Între istorie şi legendă: oraşul Alba Iulia

Scris de DN. Posted in Sos Romania


Cu siguranţă unul dintre cele mai frumoase şi mai interesante oraşe din România, Alba Iulia este un adevărat centru spiritual şi cultural al românilor de pretutindeni. Cu o istorie zbuciumată, martirică şi glorioasă, care se întinde de la triburile dacilor apuli la unirea provinciilor româneşti făcută în acest loc de către Mihai Viteazul, şi recent la momentul din data de 1 decembrie 1990, când aici s-a hotărât sărbătorirea Zilei Naţionale a României, Alba Iulia este mult mai mult decât pare la prima vedere. Nu există alt oraş care să sublinieze mai bine idealurile de unitate şi identitate ale românilor de-a lungul veacurilor. Istoria oraşului Alba Iulia îndeamnă la respect, consideraţie şi aducere aminte a oamenilor şi faptelor care au făurit şi menţinut naţiunea şi statul român.

Originile oraşului Alba Iulia de astăzi se pierd în negura timpului. Primele menţionări istorice antice scriu despre Apoulon, marea aşezare a dacilor apuli (adică cei drepţi, cei viteji), care de la culmile Pietrei Craivii (astăzi satul Craiva, comuna Cricău, judeţul Alba) dominau întreg Podişul Transilvan. Însă locurile acestea au fost de fapt populate de oameni încă din vremuri imemoriale. Cercetările şi săpăturile arheologice efectuate în nordul oraşului au scos la iveală o importantă aşezare neolitică locuită de populaţii de păstori şi agricultori în urmă cu aproximativ 5.000-1900 ani înainte de Hristos.

După cucerirea Daciei de către împăratul Traian, acesta a hotărât ca pe fosta cetate a dacilor apuli să fie construit cel mai mare castru roman din toată Dacia, fortificaţie care se întindea pe o suprafaţă de circa 30 de hectare. Castrul respectiv a fost sediul Legiunii a XIII-a Gemina. În jurul castrului au apărut ulterior o mare aşezare civilă pe care administraţia romană a denumit-o Apulum în amintirea triburilor dace autohtone. Mai apoi, în timpul împăratului Marcus Aurelius, aşezarea Apulum a fost ridicată la rang de municipiu, primind titlul de Municipium Aurelium Apumense, iar mai apoi a ajuns colonia denumită Colonia Aurelia Apulensis. De fapt, între secolele II-III după Hristos, localitatea s-a dezvoltat în două direcţii distincte: 1) de centru politic şi militar, administrativ şi religios în jurul castrului devenit în anul 118 reşedinţa guvernatorului Daciei Superior, şi 2) de centru meşteşugăresc şi comercial, important port la râul Mureş, devenit sub Septimius Severus (193-211) Colonia Nova Apulense. Apulum mai era numit în acele vremuri şi Cryosopolis – Oraşul de Aur, fiind un puternic şi bogat centru de iradiere a romanizării în zonă, precum şi cel mai mare oraş nord-dunărean, motive pentru care era considerat centrul Daciei Felix. Zecile de inscripţii descoperite (multe de natură creştină) au demonstrat că legiunile şi administraţia romană s-au stabilit în sudul aşezării, auxiliarii indigeni au continuat să menţină garnizoana, iar meşteşugarii daco-romani şi negustorii şi-au continuat activităţile şi de-a lungul secolelor IV-VI.

Cititi mai departe: http://www.descopera.ro/descopera-alba/13017632-intre-istorie-si-legenda-orasul-alba-iulia

Share
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2020