ce ar permite Curtii de Revizuire a Condamnarilor Penale, sa-l achite, pe acesta sau sa-l trimita in fata unui nou Juriu Popular, care in cadrul unui nou proces, sa faca acest lucru !
Din contra, eu sunt convins (dar si alti cativa jurnalisti si experti pe care i-am influentat !), ca masacrul a fost comis de catre un cuplu de criminali (complici), din care n-ar fi exclus ca Martine sa fi putut face parte (cu amantul ei, de exemplu !), insa, eu cred ca nu este ea cea care a comis masacrul.
Ea l-a fi putut doar comandita, si ar fi putut participa numai ″tangential″ la aceasta drama (la ″finisaj″) !
Asa cum am mai mentionat, ADN-ul masculin ″necunoscut″ de pe cutitul cu manerul galben se afla deja in garaj (inchis cu lacat ! asa cum au constatat si jandarmii !), insa inainte ca Dany sa ajunga acasa.
In timp ce Christian cu sotia Brigitte si copii : Andra, respectiv, Audrey au fost invitati la cina la parintii lui Brigitte.
Acest ADN masculin ″necunoscut″ (al carui ″proprietar″ ar puta sa fi fost cel care a lasat si amprenta insangerata de pantof Dr. Martens la intrare in casa !) si care a fost informat ca printr-o scara interioara se poate ajunge in podul casei (pe care n-au descoperit nici jandarmii !) descrisa de catre Laurent Rousseau (pe care l-am gasit si a carei declaratie am reprodus-o in articolul meu !) si care ar fi lucrat in seara masacrului (si cu o zi inainte) la Christian in podul casei, ar putea fi implicat cu certitudine in asasinate !
In concluzie, el nicidecum n-a intrat pe usa din fata a casei, venind de la poarta (cum au stabilit jandarmii-anchetatori care s-au deplasat la locul dramei pe 5 septembrie 1994, de la Brigada de Jandarmerie Le Mans), ci prin intermediul scarii interioarae pliante din garaj, pe care a descris-o Laurent Rousseau.
Dupa ce a patruns in interiorul casei prin ”spate” luandu-si victimele sale prin surprindere: pe Brigitte in bucatarie, iar fetele in baie si sufragerie, unde vor fi si gasiti unii peste altii (cu picioarele lui Christian deasupra lor), îi ucide pe toti dupa cum îi intalneste in cale cu satarul, aplicand-le lovituri fatale de macelar ″profesionist″ (cu mare precizie) !
Probabil ca Christian, fiind aproape de usa, vrand sa iasa prin fata sa ceara ajutor (de la Dany, vecini fiind!), este ajuns din urma de catre purtatorul de ″ADN masculin necunoscut″ la poarta, in vecinatatea cutiei de scrisori, unde acesta il loveste da cateva ori, doborandu-l (momentul in care Martine si Célia asista neputinciosi la ″secena″ !), dupa care il trage de picioare in casa, rostogolindu-l peste cadavrele celorlati membrii ai familiei.
De unde stia Martine, vazand ″scena″ ca cei din casa sunt morti, conform declaratiilor ei ?
Foarte simplu !
Pentru ca stia ca agresorul venea din interiorul casei (si nu din exterior, cum presupune si Comisia de Revizuire a Condamnarilor Penale, conform proceselor verbale ale Brigazii de Jandarmerie Le Mans!), deci daca a ajuns in curte, era evident ca a trecut prin casa si i-a masacrat pe toti cei aflati in calea lui.
Faptul ca ea ar fi intrat in casa si ar fi luat in brate pe Solène cu care s-ar fi dus cu ″sultetul la gura″ la Renée, mama lui Dany pentru a o alerta (unde n-a ajuns insa, pentru ca ea a desmintit categoric acest lucru la proces!) nu contrazice nici declaratiile ei de la expertiza medico-psihologica solicitata de catre Comisia de Revizuire si nici faptul ca inainte sa iasa din casa sa fi pus ea insasi capat ″agoniei″ muribunzilor, cu cutitul cu maner galben pe care se afla si ADN-ul ei si a lui Audrey, find recchizitionat de catre justitie ca proba la dosar identificata cu nr. G5-04/112.
In ceea ce o priveste pe Célia, daca ″macelarul ″ necunoscut era comparabil (ca inaltime si masa-volum) cu Dany, nu ar fi fost exclus ca ei sa fi parut ca-l vede pe Dany, intr-adevar si atunci, efectiv, sa nu fi fost manipulata.
Din cauza declaratiilor confuze privind unghiul din care ea ar fi vazut asasinarea lui Christian, din cauza emotiei, surprizei, proastei vizibilitati la distanta datorita luminozitati exterioare (mult timp dupa caderea serii !) la reconstituire (la care, evident Dany nu a participat !) s-ar fi putut pune in evidenta si lipsa de fiabilitate a acestei probe acuzatoare (incriminatoare).
Ceea ce nu s-a facut, pentru ca magistratul care instruia dosarul, Céline Brunètiere, a fost convinsa (conform anchetei facute de catre jandarmi, precum si conform expertizei psihiatrice) ca Dany Leprince este, cu certitudine, asasinul !
Cu alte cuvinte, vinovatul fiind identificat, in concluzie, trebuia nu demonstrat ca el este asasin ci pur si simplu, doar justificat.
Ceea ce este cu totul altceva !
O confruntare Martine – Célia ar fi putut si poate ca inca, ar putea lamuri acest amanunt.
Desigur, mai exista si alte elemente care sunt in favoarea conjecturii mele si care sunt in concordanta cu diferitele variante ale depozitiei lui Martine, pe care le-am mentionat in raportul meu catre JAP, explorarea lor insa nu este de competenta mea !
Ea revine in exclisivitate Judecatorului de Instructie, care va fi insarcinat in cadrul unui nou proces, eventual, de catre Procurorul Republicii cu aceastea, in cazul unei posibile anulari a sentinetei de condamnare a lui Dany Leprince, din 16 decembrie 1997, de catre Curtea de Revizuire.
Un proces de reabilitare.
Un proces echitabil, in care Dany Leprince, in calitatea lui de nevinovat sa poata fi achitat.
Un proces, la care Dany Leprince, in calitatea lui de nevinovat, are dreptul !
Avand in vedere faptul ca in 1997 el nu a putut beneficia de un proces echitabil.
Iar pe acest segment ar putea fi sesizata CEDO (Curtea Europeana a Drepturilor Omului)!
In acest caz insa apre o problema, dupa parerea mea, grava: pentru ca in situatia lui pot fi zeci de persoane, care nu au putut beneficia de un proces "echitabil" (in sensul definitiei CDEO) pana pe 1 ianuarie 2001 (in Franta), cand a intrat in vigoarea legea lui Guigou, relativ la prezumptia de nevinovatie, care faciliteaza revuzirea condamnarilor penale, promulgata pe 15 iunie 200o, ceea ce din motive "tehnice" (umane si financiare) ar putea bloca intregul dispozitiv de functionare a Comisiei de Revizuire, care chiar si aceste conditii (numai 10 revizuri din 1945, pana in prezent!) functioneaza cu viteza melcului! (A se vedea si ciclul de articole al autorului consacrat Dosarului Dany Leprince: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2011/03/masacrul-de-la-thrigne-cine-sunt-cei.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2011/04/drama-unui-nevinovat-condamnat-la.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/10/libertatea-sub-sechestru-lui-dany.html; http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2012/04/lettre-un-ami-innocent-qui-purge-une.html; http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2012/06/thomas-csinta-lettre-dany-leprince-la.html).
Articolul in Revista Politia Capitalei
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/11/thomas-csinta-lerreur-judiciaire-dans.html
Articolul pe Investigatie Jurnalistica
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/02/thomas-csinta-masacrul-de-la-thorigne.html
Articolul original in format pdf