În rezistenţa anticomunistă au fost implicate 64 de localităţi din Ţara Făgăraşului. Mii de oameni au fost persecutaţi, arestaţi şi aruncaţi în beciurile securităţii şi în închisori
Regimul comunist a aplicat cele mai crunte metode pentru a-şi înmulţi numărul de adepţi. Au fost locuitori care s-au alăturat lor, fiind încântaţi de oferta comuniştilor, locuri de muncă, funcţii, locuinţe şi astfel ajungând până la trădarea sau persecutarea consătenilor. Alţii s-au opus cu înverşunare, ceea ce a dus la bătăi, schingiuiri, tortură fizică şi psihică şi chiar execuţii, scrie www.adevarul.ro preluat de Romanian Global News.
Rezistenţa activă din Munţii Făgăraşului, susţinută de rezistenţa pasivă din sate, a reuşit să atragă atenţia. În Ţara Făgăraşului au fost concentrate trupele armatei şi ale Securităţii pentru a înlătura şi anihila opoziţia locuitorilor. Oamenii zonei urau minciuna, laşitatea şi asuprirea.
Şase partizani au fost împuşcaţi. Alţi câteva sute au fost condamnaţi la ani grei de temniţă
Bazându-se pe credinţa în Dumnezeu, pe adevăr şi cinste, partizanii din Munţii Făgăraşului au reuşit să întârzie cu câţiva ani buni instaurarea ideilor bolşevice în zonă. Elevi, studenţi, susţinuţi atât de reprezentanţi ai intelecutalităţii zonei, cât şi de ţărani s-au opus orbeşte ororilor comunismului.
Lupta lor a durat mai mulţi ani. Pedepsele aplicate de comunişti i-au dus pe toţi aceştia în faţa unei aşa-zisei justiţii comuniste. Pe aceşti tineri i-a putut învinge doar trădarea şi glonţul. 1957 a fost anul în care trei loturi de partizani au fost arestate, judecate şi întemniţate. Şase persoane au fost executate prin împuşcare, iar alte sute condamnate de la 10 ani până la muncă silnică pe viaţă.
Sentinţele aşa-ziselor complete de judecată stipulau în majoritatea cazurilor „crimă de acte de teroare şi constituire în bandă în scop terorist" sau „crimă de uneltire împotriva securităţii interne şi externe a RPR", chiar dacă „încriminaţii" au oferit doar alimente sau haine luptătorilor din munţi.
Schingiuţi în celulele ororii de la Sibiu
Începând din 1954, libertatea de acţiune a tinerilor luptători a fost estompată prin vicleşugurile comuniştilor. Aceştia au recurs la infiltrarea în rândurile rezistenţei a unor persoane care au încercat să le schimbe orientarea.
De multe ori, aceste tactici perverse coroborate cu puterea lor armată au reuşit. Comuniştii, bazându-se pe ideea că luptătorii aşteaptă sprijin din alte ţări, s-au oferit să-i ajute. Astfel, prin intermediul lui Costică Nicolescu, omul care a promis luptătorilor că-i va duce în Grecia, au fost arestaţi: Ion Chiujdea, Victor Metea, Gheorghe Haşu, Laurian Haşu, Ion Novac, Jan Pop, Olimpiu Borzea.
Ceilalţi componenţi ai lotului I au fost prinşi până în aprilie 1957 şi reţinuţi în anchete continue în beciurile securităţii din Braşov. Pentru a obţine informaţiile dorite, luptătorii din munţi au fost terorizaţi în: „Trei Morminte" şi „Talpa Iadului", celule reprezentative pentru ororile comuniştilor din Sibiu. A urmat procesul de la Sibiu în care Tribunalul Militar al Regiunii a III-a Cluj a condamnat 17 tineri curajoşi cu pedepse dure.