Cununia de aur, iubire si recunostinta
Sfânta Scriptură se deschide cu episodul creării bărbatului şi femeii după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi se încheie cu viziunea “nunţii Mielului” (Ap. 19, 7. 9). De la un capăt la altul, Scriptura vorbeşte despre căsătorie şi despre “misterul” ei, despre întemeierea ei şi despre sensul pe care Dumnezeu i l-a dat, despre originea şi despre scopul ei, despre diferitele sale realizări pe tot parcursul istoriei mântuirii, despre greutăţile izvorâte din păcat şi despre reînnoirea sa “în Domnul” (1 Cor 7, 39), în noul legământ dintre Cristos şi Biserică.
“În starea şi în ordinea lor de viaţă, soţii creştini au un dar propriu în sânul Poporului lui Dumnezeu”. Acest har propriu al sacramentului Căsătoriei este menit să desăvârşească iubirea soţilor, să întărească unitatea indisolubilă dintre ei. Prin acest har, ei “se ajută reciproc să ajungă la sfinţenie în viaţa conjugală, în acceptarea şi educarea copiilor”.
Cristos este izvorul acestui har. “După cum Dumnezeu a ieşit odinioară în întâmpinarea poporului său cu un legământ de iubire şi fidelitate, tot astfel, acum, Mântuitorul oamenilor şi Mirele Bisericii iese în întâmpinarea soţilor creştini prin sacramentul Căsătoriei”. El rămâne împreună cu ei, le dă puterea să-l urmeze, luându-şi crucea, să se ridice din nou după căderile lor, să se ierte reciproc, să poarte fiecare povara celuilalt-Galateni 6.2, să fie “supuşi unul altuia, întru frica lui Cristos” (Ef 5, 21) şi să se iubească cu o iubire supranaturală, delicată şi rodnică. În bucuriile iubirii lor şi în viaţa lor familială, El le dăruieşte, încă de pe pământ, o pregustare a ospăţului de nuntă al Mielului:
Exista obiceiul ca, dupa 25 de ani de impreuna vietuire, sotii care au primit Sfanta Taina a Cununiei sa aniverseze asa-numita "cununie de argint”, iar dupa 50 de ani "cununia de aur”, sau dupa 75 de ani - o situatie destul de rara - "cununia de diamant sau de platina”.
De multe ori insa, acestia se reduc la a marca aceste momente doar intr-un cadru restrans, in sanul familiei, cu toate ca exista si o randuiala liturgica in acest sens, menita celebrarii lor in Biserica.
Cea mai dureroasa este situatia cand evenimentul are caracter formal, sotilor lipsindu-le sentimentul recunostintei fata de Dumnezeu. Acesta aniversare nu trebuie sa reprezinte doar o reuniune de familie, ci se cere a fi, mai intai de toate, un prilej de "intalnire cu Dumnezeu”, un prilej de recunostinta pentru toate binefacerile primite de la El.
Cununia de aur – e o slujba de multumire lui Dzeu
Dedicam acest articol in special cuplului baimarean Stefan si Maria Simon, dar si tuturor cuplurilor de argint si aur…
Familia e o imagine in oglinda, desigur pastrand proportiile, a logodnei dintre Hristos si Biserica. De aici si denumirea inspirata data de Sfantul Ioan Gura de Aur familiei ca mica biserica.
Orice cununie, facuta in interiorul Bisericii este o imagine a nuntii din Cana si o prezenta reala a lui Hristos, care o binecuvanteaza prin participarea Sa.
Acest prilej reprezinta o slujba de multumire, ce poate fi savarsita oricand, la cererea credinciosilor, nu doar la anumite termene, si pe care Biserica a adaptat-o in cazul acestor anivesari ale Cununiei.
Momentul savarsirii unei astfel de slujbe este emotionant pentru toti cei care participa, indeosebi pentru soti si pentru copiii si nepotii acestora. Prin savarsirea Cununiei de argint sau de aur in Biserica este recunoscut inca o data ajutorul pe care Dumnezeu l-a oferit si il ofera celor doi, binecuvantandu-i cu ani multi de impreuna vietuire, spre bucuria celor din jur.
Sotii nu trebuie sa fie lipsiti de recunostinta. Acest indemn il primesc toti mirii, inca de la "inceput de drum", prin Apostolul citit la Sfanta Taina a Cununiei: "Fratilor, multumiti totdeauna pentru toate, intru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu si Tatal.” (Efes. V, 20)
Taina Casatoriei ni se infatiseaza astfel si ca taina a recunostintei, mai ales a sotilor fata de Dumnezeu si a unuia fata de celalalt. Cununia se cere a fi un prilej de multumire continua, dupa chipul Bisericii care aduce neincetat "euharistie” (multumire) in fiecare Sfanta Liturghie lui Dumnezeu.
De aceea, numai prin prisma relatiei personale cu Dumnezeu, Biserica indrazneste a fagadui mirilor "batraneti fericite".
Sunt frumoase si emotionante toate aceste aniversari, dar sunt si cu adevarat ziditoare, numai in masura in care suntem constienti de faptul ca aceasta crestere gradata (argint, aur, platina) nu trimite atat la trecerea anilor (25, 50, 75), cat la cresterea neincetata in virtute, in iubire si recunostinta. Nu trecerea anilor, ci prezenta lui Dumnezeu confera valoare si trainicie casniciei si vietii noastre.
Orice pom bun se cunoaste dupa roadele sale. Copilul nu poate fi decat o sublima materializare a dragostei…astfel cuplului Stefan(75ani)si Maria(73ani) ,Dzeu le-a daruit doi fii,Stefan 46 ani si Attila 40 ani,(jurist) si precum in Vechiul Testament Iesire 13:12-15, Dumnezeu a poruncit ca fiecare intai nascut de parte barbateasca sa fie rascumparat:"sa inchini Domnului pe orice intai-nascut, Stefan a devenit preot si a primit darul sa continue să îndeplinească până la sfârşitul veacurilor misiunea încredinţată Apostolilor de Isus Hristos.
Este foarte rar ca un cuplu sa prinda nunta de 50 de ani…si si mai rar ca acesta nunta sa fie oficiata chiar de propriul copil in calitate de preot,o dubla binecuvantare
Incheiem prin a spune ca a aştepta totul de la Dumnezeu şi a întemeia toată viaţa proprie pe Dumnezeu, care în Cristos ne-a dăruit totul: numai asta poate să fie logica unei alegeri de viaţă care, în completa dăruire de sine, porneşte la drum în urmarea lui Isus, participând la misiunea sa de Mântuitor al lumii, misiune pe care el o împlineşte în suferinţă şi în cruce, şi pe care El a revelat-o în mod incontestabil prin învierea sa din morţi.