Majoritatea şomerilor din România au peste 40 de ani
Potrivit datelor ANOFM, circa 56% dintre cei care nu reuşesc să-şi mai găsească un loc de muncă au vârste de peste 40 de ani
Jumătate dintre aceştia au chiar peste 50 de ani şi, în ciuda experienţei, nu-i mai angajează nimeni din cauza vârstei .
România este una dintre ţările care în ultimii ani s-au lăudat cu o rată a şomajului mai mică decât media europeană, însă pe lângă un procent destul de mare al procentului în rândul celor tineri, care abia ies de pe băncile liceelor şi facultăţilor, un procent îngrijorător de şomeri este înregistrat în rândul celor trecuţi de prima tinereţe. Din totalul şomerilor din România, mai bine de jumătate au peste 40 de ani, iar dintre aceştia, jumătate au chiar peste 50 de ani, vârste la care găsirea unui loc de muncă devine o misiune tot mai dificilă.
„Aceasta este povestea a mai mult de 28% dintre şomerii români. Trecuţi de prima tinereţe, mulţi se confruntă cu şomajul într-o perioadă în care s-ar aştepta ca valoarea, experienţa şi priceperea deprinsă de-a lungul anilor să le fie răsplătite. Conform ANOFM, la finalul anului 2015, 56,56% dintre şomerii României aveau peste 40 de ani. Dintre aceştia, jumătate au peste 50 de ani”, se arată într-un comunicat al organizaţiei nonguvernamentale „Coaliţia antidiscriminare”.
Reprezentanţii ONG-ului citat susţin că societatea discriminează, nedreptăţeşte, pune la zid fără drept de apel. „Pe de o parte se consideră că o persoană este aptă de muncă până la 65 de ani, vârsta de pensionare pentru bărbaţi în România şi în majoritatea statelor europene, iar pe de altă parte, atunci când se fac angajări, companiile resping candidaţii peste 40-50 de ani fără a le mai testa calităţile. Ascunzându-se în spatele unor cuvinte precum lipsa de entuziasm, dexteritate sau rapiditate, angajatorul dă voit cu piciorul unei persoane experimentate, loiale şi chibzuite”, explică cei de la Coaliţia antidiscriminare.
În condiţiile în care găsirea unui loc de muncă nou este un demers laborios pentru oricine, acesta devine cu atât mai dificil pentru cei ai căror competitori sunt cu 15-20 de ani mai tineri, mulţi angajatori privind vârsta mai înaintată ca pe un punct slab. Prin urmare, cei aflaţi la vârsta a doua se confruntă cu situaţii discriminatorii reale legate de serviciu - sunt forţaţi să se pensioneze mai devreme, le este refuzată formarea profesională pe motiv că nu reprezintă o investiţie pe termen lung sau nu mai sunt reangajaţi dacă rămân fără locul de muncă.
Populaţia României, într-un proces de îmbătrânire accelerată
Statisticile Naţiunilor Unite estimează că vârsta medie a populaţiei României va ajunge la 49 de ani în anul 2050, de la 40 de ani în anul 2015. În mai puţin de 10 decenii, mai mult de o treime din populaţia Europei va avea peste 60 de ani şi un sfert va depăşi vârsta de 65 de ani.
Principalele probleme cu care se confruntă persoanele vârstnice în România sunt legate de reticenţa societăţii de a le percepe drept resursă culturală şi profesională reală.
„Faptul că România nu acordă importanţa cuvenită îmbătrânirii active reduce dramatic şansele persoanelor vârstnice la un tratament corect. În plus, persoanele de peste 50 de ani sunt cele mai afectate de şomaj şi se confruntă cel mai adesea cu accesul redus pe piaţa muncii”, se mai arată în comunicatul ONG-ului citat.
În ciuda stereotipurilor negative, studii efectuate la nivel european evidenţiază aceeaşi concluzie: putem lucra eficient la orice vârstă. Condiţia necesară în acest sens este ca angajatorii să realizeze strategii care să gestioneze înaintarea în vârstă a salariaţilor, să menţină o bună calitate a vieţii la locul de muncă, să dezvolte condiţii de muncă astfel încât să permită tuturor salariaţilor să fie competitivi şi sănătoşi. Companiile care înţeleg ideea îmbătrânirii active şi principiul şanselor egale pe tot parcursul vieţii şi care acţionează în acest sens vor avea de câştigat, construind o cultură organizaţională care valorizează potenţialul şi expertiza angajaţilor.
Ce faci când te confrunţi cu o situaţie de discriminare?
Legislaţia românească interzice discriminarea pe criteriul vârstei în domeniul muncii. Angajatorul care refuză angajarea pe condiţii legate de vârstă poate fi reclamat autorităţilor, iar amenzile pot fi destul de usturătoare. Discriminarea se plăteşte cu amendă de la 1.000 lei la 30.000 lei, dacă vizează o persoană fizică sau cu amendă de la 2.000 lei la 100.000 lei, dacă vizează un grup de persoane sau o comunitate (conform art. 26 alin. 1 din Ordonanţa nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată).