MândrIE Maramureșană
Portul popular este cu siguranță, o importantă formă de cultură, definitorie chiar pentru identitatea noastră națională. Societatea Academică Gheorghe I. Bratianu susține candidatura orașului Baia Mare pentru Capitală Europeană a Culturii 2021.
MândrIE Maramureșană este un proiect al Societății Academice Gheorghe I. Bratianu, realizat pentru Păstrarea și Conservarea Identității Naționale! Maramureșenii se identifică, printre altele şi poate în cel mai autentic mod, prin portul lor popular, cu precădere prin cea mai reprezentativă şi cea mai marcată de simboluri piesă a sa: IA sau cămeșa, cum ii spuneau străbunii noștri.
Femeia a amestecat, deodată cu materialele şi culorile folosite la conceperea iei – tot sufletul ei, toată dragostea ei şi toate lacrimile ei.
Pe prispa casei, sub adierea lină a vântului, în momentele de liniște meditativă și conectare cu natura, femeia punea cu acul pe pânza simboluri care azi, ne trezesc în suflet tot tezaurul uitat al spiritelor străbunilor noștri.
Pentru prea mulți ani IA a fost uitată de femei și de lumea întreagă. De ce tocmai acum ne amintim de ea? Pentru că ne era dor să fim românce, să ne întoarcem la
origini, la frumusețea pură. Ne era dor să simțim și să
iubim românește!
24 iunie, data aleasă pentru a sărbători această mândrIE
se suprapune cu Sânzienele. În credința populară se zice
că în această noapte de Sânziene forțele naturii ajung la
apogeu și că porțile dintre noi și celelalte lumi paralele se
deschid, fiind un moment propice pentru întâlniri cu
entități din alte dimensiuni. Poate undeva între aceste
lumi ne-am regăsit dorul și dragostea de origini. Foto şi text : Viorelia Tarța
Sânzienele sunt descrise de legende ca niște fete extrem de
frumoase, zăne bune care trăiesc prin păduri sau câmpii, se
prind în horă şi dau puteri magice plantelor. Dacă sunt
sărbătorite cum se cuvine, fac culturile să rodească, dau prunci
sănătoşi femeilor căsătorite şi tămăduiesc bolnavii. Dacă sătenii
nu le sărbătoresc cum se cuvine, se supără şi devin asemenea
zânelor rele cunoscute în popor drept Iele sau Rusalii.
Este o sărbătoare plină de ritualuri. La baza acestor ritualuri stau micile flori galbene, numite sânziene, ce
cresc în poieni şi care sunt culese de fete, în muzica şi chiuiturile flăcăilor, pentru a le împleti apoi în
formă de cerc pentru fete şi de cruce pentru băieţi si le arunca pe casă, punându-și fiecare o dorință.
Dacă coronița rămâne pe acoperiș dorința se îndeplini, căzând înseamnă că nu.
Roua din dimineața Sânzienilor are proprietăți magice. Dacă se folosește pentru a te spăla pe față oferă
frumusețe iar pentru cei care iși doresc un talisman trebuie doar să lase un obiect afară în această noapte
cu condiția de a-l lua înainte de răsărit.
Pentru a-şi vedea sortitul, fetele dorm în noaptea de Sânziene cu un bucheţel din aceste flori sub pernă.
De asemenea, dacă le poartă în păr sau la sân, fetele, dar şi femeile măritate vor fi mai atrăgătoare şi mai
drăgăstoase.
Îndrăgostiţii care vor ca iubirea lor să nu piară în veci trebuie să se scalde împreuna în râu sau în mare, în
această noapte, traditia spunând că așa, dragostea lor va fi eternă.
La noi, în Ardeal, se mai spune că, în ziua de Sânziene, pot fi căutate comori vechi, îngropate în pământ,
deoarece, în noaptea dinainte, deasupra locului unde sunt ascunse s-ar aprinde un foc.
Urmează „noaptea focurilor” la marginea pădurilor sau malul lacurilor. Se sare peste foc și se scaldă în
râu. Sânzienele se prind în horă și cântă:
“Du-te, Soare, vino, Lună
Sânzienele îmbună,
Să le crească floarea – floare,
Galbenă, mirositoare,
Fetele să le adune,
Să le prindă în cunune,
Să pună la pălărie,
Floare pentru cununie,
Babele să le rostească,
Până-n toamnă să nuntească.”
IA și Sânzienele sunt fragmente importante din tradiția neamului nostru și merită sărbătorite cum se
cuvine. Să nu uităm că „Tradiţia este suma valorilor învechite.”
Societatea Academică Gheorghe I. Bratianu, Baia Mare