Marea reforma a regimului francez de pensii. «Sinistrele» legi si constante ale lui Woerth!
Sistemul francez de pensii este bazat pe un sistem de repartitie ca de-altfel si cel romanesc (ceea ce nu este cazul sistemelor de pensii al tuturor tarilor europene), adica, cotizatiile persoanelor « active » (care desfasoara o activitate lucrativa salariata) servesc la plata pensiilor persoanelor «pasive» (cei care si-au incetat activitatea lucrativa salariata), atingand varsta de pensionare.
Concret, in cadrul acestui sistem (contrar sistemului de pensii prin capitalizare [1]), pensiile persoanelor « pasive » sunt finantate din cotizatiile persoanelor « active », adica, ai celor « incadrati in campul muncii in conditii legale » !
In principiu, fiecare « activ » finateaza prin cotizatiile sale o cota-parte ai celor « pasivi », iar cu cat un « activ » contribuie la « intretinerea » unui numar mai mic de « pasivi», cu atat sistemul este mai « solid » si fiabil, mai rentabil si mai eficace.
PREAMBUL
Decretul de lege din 14 martie 1941 al Regimului de la Vichy (Regimul politic al Maresalului Philippe Petain, 10 iulie 1940 – 20 august 1944) creaza AVTS (Alocatia Varstnicilor Muncitori Salariati) si o pensie prin repartitie pentru muncitorii asigurati din comert si industrie, precum si pentru cei din agricultura, in cadrul « Revolutiei Nationale », o ideologie oficiala a Regimului de la Vichy, cu un numar record de legi si decrete (16.786 !) promulgate in cei patru ani.
Ea este pusa in practica de catre Ministrul Muncii in timpul Regimului de la Vichy René Belin, fost conducator al CGT[2](Confederatia Generala a Muncii, cel mai reprezentativ sindicat in Franta, fondat pe 23 septembrie 1895 la Limoges) membra a Confederatiei Sindicale Europene – CSE si a celei internationale – CSI.
In fond, Regimul de la Vichy transforma sistemul de pensii prin capitalizare[1] distrus de catre criza economica creata de razboi (functional in acel moment in Franta), in sistemul de pensii prin repartitie care este functional astazi.
Regimul de pensii prin repartitie si Securitatea Sociala, in vigoare din 1946, au fost concepute si create de catre Pierre Laroque (1900 – 1997, inalt functionar al Statului francez) si Alexandre Parodi (1901 – 1979, inalt functionar al Statului francez, memru al Rezistentei franceze si Om Politic), prezentate in cadrul Programului Consiliului National al Rezistentei adoptata pe 15 martie 1944.
Legea din 22 mai 1946 instaureaza si un Regim Complementar de pensii, obligatoriu.
Acest sistem de pensii a cunoscut o profunda reforma in 1993 pe cand Eduard Balladur era Primul Ministru al celei de-a V-a Republici franceze (29 martie 1993 - 11 mai 1995) in timpul celei de a doua coabitari al celui de-al doilea mandat a lui François Mitterrand (1988 – 1995) si apoi in 2003 in urma reformei lui François Fillon, pe atunci Ministrul Afacerilor Sociale (legea din 21 august) in timpul celui de-al doilea mandat a lui Jacques Chirac (2002 – 2007).
Iata si principalele masuri adoptate :
a) Prelugirea perioadei de cotizatie in sectorul public pentru a putea beneficia de o pensie intreaga (completa) de la 37,5 de ani, la 40 de ani in 2008, (functional deja in sectorul privat), plus un trimestru pe an (40 de ani si trei luni in 2009, 41 de ani in 2012, etc.);
b) Revalorizarea pensiilor in raport cu evolutia preturilor si nu in raport cu evolutia generala ale salariilor;
c) Pentru Regimul general de pensie, baza de calcul este salariul mediu de referinta calculat pe cei mai „buni” 25 de ani de activitate si nu cei 10 ani cum era cazul, inainte;
d) Introducerea unui dispozitiv care sa permita „rascumpararea” de trimestre de studiu, pensionarea anticipata pentru cariere lungi, etc.
Salariatii putand ”rascumpara” trimestre sub forma de « finantare de studii » in limita a trei ani (cu un cost mediu de 22.000 €)
e) Introducerea unui dispozitiv de capitalizare facultativa individuala (PERP) sau colectiva (PERCO)
Astfel, in prezent, sistemul francez de pensii prevede ca valoarea pensiei intregi (complete) este de 50% din salariul mediu realizat pe cei mai « buni » 25 de ani de activitate in sectorul privat, in conditiile Legii Fillon (mentionat mai sus), iar in sectorul public (de stat), 75% din indicele de remunerare avut in ultimii sase luni inainte de incetarea activitatii lucrative.
Aceasta diferenta se explica prin faptul ca functionarii nu cotizeaza la un sistem complementar de pensii si ca primele lor nu sunt luate in considerare la calculul pensiilor.
Reforma regimului general de pensii din acest an (reforma Woerth) care prevede, prelungirea varstei minime de incetare a activitatii lucrative salariate de la 60 la 62 de ani, precum si prelungirea varstei de pensionare de la 65 la 67 de ani, a generat o serie de MS (Miscari Sociale [2]), cele mai grave din ultimii 42 de ani.
De fapt, reforma pensiilor incepe cu Eduard Balladur (1993), continua cu François Fillon (2003) si ea este confirmata, respectiv, extinsa si generalizata in acest an, prin reforma, lui Eric Woerth, Ministrul Muncii si Solidaritatii, pe 7 septembrie 2010, care pe langa cele doua masuri de mai sus, prevede si altele complementare cum ar fi:
- Mentinerea „Dispozitivului cariera lunga” (instaurata de catre reforma Fillon pe 21 august 2003) care sa permite pensionarea incepand cu varsta de 58 de ani, daca salariatul a cotizat cel putin 43 de ani la regimul general de pensii;
- Persoanele care au inceput sa-si desfasoara activitatea lor lucrativa salariata dupa 18 sunt excluse din acest dispozitiv si trebuie sa cotizeze pana la varsta de 62 de ani;
- Mai mult, persoanele care au inceput sa lucreze incepand de la 14 ani, trebuie sa cotizeze pana la 58 de ani, in loc de 56, conform reformei Fillon;
- Luarea in consideratie ale consecintelor penalitatii muncii bazat pe criterii individuale: un certificat medical atestand 20% de invaliditate va permite desfasurarea activitati si dupa 60 de ani, prag apoi coborat cu 10%;
- Cresterea cotizatiilor pentru pensie a functionarilor de la 7,85% la 10,55% intr-o perioada de 10 ani;
- Prelungirea cu doi ani a activitatii unor categorii de functionari numiti: „categorie de activi”;
- Utilizarea anticipata a FRR (Fondului de Rezeve a Pensionarilor), propus a fi utilizat incepand cu 2020;
- Alungirea (prelungirea), programata deja prin reforma Fillon a duratei de cotizatie de la 41 in 2012, la 41,5 ani in preajma anului 2020;
- Taxarea cu un procent suplimentar de 1% a veniturilor mari pentru marirea fondului de pensii;
- Cresterea cu un procent ale texelor privind capitalul mobiliar si imobiliar, pe dividente si dobanzi;
- Cresterea taxelor pe stock-option (forma de remuneratie a unei intreprinderi cotate in bursa);
- Etc.;
Reforma Woerth din acest an isi propune in fond si la urma urmei sa tina cont de cresterea sperantei de viata la nastere (EVN) in Franta (79-80 de ani la barbati si 84-85 de ani la femei, in 2010), ceea ce implica ca salariatul asigurat, nascut dupa 1 ianuarie 1956 (ceea ce este si cazul D-lui Eric Woerth, nascut pe 29 ianuarie 1956!) are acces la „Dispoztivul cariera lunga” incepand cu 58 de ani (daca a debutat in viata activa la 14 ani), cu 59 de ani (daca a debutat in viata activa la 15 ani) si cu 60 de ani, incepand cu 16 ani, ceea inseamna un decalaj de un an in raport cu situatia actuala.
Persoanele care au debutat in viata activa la 18 ani sau mai tarziu sunt excluse din acest dispozitiv care a costat guvernului francez cca 2,15 Md de € in 2007.
Si totusi, conform Ministrului Munci si Solidaritatii, acest dispozitiv este un adevarat „succes”, avand in vedere ca anual permite pensionarea anticipata a cel putin 100.000 de salariati din cei 700.000 care se pensioneaza pentru limta de varsta.
In 2008, peste 500.000 de salariati au beneficiat de acest dispozitiv.
Cee ce este considerabil, daca tinem cont de faptul ca Franta dispune in prezent de 15, 5 milioane de pensionari (1/4 din populatie), ca vor fi in numar de 18 milioane in 2030 si 23 milioane in 2050, adica o crestere de 47%.
Adica, prevederile pentru 2020, contestate de catre sindicate, arata un dezechilibru ascendent intre cei activi si pasivi (pensionari): pentru 100 de pensionari, in 2006 Franta dispunea de 182 de activi, 170 in 2010.
In 2030 insa nu vor mai fi decat 150 si 121 in 2050!
In 2007, inaintea Crizei economice 2008 – 2010, COR (Consiliul de Orientare al Pensionarilor) estima ca in 2020 va fi necesara suplimentarea de la bugetul de stat a fondului de pensii cu cca 27 Md de €, adica aproape 1% din PIB.
Insa, in raportul sau publicat in aprilie 2010, acesta previziune au fost considerabil « subapreciata ».
Conform noilor estimari, este vorba de 45 Md de € in 2020, adica 1,75% din PIB.
Aceasta suma creste la cca 70 Md de € in 2030 si la 100 Md de € in 2050.
Amintim ca inainte de 65 de ani salariatul nu poate obtine o pensie intrega (completa) decat daca el a cotizat 160 de trimestre (162 de trimestre in 2010).
Daca lui îi lipsesc 4 trimestre, pensia lui va fi diminuata cu 10%!
Sistemul este girat de catre partenerii sociali dar regulile sunt fixate de catre lege.
Regimurile de pensii speciale, pe ramuri profesionale, asigura salariatilor independenti (artizani, comercianti, profesiuni liberale) venituri in perioada „inactivitatii” lor ca si celorlate categorii socio-profesionale din sectorul privat sau de stat.
Un mecanism de conpensatie este benefic celor carora numarul de noi cotizanti este insuficient, alimentat de catre cei care au multi cotizanti tineri.
Reforma intrata in vigoare pe 1 iulie 2008 avea ca obiectiv „alinierea” duratei de cotizatie ai agentilor SNCF (Societatea Nationala a Cailor Ferate), RATP (Regia Autonoma a Transportului Parizian) si IEG (Industriile Electrice si de Gaze) cu al salariatilor din sistemul privat si al functionarilor (promis de catre Nicoolas Sarkozy cu diferite ocazii in campania sa prezidentiala).
Reforma prevede printre altele cresterea progresiva a duratei de cotizatie de la 37,5 ani in 2007 la 41 de ani 2012, pentru o pensie intreaga (completa).
Incepand cu 1 iulie 2009, pensiile se indexeaza in raport cu inflatia.
Revalorizarea alocatiei minime de batranete, ASPA[3](Alocatie de Solidaritate pentru Persoanele in Varsta) cu 25% intre 2007 si 2012.
Acordarea pensiei de reversiune de la 55 de ani.
In 2007, ansamblul prestatiilor de batranete in Franta era de 228,6 Md de €, din care 83,8 Md de € pentru regimul general, ceea ce corespundea la cca 12% din PIB (sub media europeana) si a 23% din remuneratia salariatiilor.
In 2009, media de varsta ai celor care au incetat activitatea salariata (au iesit la pensie) era de 61,36 de ani pentru barbati si 61,68 de ani pentru femei.
In 2005, Franta era tara in care se iesea la pensie cel mai devreme: la 58,5 ani barbatii si 59,2 ani femeile.
In conclluzie, pensia intreaga (completa) nu este garantata decat dupa 65 de ani.
Intre 60 si 65 de ani, pensia este diminuata anual cu 5% pentru pensionarii nascuti inainte de 1953 si cu 10% pentru cei nascuti inainte de 1944, care ne putand fi diminuata cu mai mult cu 25%.
Astfel, pensia regimului de baza fiind egala cu 50% din salariul de referinta ai celor mai „buni” 25 de activitate salariata, salariatul nu va dispune la pensie decat de cca 40% din ultimul sau salariu.
Exista si cateva exceptii: functionarii care au lucrat timp de 15 ani si au crescut trei copii; infirmierii (asistentii medicali); persoanele care au cotizat cel putin 4 trimestre inainte de 18 ani si care beneficiaza de „Dispozitivul cariera lunga„.
In cazul in care salariatul doreste sa-si intrerupa activitatea sa salariata fara sa fi cotizat numarul de trimestre fixat prin lege, pensia lui va fi minorata intre 1,25% - 2,5% pe trimestru in functie anul sau de nastere.
Penibilitatea muncii este si el un element in ceea ce priveste calculul varstei de peensionare.
Ancheta facuta de catre CARPIMKO (Caisse Autonome de Retraite et de Prévoyance des Infirmiers, Masseurs-Kinesithérapeuthes, Pédicures-Podologues, Orthophonistes et Orthoptistes) a pus in evidenta faptul ca, kinetoterapeutii liberali depun o activitate lucrativa intensa, in medie 51 de ore pe saptamana, mult mai mult decat limita legala pentru o activitate salariata.
Aceasta categorie socio-profesionala este mult mai expusa la maladii profesionale, la accidente de munca decat celelalte categorii de salariati.
In prima versiune a reformei pensiilor din 2010, numai persoanele cu o incapacitate de munca de cel putin 20% puteau solicita iesirea la pensie la varsta de 60 de ani.
Noua reforma permite acest lucru si pentru o incapacitate de munca cuprinsa intre 10-20%, sub rezerva ca o comisie pluridisciplinara valideaza aceasta incapacitate.
Mentionam aici ca Medicina Muncii creata in Franta in 1946 salarizeaza cca 6.500 de medici specialisti, iar rolul sau exclusiv preventiv, consista in evitarea tuturor alterarilor de sanatate al salariatilor, prin intermediul lor.
Cercetarile insa efectuate in acest domeniu au aratat clar ca prelungirea activitatii lucrative salariate si alterarea sanatatii, deci aparitia incapacitatii lucrative, sunt marimi direct proportionale!
Cu alte cuvinte, cu cat inaintam in varsta „in campul muncii” (legal sa ilegal!), cu atat probabilitatea incapacitati noastre lucrative creste!
Astfel, un senior este prea tanar la varsta de 60 de ani sa se pensioneze, insa este prea batran sa faca fata unei munci dificile in conditii insuportabile.
APROFUNDAREA DOSARULUI
Prezentam mai jos diferite tipuri de regimuri de pensii care sunt functionale in Franta si care sunt astfel concepute incat ele sa reprezinte pe de-o parte, atat interesele fostilor salariati (in sistemul privat), respectiv functionari (in sistemul public), cat si interesele patronatelor, respectiv, ale statutului.
In general, totalitatea salariatilor, cadre (sau nu), este supusa unui regim de aderare obligatorie la:
a) Regimul General de Securitate Sociala (RGSS)
b) Regimul Complementar (RC)
Salariatul (fie in sistemul privat, fie in sistemul public) plateste anual o cotizatie destinata sa finanteze cele doua regimuri mai sus mentionate.
Cele doue regimuri mentionate RGSS si RC care permit salariatului (in sistemul privat sau public) sa beneficieze de o pensie, imediat dupa ce isi inceteaza activitatea salariata, datorita limitei de varsta sunt :
I° Regimul General de Securitate Sociala (RGSS)
Suma cotizata de catre salariat RGSS-ului este calculata in functie de salariul acestuia pana la PASS (Plafonul Anual a Securitatii Sociale), care in 2010 este 34.620 €, adica 2.885 € pe luna sau 8.655 € pe trimestru, conform Art.D 242-16 si urmatoarele, ale CSS (Codul de Securitate Sociala).
In conditiile actuale, retragerea din viata activa poate fi solicitata incepand cu varsta de 60 de ani, chiar daca Proiectul de lege, contestat de catre sindicate, initiat de catre Presedintele Nicolas Sarkozy, aflat actualmente la Senat (si aprobat !), prevede ca aceasta varsta sa fie de 62 de ani pentru noile generatii.
In orice caz, pentru ca solicitantul de pensie (atat din sistemul privat cat si cel din public) sa poata beneficia de o pensie intreaga (completa), el trebuie sa indeplineasca simultan o serie de conditii.
Pensia anuala (P) se calculeaza in functie de Durata Asigurarii pe Trimestru (DAT), Salariul Anual Mediu (SAM), precum si Rata lui de Calcul (TC) conform formulei :
P = (DAT/150) x (SAM) x (TC)
Mentionam aici ca Durata Maximala de Asigurare (DMA) este de 150 de trimestere si ea corespunde perioadelor de cotizatie in calitate de activitate salariata, in care intra si perioada de indemnizatie de somaj, de boala, etc. si exista si majorari (pentru un copil in intretinere de exemplu, etc.).
SAM este calculat pentru cei mai « buni » 25 de ani de munca al salariatului, salariile fiind limitate de catre PASS si reevaluat anual cu un ccoeficient de majorare in functie de rata inflatiei.
In ceea ce priveste (TC), ea este egala cu 50% pentru cei asigurati in varsta de peste 65 de ani si pentru cei asigurati in varsta de 60 de ani recunoscuti inapti pentru o activitate salariata, fosti combatanti, deportati sau pentru cei care pot justifica o cotizatie de 160 de trimestre la RGSS.
Cei care nu indeplinesc aceasta conditie vor avea (TC) diminuata cu 1,25% pentru fiecare trimestru « lipsa » sau, sa lucreze pana la varsta de 65 de ani.
La pensia de baza, diferite majorari se pot aplica cum ar fi : bonificatie (bonusuri) pentru copii minori aflati in custodie sau pentru o terta persoana in cazul careia se exercita o auutoritate tutelara.
II° Regimul Complementar (RC)
Cu exceptia a catorva organizatii autonome ai salariatilor agricoli, RC articuleaza in jurul a doua institutii :
a) ARRCO (Asociatia pentru Regimul de Pensii ai Salariatilor) care gireaza pensiile fostilor salariati din sectorul privat al industriei, comertului si al serviciilor, respectiv, al agriculturii, inclusiv ale cadrelor, avand misiunea de informare, de coordonare si de control ale institutiilor ARRCO, precum si de centralizare a rezultatelor statistice si financiare, respectiv, realizarea previziunilor;
b) AGIRC (Asociatia Generala a Insitutiilor de Pensii ale Cadrelor) care gireaza regimul de pensii ai fostilor cadre (medii si superioare) din sectorul privat al industriei, comertului si a agriculturii, avand misiunea de informare, de coordonare si de control ale institutiilor AGIRC, de centralizare ale rezultatelor statistice si financiare, precum si de realizare a previziunilor;
Chiar daca pana in prezent varsta pensionarii este de 65 de ani, asiguratul are dreptul sa se retraga din viata activa si sa se pensioneze daca el poate justifica o perioada suficienta de cotizatie sau daca el este recunoscut inapt de munca incepand cu varsta de 60 de ani, in caz contrar un coeficient de anticipare este utilizat ca dispozitiv pentru diminuarea pensiei.
Calculul pensiei se efectueaza multiplicand numarul de puncte (de pensie) acumulate cu valoarea punctului (de pensie) in ziua lichidarii pensiei (precizata de catre organism in fiecare an).
Pentru regimul de ne-cadre, cotizatia este bazata pe salariu, cel mult de trei ori PASS-ul.
Pentru cel de cadre (si activitati asimilabile) cotizatia este bazata pe salariu, pana la cel mult opt ori PASS-ul.
Pentru completarea pensiilor, salariatii pot utiliza in plus si una dintre propunerile existente conform legislatiei CSS in vigoare, in cadrul Regimul Suplimentar ai Salariatilor (RSS).
Astfel, in cadrul intreprinderii, salariatul poate adera la un RCC (Regim Categorial Colectiv), cunoscut sub numele de « Articolul 83 » !
El beneficiaza de conditii de deuctibilitate ale cotizatiilor platite si permite obtinerea unei rente dupa iesirea la pensie.
Un alt RSS ar putea fi :
a) « Articolul 39 » care permite obtinerea unei rente viajere sub rezerva ca salariatul sa fi lucrat in cadrul intreprinderii pana iesirea sa la pensie.
b) Unii salariati dupa pensionare pot beneficia si de « Articolul 82 », pe care intreprinderea le poate aplica unora dintre salariatilor sai sub diverse rezerve.
In concluzie, pentru un salariat, pensia sa se va compune din trei surse de indemnizatii :
a) RGSS
b) RG
c) RSS (eventulal).
Insa, exista si o juxtapunere intre diferite regimuri de pensie, in functie daca este vorba de un salarit din sectorul privat sau de un functionar.
In sectorul public, functionarii dispun de o pensie asigurata in cadrul unui sistem unic, fara RC.
Conform documentelor COR (Consultanta in Orientarea Pensiilor), valoarea unei pensii intregi (complete) este stabilita utilizand ca baza de calcul 75% din media salariala (fara prime) realizata pe perioada ultimelor sase luni inainte de decizia de pensionare, pentru o cotizatie care este de 40 de ani (numai 37,5 ani in trecut !), ca si in sistemul privat !
Unele categorii de functionari se pot retrage din activitatea lucrativa salariata remunerata incepand cu varsta de 55 de ani sau chiar 50 de ani.
Este vorba de functionarii care au desfasurat o activitate lucrativa intr-un domeniu cu un « risc particular » sau au prestat servicii in conditii « deosebit de grele », « obositoare », timp de cel putin 15 ani.
Functionarii Ministerului de Interne (in special, Politistii), Ministrul Apararii Nationale (in special Jandarmii) vamesii, gardienii din inchisori, precum si personalul de exploatare a echipamentelor din industria grea sau inca invatatorii, psihologii, pedagogii, intra in aceasta categorie socio-profesionala.
« Regimuri speciale » de pensie exista in egala masura si pentru diverse categorii de functionari, in special in cadrul marilor companii cu capital majoritar de stat :
- EDF (Electricité de France) ;
- SNCF (Societatea Nationala a Cailor Ferate) ;
- RATP (Regia Autonoma de Transport Parizian) ;
- Mine in Expmoatare sau pentru muncitorii angajati ai statului.
Aceste regimuri permit incetarea activitatii lucrative salariate incepand cu varsta de 60 de ani, iar valoarea pensiei este stabilita ca 75% din salariul ultimei luni lucrate !
Pensionarii CNARCL (Casa Nationala de Pensie ai Agentilor Colectivitatilor Locale) beneficiaza de acelasi regim.
In sectorul privat, ne-salariatii (cei care desfasoara activitati lucrative independente) beneficiaza de inca patru regimuri de pensii de baza corespunzator profesiei lor :
- CANCAVA (Casa Nationala Autonoma de Asigurare a Artizanilor) ;
- ORGANIC (Organizatia Autonoma Nationala ai lucratorilor din Industrie si ai Comerciantilor) ;
- CNAPVL (Casa Nationala de Asigurari a Profesiilor Liberale) ;
- MSA (Mutualitatea Sociala Agricola) ;
III° Regimul de pensii ale principalelor categorii socio-profesionale
A° Regimul de Pensie al Functionarului (RRF)
Functionarii (ca de-altfel si salariatii sectorului privat in Franta) beneficiaza in contextul legii de o varsta minima de pensionare, care pana in prezent este de 60 de ani, in conditiile reformei Fillon.
Un proiect de lege (reforma Woerth, 2010), aprobat deja de catre Adunarea Nationala, prevede alungirea perioadei de activitate salariata a functionarului (ca si al salariatului din sectorul privat) pana la 62 de ani.
Daca in sectorul privat, pentru o pensie intreaga (completa), salariatul trebuia sa cotizeze timp de 40 de ani (de munca), in cel public (de stat) pentru aceasi pensie, functionarul trebuia sa cotizeze numai timp de 37,5 ani, insa reforma Fillon egalizeaza perioada de cotizatie pentru salariatii din cele doua sectoare de activitate : stat si privat, la 40 de ani, pana in prezent !
In cazul functionarilor care isi desfasoara activitatile in servicii “active” (politisti, vamesi, gardieni in inchisori, infirmieri in spitale, etc.) varsta minima de pensionare poate fi sub cea prevazuta de catre regimul general, adica 55 sau chiar 50 de ani.
Ei cotizeaza pentru pensie cu un procent de 7,85% din salariul lor lunar brut (inainte de deducerea cotizatiilor sociale, precum si a impozitului pe salariu).
Primele (indemnizatii de rezidenta, supliment familial, compensatii salariale) nu intra in baza de calcul al cotizatiilor.
In plus, functionarii au dreptul si la „bonificatii” (bonusuri), reprezentand adaosuri salariale pentru familie, pentru „dépaysement” (in caz de transfer in interesul serviciului in exteriorul tarii), etc.
Pentru fiecare copil nascut (sau adoptat) inainte de 1 ianuarie 2004, femeia si barbatul functionari, beneficiaza de o bonificatie de o durata de un an de serviciu.
Aceasta bonificatie poate fi extinsa si la copilul sotului (sotiei) cu conditia ca acesta sa fi fost crescut cel putin noua ani de ei inainte de implinirea varstei de 21 de ani.
Pentru copii nascuti (adoptati) dupa 1 ianuarie 2004, femaia si barbatul, functionari, nu mai obtin bonificatii ca cei care in situatia lor inainte de aceasta data, insa ei au dreptul la suspendarea cotizatiilor pentru pensie in limita a trei ani si intreruperea totala sau partiala (intre 50-80%) a activitatii sub forma de concediu parental, concediu de adoptie sau concediu de prezenta tutelara.
O alta bonificatie acordata functionarilor este: „bonificatia 1/5”, ceea corespunde unei bonificatii speciale la fiecare cinci de activitate salariata.
Ea se aplica diverselor categorii socio-profesionale de „activi”, cu precadere politistilor si militarilor.
In sfarsit, aceasta bonificatie nu poate depasi cinci ani corespunzand la 25 de ani de activitate lucrativa salariata si nici atinge o rata superioara celei pline de lichidare (75%).
Aceasta specificitate continua sa fie aplicata si in cazul in care este depasita limita varstei de pensionare, fixata la 10 trimestre maximum, adica, 2,5 ani.
Un functionar care nu a lucrat cel putin 15 ani ca titular intr-o functie publica, nu poate beneficia de o pensie de functionar sau de o pensie de la CNRACL (Casa Nationala de Pensii ai Agentilor Colectivitatilor Locale).
Drepturile sale vor fi transferate regimului general pentru pensia de baza la IRCANTEC (Institutia de Pensie Complementara pentru Agentii Netitulari ai Statului si ai Colectivitatilor Publice, fondata in 1970) pentru partea de pensie complementara.
In cazul „carierei lungi”, legea nu prevede pensionarea anticipata inainte de 60 de ani pentru functionarii care au inceput sa lucreze inainte de 16 ani in sectorul privat sau in cel public.
In ceea ce priveste „rascumpararea” studiilor de catre functionari, ea nu este legata de categoria de munca.
Din contra, pentru „rascumpararea” anilor de studii (maximum trei ani), ele trebuie sa fi permis obtinerea unei diplome recunoscute de stat si validata de catre functia publica, chiar daca functia in care agentul este titularizat nu necesita obtinerea acestei diplome.
Conform legii, un trimestru lucrat este validat incepand de la o luna si jumatate lucrate, concediile medicale si de maternitate fiind incluse in calculul duratei de cotizatie, chiar daca sunt perioade de inactivitate, pentru ca ele sunt considerate salariate (platite).
O problema insa ridica ALD-urile (Afectiunile de Lunga Durata), care necesita ingrijiri medicale de peste 6 luni si tratamente costisitoare finantate integral de catre CPAM (Casa Nationala de Asigurari de Sanatate).
Ministerul sanatatii a stabilit o lista al ALD-urilor (Decretul 2004-1049 din 4 octombrie 2004, JO din 5 octombrie).
Printre cele mai frecvente ALD-uri mentionam: tumorile maligne (cancerul), diabetul, hipetensiunea arteriala severa si afectiunile psihiatrice de lunga durata.
Parlamentarii francezi prevad o reformare a ALD-urilor care reprezinta 65% de rambursari ale CPAM.
Momentan, exista in Franta 7.354.331 de persoane in ALD.
Valoarea maxima a unei pensii de functionar poate fi obtinuta pentru o cotizatie de 160 de trimestre (2008), 162 trimestre in 2009, 163 trimestre in 2010.
Si ea corespunde la 75% din salariul mediu lunar realizat pe ultimimele sase luni inainte de incetarea activitatii.
In anumite situatii, acest procent ajunge la 80% adaugand bonificatiile obtinute, in special pentru avantaje familiale si chiar pana la 100% adaugand si majorarile pentru copii, 10% pentru primii 3 copii si 5% pentru fiecare copil suplimentar.
In plus, dupa 15 ani de munca, un agent - functionar poate solicita deschiderea drepturilor sale la pensie.
In schimb, pentru obtinerea pensiei, agentul trebuie sa atinga categoria de varsta careia apartine: 50 sau 55 de ani pentru „activi” (cei care lucreaza in servicii speciale) si 60 de ani pentru „sedentari” (regim normal de munca).
In toate cazurile, daca el nu a cotizat timp de 160 de trimestre pana in 2008, majorat cu un trimestru anual pentru a ajunge la 164 de trimestre in 2012, pensia lui va fi diminuata cu un coeficient de minorare aplicat la o rata de 0,125% pentru fiecare trimestru lipsa, pentru a atinge 1,25% pentru fiecare trimestru lipsa, in 2015.
Daca functionarul a lucrat mai mult decat ar fi fost necesar pentru obtinerea unei pensii integrale (complete) dupa atingerea varstei de 60 de ani, el va beneficia de o crestere a pensiei cu 0,75% pe trimestru lucrat in plus (3% pe an), in limita de 20 trimestre (5 ani).
Este important de mentionat ca aceasta crestere nu se aplica la ”activi”, pentru ca legea prevede aceasta crestere numai dupa varsta de 60 de ani, ori varsta limita (minima) de pensionare pentru „activi” este de 50 sau 55 de ani.
Persoanele nascute in 1943 sau inainte, cu o cotizatie mai mare decat cea pe care o necesita pensia intreaga (completa), dupa varsta de 60, pot beneficia de o crestere a pensiei pentru fiecare trimestru lucrat in plus, incepand cu data de 1 ianuarie 2004, ea insa fiind limitata la 20 de trimestre (5 ani).
In plus, Decretul n° 2009 – 114, din 30 ianuarie 2009 stipuleaza ca militarii pensionati, care inainte de 1 ianuarie 2009 beneficiau de ITR (Indemnizatie Temporara de Pensie), in:
- Insula Réunion (DOM – Departament francez nemetropolitan, de peste ocean) si Insula Mayotte (TOM – Teritoriu francez nemetroolitan, de peste ocean) cu o rata de 35%;
- Insula Saint Pierre et Miquelon (TOM) cu 40%;
- Noua Caledonie (TOM), Wallis et Futuna (TOM), respectiv, Polinezia Franceza (TOM) cu 75%;
vor avea indemnizatiile diminuate anual pana in 2018, cu un plafon de 10.000 € pentru Réunion, Mayotte si Saint Pierre et Miquelon, respectiv, de 18.000 € pentru Noua Caledonia, Wallis et Futuna si Polinezia franceza.
B° Regimul de Pensie al Salariatului din Sectorul Privat (RRSSP)
Regimul de pensie al sariatilor din sistemul privat functioneaza tot dupa modelul „repartitiei”.
Pensia salariatului din sistemul privat se compune din:
- pensia de baza
- pensia complementara
- o alta pensie complementara (facultativa)
Valoarea pensiei de baza depinde de:
- un venit mediu numit ”Salariu Anual Mediu” (SAM) calculat pe cei mai „buni” ani de munca;
- rata de lichidare a pensiei (TLR);
- durata de asigurare in regim;
SAM este media salariului anual brut al unui salariat timp de un anumit numar de ani luat in considerare in functie de anul iesirii sale la pensie.
Acest numar de ani este intre 10-24 de ani in functie de anul sau de nastere daca salariatul a iesit la pensie inainte de 1 ianuarie 2008 si cei mai „buni” 25 de ani daca s-a pensionat sau se va pensiona ulterior.
TLR corespunde pensiei la care are dreptul salariatul.
Pentru a putea beneficia de o pensie intreaga (completa) el trebuie sa cotizeze timp de 160 de trimestre pana in 2008, iar ulterior, 162, in 2009, 163, in 2010, respectiv, 164 in 2012.
Pentru cei nascuti incepand cu 1949, numaul de trimestre, pentru obtinerea unei pensii intregi (complete) va fi majorata pentru a ajunge la 164 trimestre necesare pentru aceasi pensie, pentru cei nascuti in 1952.
Asa cum am mai mentionat, in sectorul privat, pensia intreaga (completa) va reprezenta 50% din SAM calculata pe cei mai „buni” 20 de ani, pentru persoanele nascute in 1943 si care s-au pensionat in 2003 si pe cei mai „buni” 25 de ani pentru tot restul, incepand din 2008.
In cazul in care salariatul a cotizat in timpul activitatii sale lucrative salariate la mai multe regimuri de pensii (ceea ce nu este cazul functionarului!), iar durata cotizatiei permite obtinerea unei pensii intregi (complete), valoarea pensiei de baza va fi calculata cu o rata de 50% pe media SAM-urilor in cadrul fiecarui regim de pensie timp de cei mai „buni” ani in limita plafonului Securitatii Sociale fixat in 2004, adica 2.476 € pe luna.
Durata maxima de asigurare in cadrul RGSS este actualmente fixat pentru 158 de trimestre in 2004 si apoi ea creste cu 2 trimestre pe an, ajungand la 160 de trimestre in 2008 pentru cei nascuti in 1948 si 163 de trimeste in acest an, 2010.
Pensia complementara asa cum am mentionat mai sus este girata de catre doua mari institutii: ARRCO, pentru toti salariatii (angajatii) sectorului privat si de catre AGIRC pentru toate tipurile de cadre din sectroul privat.
Astfel, pensia cadrelor va fi compusa din: pensia de baza, pensia ARRCO si pensia AGIRC, fata de restul angajatilor sectorului privat care vor dispune numai de primele doua.
Cotizatiile pentru regimul pensiei de baza cat si pentru regimurile complementare sunt platite atat de catre angati cat si de catre angajatorii sectorului privat.
Indiferent de regimul complementar la care este afiliat salariatul, el poate solicita iesirea la pensie incepand cu varsta de 55 de ani, insa intre 55 – 60 de ani pensia lui va fi micsorata pentru anticipatie (anticipare), iar intre 60 - 65 de ani ea ramine nediminuata, daca el are dreptul la pensie intreaga (completa)
Regimurile pensiilor complementare, sunt regimuri pe puncte.
In fiecare an, salariatului sunt acordate un numar de puncte in functie de cotizatiile sale care sunt multiplicate cu valoarea punctului in vigoare in functie de anul pensionarii.
C° Regimul de pensie al artizanului si al comerciantului (RRAC)
Pensia artizanilor si comerciantilor se compune din:
- pensia de baza (RB)
- pensie complementara (obligatorie)
Incepand din 01.01.2004, artizanii si comerciantii benefiaza in mod obligatoriu de un regim de pensie de baza, precum si de un regim complementar ca si salariatii sectorului privat.
RB depinde de durata asigurarii (cotizatiei) incepand din 1 ianuarie 1973, de RAM (Venitul Anual Mediu, echivalentul SAM-ului in sectorul privat) calculat pe cai mai „buni” ani in limite plafonului Securitatii Sociale fixata in 2004 la 2.476 €.
Inainte de 1973 artizanii si comerciantii apartineau unui regim de pensii, in exclusivite, pe puncte, cum este regimul complementar al salariatilor din sectorul privat.
In plus, artizanii si comercianti nu se pot pensiona inainte de implinirea varstei de 60 de ani.
In cazul in care numarul minim de trimestre de cotizatie nu este atins, pensiile artizanilor si comerciantilor sunt diminuate cu 2,5% pentru fiecare trimestru lipsa.
In orice caz aceasta diminuare nu poate avea loc mai mult de 20 de trimestre.
Aceasta rata de descrestere este in scadere pentru fiecare generatie care atinge varsta de 60 incepand cu 2004, astfel incat in cca 10 ani de acum inainte ea sa ajunga la 1,25% pentru fiecare trimestru lipsa.
Calculul pensiei se face in mod similar ca si in cazul salariatilor din sectorul privat: 50% din RAM calculat pe cei mai „buni” 15 ani pentru cei nascuti in 1942 sau 1943 si care s-au pensionat in 2003, respectiv pe cei mai ”buni” 19 ani pentru cei care s-au pensionat in 2007, pentru a ajunge in 2013 la cei mai „buni” 25 de ani.
Pentru a beneficia de o pensie intreaga, artizanii si coimerciantii trebuie sa cotizeze 160 de trilmestre (40 de ani) intre 1 ianuarie 2003 – 1 ianuarie 2008, iar ulterior ca si salariatii din sectorul privat conform reformei Fillon.
Astfel, pentru cei care au ajuns (ajung) la varsta de 60 de ani intre 2009 - 2012, numarul de trimestre necesare va creste cu unul in fiecare an si la fiecare generatie, pentru a atinge 164 de trimestre (41 de ani) pentru cei nascuti in 1952 care ies la pensie in 2012.
Incepand din 2013, numarul trimestrelor cotizate necesare pentru o pensie intreaga (completa) va creste, conform reformei Woerth, in funtie de EVN (Speranta de Viata la Nastere) in asa maniera incat sa fie mentinut constant raportul intre perioada de « activitate » si cea de « inactivitate », adica intre cel de salariat si cel de pensionar.
Rata intreaga de 50% este automatic acordata inainte de 65 de ani (respectiv 67, conform reformei Woerth), chiar daca artizanul sau comerciantul nu a cotizat numarul de trimestre necesare, dar are 60 de ani si este inapt de munca sau are intre 60 - 65 de ani si este fost combatant, a fost prizonier de razboi, deportat sau membru al Rezistentei franceze.
RAM-ul se calculeaza ca si SAM-ul in sectorul privat, cu aceleasi reguli, mentionate mai sus.
In ceea ce priveste PC (Pensia Complementara), desi numai artizanii beneficiau la inceput de o pensie complementara obligatorie, astazi ea este extinsa si la comercianti.
Pentru artizani, ca si pentru salariatii sectorului privat, pensia este egala cu numarul total de puncte acumulate de-a lungul activitatii lucrative salariate multiplicate cu valoarea unui punct, revalorizat in fiecare an.
Pentru comercianti, legea a instaurat incepand de la 1 ianuarie 2004 regula conform careia rata de cotizatie sa fie de 6,5% aplicabila pana la trei ori plafonul Securitatii Sociale in 2004, adica 3x2.476€=7.428€ pe luna.
D° Regimul Specialde Pensie al Parlamentarilor (RSRP)
Ca si in cazul celorlalte categorii socio-profesionale de pensionari, regimului de baza de pensie, in cazul Parlamentarilor, se adauga pensia complementara calculata pe puncte.
Acest regim a devenit obligatoriu si este reglementat de catre legea din 29 septembrie 1972 pentru salariatii in regimul general si in regimul salariatilor agricoli, dar nu si pentru functionari.
El este finantat de catre cotizatiile sociale, patronale 60% si salariale 40%, care permit obtinerea de puncte a caror valoare este revalorizata regulat.
Punctele acumulate se adauga la pensia regimului de baza.
Regimul de pensie speciala a parlamentarilor a fost criticat in septembrie 2010 de catre marile sindicate franceze CGT (Confederatia Generala a Salariatilor), CFDT (Confederatia Franceza a Salariatilor), FO (Fortele Muncitoresti), etc., contra reformei franceze de pensii in 2010, facand obiectul unor greve repetate de mare anvergura [2].
Ca titlu informativ, in 2010, un ex-deputat (care poate solicita pensionara sa incepand cu varsta de 55 de ani) are o pensie de 2.765 € net pe luna, iar un ex-senator (care se poate pensiona incepand cu varsta de 53 de ani), 4.442 €.
Parlamentarii au dreptul sa cotizeze dublu in primii 15 ani, apoi 1,5 ori cei cinci ani urmatori.
In concluzie, este posibila obtinerea unei pensii integrale (complete) dupa cotizarea timp de 25 de ani.
Pentru o cotizatie de 20% din indemnitatea lor, parlamentarii, in timpul unei legislaturi, adica cinci ani, primesc 1.500 € lunar (intre 53 – 55 de ani !).
Pentru doua legislaturi, adica 10 ani, 3.000 € pe luna.
Dupa 22,5 ani de cotizatii (si nu 37,5 ca functionarii in trecut si nici 40 de ani sau peste, conform reformei Fillon-Woerth) au o pensie de peste 6.000 €.
Pensiile fostilor Presedinti ai Republicii franceze nu depind de timpul de cotizatie : 60.000 € brut anual, (adica 5.250 € pe luna), indiferent de numarul mandatelor lor.
Ele se compun din :
a) Pensia de Functionar (RF) ;
b) Censia Complementara (PC);
c) Indemnizatia de Presedinte al Republicii (IPR);
Dupa reforma pensiilor in Franta in 2010, amendamentul n°249 prin care deputatii opozitiei (de stanga !) solicitau un « raport detaliat si complet privind regimurile specifice de pensii ai membrilor Guvernului si ai Parlamentarilor, precum si alinierea lor la regimul general a fost respins de catre Adunarea Generala.
E° Regimuri Speciale de Pensie (RSR)
In Franta RSR sunt regimuri de pensii de care beneficiaza salariatii unor mari intreprinderi publice de transport (SNCF, RATP), de IEG (Industrii Electrice si de Gaz : EDF, GDF Suez), functionarii de politie, militarii, pompierii, marinarii, notarii publici, salariatii Operei din Paris, la « Comedie Française » etc.
In aceste regimuri, varsta de pensionare este, in general, sub 60 de ani, dupa o perioada de cotizatie mai mica de 40 de ani, necesari in regimul general de pensii, azi, iar pensia este calculata, in majoritatea cazurilor, nu pe media perioadei celor cei mai « buni » de 25 de ani de activitate ci pe ultimele 6 luni !
Pentru urmatoarele motive :
a) Categoria de salariati este diferita de cea din regimul general (exemplu : la SNCF lucreaza numai barbati) ;
b) Regimurile speciale joaca in general rolul de dispozitiv de « pre-pensionare » al salariatilor din sectorul privat ;
c) Avantajele regimurilor speciale sunt finantate de catre intreprinderi si ele fac parte din contractul individual de munca intre institutie si salariat (exemplu : 5 ani in timpul unei cariere de 40 de ani reprezinta echivalenta unei luni si jumatate, adica 12%.
La SNCF nu exista salariu pe a 13-a luna) ;
Aceste regimuri prezinta, global, rate demografice intre « activi » si « pasivi » mai scazute (500.000 de « activi » pentru 1,1 million de « pasivi ») decat in regimul general (18 milioane de « activi » pentru 15 milioane de « pasivi »)
Finantarea lor este asigurata prin intermediul resurselor interne (cotizatii salariale si patronale mai ridicate), subventii din partea statului si contributii pentru compensatia dezechilibrului demografic.
In orice caz, sistemul de compensatie este benefic in primul rand regimurilor de exploatanti agricoli, ai artizanilor si comerciantilor.
Alte regimuri, cum cele ale IEG (Industriile Electrice si Gaziere) contribuie la aceasta compensatie.
Printre beneficiarii sistemului putem mentiona:
- Militarii (inclusiv Jandarmii care apartin Ministerului Apararii Nationale): varsta medie de pensionare 45,7 ani cu 75% din salariul mediu brut (solda bruta, egala aproximativ cu 70% din solda totala) lunar realizat pe ultimele sase luni, daca militarul a cotizat 40 de ani, daca nu, are loc dispozitivul de diminuare a pensiei Woerth (dupa 25 pentru ofiteri si 15 ani pentru subofiteri) ;
- Salariatii EDF si GDF Suez: varsta medie de pensionare 55,4 ani
- Salariatii RATP (Regia Autonoma de Transport Parizian): varsta medie de pensionare 54,8 ani si SNCF (Societatea Nationala a Cailor Ferate): varsta medie de pensionare 54,5 ani;
- Salariatii BNF (Banca Nationala a Frantei): regim de pensie de functionari ;
- Marinarii: varsta medie de pensionare 57,6 ani si APAS (Agentii Portului Autonom din Strasbourg) care este cel mai mic regim special in Franta (156 de cotizanti si 203 pensionari), respectiv, pensionarii mineri;
- « Comédie Française » (« Teatrul francez », fondat in 1680) si Opera din Paris (institutie publica industriala si comerciala francez, fondata in 1699 ; 1.693 cotizanti pentru 1.272 de pensionari) ;
- Reprezentantii Adunarii Nationale si a Senatului ;
- Notarii Publici ;
- Politia Nationala (Ministerul de interne);
Exemplificam aceste reimuri speciale in tabelul de mai jos :
|
Regimul de pensie |
Regimul general |
Regimul in Functia publica |
Regimul special SNCF |
Regimul special RATP (parisien) |
Regimul special EDF-GDF (energie - gaz) |
|
Baza de calcul al pensiei |
25 ani in 2008 |
6 luni |
Ultimul salariu (validat 6 luni) |
6 luni |
6 luni |
|
Durata cotizatiei
|
39,5 ani in 2007, 40 ani in 2008, 41 ani in 2012 |
39,5 ani in 2007, 40 ani in 2008, 41 ani in 2012 |
37,5 ani, 41 ani in 2016 |
37,5 ani, 40 an in 2012 |
37,5 ani, 40 ani in 2012 |
|
Rata de cotizatie salariat
|
intre 10 - 11% |
7,85% |
7,85% |
7,85% |
12% |
|
Varsta teoretica de pensionare |
60 ani |
60 ani (55 ani pentru politisti, jandarmi, pompieri, etc.) |
50 - 55 ani |
50 - 60 ani |
55 - 60 ani |
|
Varsta medie, efectif |
61 ani |
57 ani |
50 - 55 ani |
55 ani |
55 ani |
|
Diminuare anuala in functie de anii lipsa de cotizatie |
10%, apoi 5% in 2013 |
0,6%, apoi 5% in 2013 |
0,6%, apoi 5% in 2013 |
0% |
0% |
F° Pensia de Urmas (PR)
Pensia de urmas este o indemnizatie platita vaduvelor de catre Securitatea Sociala dupa moartea sotilor lor (sau invers) si ea este calcuta in functie de pensia celui decedat.
Aceasta indemnizatie corespunde partii de pensie pe care ar fi primit-o persoana decedata care revine sotului (sotiei) si valoarea ei este stabilita in functie de situatia matrimoniala ai fostilor soti, de varsta si resursele materiale ale sotului supravietuitor.
Pentru a avea acces la ea, trebuie ca persoana supravietuitoare sa fi trait in regim matrimonial (sa fi fost casatorit !) cu decedatul, in momentul decesului sau anterior.
Nici concubinii si nici cei PACS-ati nu pot solicita, pana in prezent, conform legii o pensie de urmas !
In plus, trebuie avut cel putin 55 de ani.
Daca sotul (sotia) a decedat inainte de 1 ianuarrie 2009, limita minima de varsta pentru sotul supravietuitor este fixata la 51 de ani.
Pentru modul de calcul a PR, Securitatea Sociala ia in considerarea resursele trimestriale ale sotului supravietuitor.
In cazul in care acesta este recasatorit, PACS-at sau traieste in concubunaj, sunt resursele cuplului care sunt luate in consideratie.
In 2010, pentru a obtine o PR, plafonul trimestrial de resurse era de 4.607,20€ pentru o persoana si 7.371,52€ pentru un cuplu.
In mod normal PR reprezinta 54% din pensia in RGSS pe care primea persoana decedata.
Ea nu poate fi inferioara sumei de 266,15€ pe luna sub rezerva ca persoana decedata sa fi cotizat cel putin 60 de trimestre.
In caz contrar, o diminuare de un procent minim este aplicat acestei pensii.
PR poate fi majorata insa in functie de numarul de copii al sotului supravietuitor.
Astfel, daca el acrescut sau creste cel putin 3 copii, PR este majorata cu 10%.
In cazul in care la decesul pensionarului exista mai multi beneficiari (ex : actuala si fosta sotie) in acest caz PR este impartita in doua parti corespunzator anilor de casatorie ai celor doi supravietuitor cu defunctul.
Ca urmare a legii Fillon in 2003, acest dispozitiv a fost ameliorat pentru a compensa prelungirea duratei de cotizatie.
Incepand din 1 iulie 2003 varsta minima de acces la aceasta pensie al sotului supravietuitor a trecut de la 55 la 52 de ani, iar mai tarziu, de la 1 ianuarie 2007 la varsta de 51 de ani.
Probabil, datorita crizei economice, contrar asteptarilor, de la 1 iulie 2009, in loc ca aceasta varsta sa scada la 50 de ani, ea a revenit la varsta de 55 de ani, adica exact cum ea a fost fixata prin lege inainte de 2003!
In sectorul privat, pentru a putea beneficia de aceasta pensie sotul supravietuitor trebuie sa aiba un venit mai mic decat 2.080 de ori SMIC-ul (Salariul Minim Garantat) orar (8,03€) in 2005, adica 16.702,40€ anual.
In cazul in care sotul supravietuitor isi reia activitatea, venitul din activitatea lucrativa salariata este diminuata cu 30%.
In sectorul public (pentru functionari) nu exista nicio limita de varsta si nici de resurse pentru atribuirea PR.
En cliquant sur 'Je valide', vous téléchargez notre outil de calcul retraite télétel et acceptez nos conditions générales d’utilisation.
Découvrir notre barre d'outils et l'installer
Faire de notre moteur de recherche ma page d’accueil
COMENTARIUL AUTORULUI
In 1993, Franta era prima tara care a introdus diminuarea pensiilor in procente pentru trimestrele lipsa la RGSS.
Reforma (legea) Baladur a pensiilor din 1993 a introdus o diminuare a pensiei intregi (complete) cu 10% pentru fiecare an lipsa, necotizat la RGSS pentru toti salariatii sectorului privat.
Durata de cotizatie a trecut de la 37,5 ani, la 40 de ani in sectorul privat.
In sectorul public, nu a fost modificata durata cotizatiei!
De-a lungul celor 10 ani, pana la reforma (legea) Fillon, puterea de cumparare a scazut progresiv, ceea ce a contribuit la nemultumirea sindicatelor (dar si a populatiei) exprimat cu ocazia grevelor contra reformei pensiilor (Lega Woerth) din 2010, avand ca dispozitiv principal: suprimarea plafonului de 65 de ani, incepand de la care pensia intreaga (completa) se aplica fara diminuare.
Legea Fillon introdusa in 2003 a atenuat efectele reformei Balladur reducand la 5% penalitatile pentru fiecare an de cotizatie lipsa la RGSS si plafonand la 25% penalitatile cumulate, care ramane inca net superior diminuarilor de acest gen in alte tari europene dezvoltate.
In Germania, de exemplu, diminuarea este de numai 3,6% pentru fiecare an lipsa, cu conditia ca salariatul sa fi cotizat cel putin 35 de anui la RGSS.
Astfel, sistemul german permite iesirea la pensie anticipata la 63 de ani sub rezerva unei cotizatii de cel putin 35 de ani sau 60 de ani cu 15 ani de cotizatii, cu o plafonare a penalitatilor la numai 7,2% !
Pensionarea anticipata este posibilia pentru persoanele invalide incepand cu varsta de 60 cu 35 de ani de cotizatii la fondul de pensii.
Germania este una dintre tarile UE in care pensia publica este cea mai mare, motiv pentru care si cotizatia este si ea ridicata.
In ianuarie 2001, o nou lege a reformat sistemmul de pensii cu o scadere a ratei de inlocuire a pensiei de baza, care trece de la 70% la 64% din SAM pana in 2030, pentru salariatii sectorului privat si o incitatie fiscala foarte avantajoasa completata cu planuri de capitalizare.
Salariatii au fost « incitati » sa plateasca 1% din salariul lor brut pana la 4% in 2008.
In 2002, nu mai putin de 3,2 milioane de salariati din 35 de milioane au recurs la sistemul de pensii complementar prin capitalizare, ceea ce insemna de trei ori mai putin fata de ceea ce spera Guvernul !
In ciuda acestui fapt, partea pensiilor prin capitalizare corespunde deja a 11,7% din totalul pensionarilor.
In paralel, rata cotizatiilor la pensia publica va trece de la 19% in prezent, la 22% in 2030.
In Austria, incetarea activitatii lucrative salariate pentru pensia intreaga (completa) este la varsta de 65 de ani, dar somerii pot iesi la pensie anticipata incepand cu 62 de ani, salariatii « carierelor lungi » intre 57 – 62, iar cei care presteaza munci « penibile », incepand cu 60 de ani fara penalitati.
In Italia, sistemul de iesire la pensie anticipata, numit « pensie (alocatie) de vechime », permite iesirea la pensie dupa 35 de ani de vechime, fara nicio conditie de varsta si nici penalitati.
In 1992, regimuri speciale au fost anexate regimului general si perioada minima de cotizatie a trecut de la 15 la 20 de ani, iar la baza calcului pensiei se afla toti anii lucrarti si nu numai 25 cei mai « buni ».
O a doua reforma in 1993 a introdus ca varsta de pensionare intre 57 – 65 de ani, atat pentru barbati cat si pentru femei, timp in care cei 35 de ani de cotizatie pot fi « realizati ».
In urma unui acord in 1997 intre sindicate si Guvern a fost fixata pentru varsta de pensionare, 57 de ani, cu o cotizatie de 35 de ani.
Dupa 40 de ani de cotizatie peste aceasta varsta pensia poate ajunge la 80% din SAM.
O lege promulgata tot in 1997 a pus in functiune si un dispozitiv de pensie prin capitalizare, favorizat prin incitatii fiscale care in 2003 reprezentau 5% din salariatii sectorului privat, in special al cadrelor superioare, pentru ca in 2005 sa reprezinte 30%.
Proportia dintr-o generatie care poate beneficia de o derogare pentru criteriul de invaliditate pe criterii medicale, este de 4% in Franta, 10% in Marea Britanie, 13% in Olanda si 16% in Danemarca.
In ceea ce priveste durata cotizatiei, reforma (legea) Woerth prevede prelungirea cotizatiilor la 41 de ani si trei luni, pe cand aceasta este de 30 de ani in Marea Britanie, 35 in Germania, Belgia si in Spania (atat in sectorul public cat si privat) si in Italia, iar in Grecia intre 37 – 40 de ani.
In Romania, aceasta perioada de cotizatie este de 27 de ani si 8 luni pentru femei si 32 de ani si 8 luni pentru barbati, pentru ca in 2015 sa ajunga la 30 de ani pentu femei si la 35 de ani pentru barbati.
In sfarsit, in UE (mai putin in tarile din Est), daca in Germania, Franta, Italia, Spania, Portugalia, Austria, Belgia, Luxemburg, Finlanda, Suedia si Grecia functioneaza prin traditie sistemul de repartitie a pensiilor, Olanda, Danemarca si Irlanda promoveaza un sistem in care pensia in regimul geberal (de baza) este aproape aceasi pentru toti, ffind pensie prin capitalizare care adaugandu-se cele de baza, face diferenta.
In Marea Britanie, pensiile platite prin sistemul public sunt mai mici decat in celelalte tari ale UE din cauza unui sistem privat foarte dezvoltat, fondul englez de pensii beneficiind astfel cel mai mult de cresterea bursei in anii 1990.
Legea propune britanicilor masuri pentru a-i incita sa lucreze pana la 70 de ani, lor permitand sa primeasca o prima echivalenta cu 32.000 €.
Reformele aplicate actualmente sunt cele ale Social Security Act (1986) si Pensions Act (1995), care au decis prelungirea progresiva a perioadei de calcul al SAM, avand in vedere ca sistemul de pensii prin capitalizare, din punct de vedere istoric, este dominant de peste un secol.
Recent, un nou sistem de economii de pensie colectiva a fost introdus.
Astfel, din aprilie 2001 toate intreprinderile de mai mult de cinci salariati au obligatia sa instaureze planuri de pensii prin capitalizare standardizata pentru toti salariatii de peste 18 ani angajati pentru mai mult de trei luni, la care angajatorul nu este obligat sa contribuie.
Sistemul de pensii din Olanda este unul dintre cele rare care cumuleaza un bun nivel de pensie al sistemului public si complemente prin fondul de pensii ale ramurilor profesionale.
In acest sistem de pensii, valoarea pensiei este calculata in functie de salariul minim : un cuplu de pensionari are garantia de a primi 100% din salariul minim, ceea ce favorizeaza veniturile mici si persoanele care traiesc in cuplu.
In tarile nordice (Danemarca, finlanda, Suedia), precum si inj Olanda si in Regatul Unit (Marea Britanie) exista importante regimuri de baza care platesc pensii tuturor varstnicilor conform unor principii care iau in considerare celelalte venituri ale persoanei (sau menajului) fara nicio legatura cu veniturile lor in timpul carierei lor profesionale.
Astfel, un pensionar care beneficiaza de venituri financiare si mobiliare va primi o pensie mai mica decat o persoana care nu are nimic, niciun fel de bunuri.
Acest sistem de protectie sociala "beveridgiens" se opune celui din Germania, Franta, Austria, unde pensiile percepute sunt legate de castigurile realizate si de perioadele de cotizatie la fondul de pensii si nu au nicio legatura cu resursele beneficiarului.
Numeroase tari, astfel, au plafonat platile sistemului public.
In Suedia, unde speranta de viata este una dintre cele mai mari (79 de ani pentru barbati si 84 de ani pentru femei), conform reformei din 1999, cotizatiile angajatorilor si angajatilor corespund la 18,5% din salariul brut : 16% finanteaza regimul prin repartitie si 2,5% un cont individual prin capitalizare.
Pentru « pastrarea » seniorilor cat mai mult timp in campul muncii, o serie de masuri si planuri profesionale au fost puse la punct care vizeaza pe cei in varsta de 45-55 de ani.
In Suedia calculul pensiei se efectueaza pe toti anii lucrati si nu pe cei mai « buni » 15 sau 25 !
Sunt luate in calcul, pe baza unui barem mai putin favorabil si anii de studiu, serviciul militar sau concediile prelungite de maternitate sau de paternitate.
Valoarea pensiei depinde de cotizatiile salariatului dar si de speranta de viata in momentul pensionarii, precum si de parametri economici (cum este de exemplu: cresterea economica).
Semnat inca din 1995 cu sindicatele la Tolède, Pactul de la Tolède, in Spania, separa prestatiile contributive de cele necontributive pentru persoanele aflate in incapacitate de munca, care de atunci sunt finantate de catre stat, deci din impozite.
Din acest punct de vedere sistemul spaniol de pensie ramane unul dintre cei mai generosi.
Perioada retinuta pentru calculul pensiei este prelungita progresiv de la 8 la 15 ani de cotizatie.
Astfel, 15 ani de cotizatie acopera 50% dintr-o pensie intreaga (completa), care nu poate fi obtinuta decat cu 35 de ani de cotizatii pentru salariatii din industrie, comert si servicii.
Mentionam aici ca peste ocean, in special in Canada, este in vigoare Regimul de Pensie Simplificat (RRS), oferit si administrat de catre o institutie financiara, este un contract scris in virtutea caruia numai angajatorul sau angajatorul si salariatii sai sunt obligati sa cotizeze cu scopul de a crea un fond de indemnizatii pentru plata pensiilor.
Conceput pentru a raspunde nevoilor PME (Intreprinderi Mici si Mijlocii), el concilizeaza avantajele regimul cu cotizatie determinata, al REER(Regim Inregistrat de Economie-Pensie) colectiv, foarte utilizat in special in Provincia francofona Québec, precum si al RPDB (Regimul de Participare Diferentiata ai Beneficiarilor).
Aici mentionam ca exista si alte tipuri de Regimuri Inregistrate, printre care mentionam :
- RPA (Regimul de Pensia Agreat) ;
- REEE (Regimul Inregistrat de Economie de Studii) ;
- RAP (Regimul de Acces la Proprietate) ;
- CELI (Cont de Economii Neimpozitat)
Functionarea unui RRS este comparabila cu cea unui REER.
Indemnizatiile la pensie depind de sumele acumulate in conturi imobilizate si cele ne-imobilizate ale cotizantului.
Ele depind deasemenea si de rata dobanzilor in vigoare in momentul cumpararii unei rente sau de ratele aplicabile Fondului de Venituri Viajere (FRV).
Conturile imobilizate si ne-imobilizate putem reprezenta intr-un tabel in felul urmator :
|
|
Cont imobilizat |
Cont ne-imobilizat |
|
Cotizatie Patronala (CP) |
da |
nu |
|
Cotizatie Suplimentara a Angajatorului (CSE) |
da |
nu |
|
Cotizatie Salariala (CS) |
La alegerea angajatorului |
|
|
Cotizatie Voluntara al Salariatului (CVP) |
nu |
da |
|
Transfer Provenind din Regimul de Participare Diferentiata ai Beneficiarilor (RPDB) |
La alegerea angajatorului |
|
|
Transfer de Sursa Ne-imobilizat (TSI) |
nu |
da |
|
Transfer de Sursa Imobilizat (TSI) |
da |
nu |
Mentionam ca RRS nu serveste la plata unei rente la pensie.
Soldul inscris insa la contul imobilizat poate servi pentru cumpararea unei rente viajere de la un asigurator sau el poate fi ransferat la FRV pentru obtinerea unei rente viajere.
Soldul inscris in contul ne-imobilizat poate fi retras in numerar pentru cumpararea unei rente viajere sau transferat la FERR (Fondul Enregistrat de Venit pentru Pensie).
Daca salariatul nu iese la pensie imediat ce atinge varsta de pensionare, soldul contului sau imobilizat trebuie transferat in CRI (Contul de Pensie Imobilizat) sau in alt regim de pensie care sa permita utilizarea lui, mai tarziu, dupa incetarea activitatii salariate.
Soldul inscis in contul ne-imobilizat poate fi retras in numerar sau transferat la REER.
Atragem atentia asupra faptului aici ca nu oricine poate fi admis la RRS, ci numai salariatul al carui angajator este afiliat la acest regim de pensie.
In aceste conditii el poate adera la acest regim daca : angajatorul sau lui i-a platit anual o suma corespunzand la cel putin 35% din MGA (Maximul de Castig Admisibil) stabilit in virtutea Regimului de Rente Canadian (Quebéc) sau daca acest salariat a muncit cel putin 700 de ore pentru acest angajator !
In conditiile in care aderarea este obligatorie si salariatul poate fi admis la acest regim, el trebuie sa cotizeze incepand de la 1 ianuarie a anului civil care urmeaza anului in care el a indeplinit conditiile de aderare.
Daca aderarea este facultativa si salariatul poate fi admis la acest regim, el poate cotiza oricand in cursul anului civil care urmeaza anului in care el a indeplinit conditiile de aderare.
In cele 90 de zile de la data admisibilitatii salariatului la regimul RSS, institutia financiara este obligata sa-i prezinte un sumar al regimului, o descriere pe scurt a drepturilor si obligatiilor sale, precum si principalele avantaje pe care le are acest regim personalizat (pentru el).
In incheiere prezentam pe scurt IMMM (Indicele Mondial Mercer Melbourne) privind diferite sisteme de regimuri de pensii ale principalelor tari (puternic industrializate si emergente) care domina sistemul mondial, precum si clasamentul lor in functie de suficienta, viabilitatea si integritatea lor, alcatuit de Mercer pentru ACFS (Australian Centre for Financial Services).
IMMM privind sistemele de regimuri de pensii este determinat in functie de peste 40 de indicatori corespunzand caracteristicilor care intra in componenta fiecarui sistem de venituri din pensie. Acesti indicatori sunt regrupati in trei parametri : Suficienta (S), Viabilitatea (V) si Integritatea (I).
|
Tara |
Rangul |
Valoarea |
Valoarea Parametrilor |
|||
|
2010 |
2009 |
S |
V |
I |
||
|
|
|
40 % |
35 % |
25 % |
||
|
Olanda |
1 |
1 |
78,3 |
76,1 |
71,6 |
91,4 |
|
Elvetia |
2 |
- |
75,3 |
73,1 |
71,8 |
83,5 |
|
Suedia |
3 |
3 |
74,5 |
72,8 |
72,9 |
79,5 |
|
Australia |
4 |
2 |
72,9 |
68,1 |
71,7 |
82,4 |
|
Canada |
5 |
4 |
69,9 |
75,0 |
56,8 |
80,1 |
|
Marea Britanie |
6 |
5 |
63,7 |
64,9 |
47,1 |
85,3 |
|
Chile |
7 |
7 |
59,9 |
52,1 |
54,7 |
79,8 |
|
Brazilia |
8 |
- |
59,8 |
72,9 |
29,1 |
81,7 |
|
Singapore |
9 |
8 |
59,6 |
43,7 |
63,6 |
79,5 |
|
SUA |
10 |
6 |
57,3 |
54,3 |
59,0 |
60,0 |
|
Franta |
11 |
- |
54,6 |
74,9 |
29,7 |
56,8 |
|
Germania |
12 |
9 |
54,0 |
64,1 |
42,3 |
54,4 |
|
Japonia |
13 |
11 |
42,9 |
42,2 |
27,9 |
65,2 |
|
China |
14 |
10 |
40,3 |
48,3 |
29,0 |
43,4 |
|
Media |
|
|
61,7 |
63,1 |
51,9 |
73,1 |
Mercer este o intreprindere de prim rang pe scena economiei mondiale in domeniul consultantei si investitiilor, dispunand de peste 19.000 de salariati in peste 40 de tari, pe toate continentele si oferind servicii a peste 25.000 de persoane juridice in intreaga lume si in special in tehnicile de girare ale prensiilor salariatilor din sistemul privat, precum si in regimurile de sanatate.
ACFS fost MCFS (Melbourne Centre for Financial Studies), avand ca obiective stabilirea de lagaturi intre mediul universitar, consilieri economici, insitutiile financiare, precum si diferite organe consultative ale guvernului, este un consortium fara scop lucrativ compus din Universitatea Monash, Universitatea RMIT din Melbourne si FINISA (Financial Services Institute of Australasia) fondat in 2005 cu ajutorul Guvernului australian.
CONCLUZIE
a) Legile fundamentale ale Lui Woerth
In 2009 media varstei iesirii la pensie era de 61,36 de ani pentru barbati si 61,68 de ani pentru femei, fie 61,51 media celor doi.
IN 2005, Franta era tara in care se lucra cel mai putin : 58,5 ani barbatii si 59,2 ani femeile, adica considerabil mai putin ca in 2005.
Iata acum pe scurt legiile lui Woerth :
I° Prelungirea varstei minime de pensionare de la 60 la 62 de ani.
Aceasta masura indica ca daca un salariat de 60 de ani a cotizat deja 41,5 sau mai mult la RGSS, de exemplu 43 de ani, daca el si-a inceput activitatea lucrativa la 17 ani (opost-bac), el trebuie sa cotizeze in doi ani pentru a putea beneficia de o pensie intreaga (completa).
II° Prelungirea varstei legale de pensionare de la 65 la 67 de ani, varsta de la care nu se mai aplica diminuari ale pensiei in functie de trimestrele lipsa de cotizatii.
Un salariat din sectorul privat in varsta de 65 de ani caruia îi lipsesc patru ani de cotizatii, adica el nu-si justifica decat 37 de ani de activitate, va trebui sa munceasca, doi ani in plus, pana la 67 de ani.
III° Intre 62 – 67 de ani, pensia salariatului egala cu 50% din media lunara a salariului realizat in timpul celor mai « buni » 25 de ani, nascut incepand cu 1953, sufera o diminuare de 5% pentru fiecare an lipsa de cotizatie si 10% daca este nascut inainte de 1944, maximul diminuarii fiind plafonat la 20%.
IV° Salariatul aflandu-se la somaj si care nu a cotizat numarul de trimestre necesare pentru o pensie intreaga (completa), fara diminuarea pensiei pentru anii de cotizatie lipsa, are dreptul pana la implinirea varstei de 67 de ani la ASPA (708,95 € net/luna).
V° Numarul de trimestre necesare de cotizat pentru obtinerea unei pensii intregi (complete), fara diminuarea ei pentru anii lipsa de cotizatie, depinde de data nasterii conform tabelului si ea creste cu un trimestru pentru fiecare salariat care se naste mai tarziu (limitat insa de variabila EVN – Speranta Media de Viata la Nastere) conform tabelului:
|
Anul de nastere |
Numarul de trimestere (de cotizat)
|
|
Inainte de 1934 |
150 trimestre |
|
1934 |
151 trimestre |
|
1935 |
152 trimestre |
|
1936 |
153 trimestre |
|
1937 |
154 trimestre |
|
1938 |
155 trimestre |
|
1939 |
156 trimestre |
|
1940 |
157 trimestre |
|
1941 |
158 trimestre |
|
1942 |
159 trimestre |
|
Dupa 1943 |
160 trimestre |
Iar inainte de:
|
Anul nasterii |
Numarul de trimestere (de cotizat) |
|
1949 |
161 trimestre |
|
1950 |
162 trimestre |
|
1951 |
163 trimestre |
|
1952 |
164 trimestre |
|
1953 |
165 trimestre |
|
1954 |
166 trimestre |
|
1955 |
167 trimestre |
|
1956 |
168 trimestre |
|
1957 |
169 trimestre |
|
1958 |
170 trimestre |
In cazul in care salariatul doreste sa-si intrerupoa activitatea lucrativa inainte sa fi cotizat aceste numere de trimestre, pensia sa va fi diminuata intre 1,25%-2,5% in functie de anul sau de nastere.
b) Constantele fundamentale ale lui Woerth
In legile lui Woerth intervin doua constante fundamentale care sunt determinate intr-un context social-istoric in functie de parametrii socio-economici, precum si in functie de anul de nastere al salariatului, respectiv, EVN.
Prima constanta, « sinistra », K1 = 1 Trimestru/an de nastere de cotizatie suplimentara pentru fiecare an « intarziat » de nastere al salariatului, in contextul social-economic actual si raportat la actuala speranta de viata medie la nastere in Franta (79-80 de ani pentru barbati si 84-85 de ani pentru femei ; 71 si 79 media europeana, 69 si 76 in Romania).
A doua constanta, si mai « sinistra », in medie (barbati-femei), este K2 <15 ani astazi sicare trebuie sa ramana tot constanta pentru toate generatiile viitoare in ciuda faptului ca EVN va creste !
Ea limiteaza (teoretic), in raport cu EVN, timpul de viata al « pasivului » pana la decesul acestuia.
Cu alte cuvinte, in loc sa profite fostul salariat (pensionar) de cresterea de EVN, datorita dezvoltarii societatii pe toate componentele sale (din punct de vedere stiintific, tehnologic, medical, farmaceutic, industrial, economic, etc.) si sa poata fi mai mult timp « pasiv » pe seama « activilor » (a societatii, a statului, etc.), el trebuie sa munceasa (sa cotizeze la RGSS) pana cand îi raman maximum 15 ani de trait, ca si astazi, aproximativ.
In conextul actual, asta inseamna in egala masura ca fata de generatia de azi, care trebuie sa cotizeze 160 de trimestre pentru a putea beneficia de o pensie intreaga (completa), eu (generatia 1958) va trebui sa cotizez cca 170 de trimestre.
Intr-un interviu televizat saptamana trecuta Sarko, afirma ca multi liceeni de azi vor trai…100 de ani !
Sa deducem de aici ca ei vor trebui sa cotizeze la RGSS pana la aproape…85 de ani si vor putea iesi la pensie anticipata incepand cu varsta de…80 de ani, varsta minima de pensionare ?!
Mi se pare sinistru sa muncesc (si sa traiesc !) stresat, cu ideea ca EVN sa fie stationara (si sa nu creasca !) intr-un anumit context social-istoric, intr-un anumit moment al spatiului nostru vital quadri-dimensional, spatio-temporal, atunci cand imi iau decizia sa devin « pasiv » !
Speranta ca in acest caz, sa cotizez si eu nu mai mult, ci la fel ca si « inaintasii » mei pentru a putea trai « pasiv » mai mult, si ca mai multe generatii vom cotiza acelasi numar de trimeste, ceea ce ar putea « viola », constanta K2 a lui Woerth, ar trebui sa ma faca fericit !
Comparativ cu Franta, in Germania, anul legal al pensionarii era de 62 in 2007 si el va creste pana la 67 in anii care vin.
In Marea Britanie, o reforma votata in 2007 prevede cresterea varstei de pensionare la 68 de ani in 2046.
In Spania, varsta legala de pensionare momentan este de 65 de ani, iar in Danemarca, 68 de ani.
Sistemele de pensii american si englez prin capitalizare, sunt mai putin generoase decat sistemul francez de pensi prin repartitie.
Iar, in ceea ce priveste varsta legala de la care se poate pretinde o pensie intreaga (completa), fara diminuare, Franta se afla in aceasi pozitie ca si statele europene : Germania, Marea Britanie, Spania sau Danemarca, respectiv, ca cele nord-americane : SUA si Canada.
Actualmente, exista in Franta cca 11,7 milioane de pensionari afiliati la RGSS pentru 17 milioane de cotizanti; 1.866.454 pensionari salariati al regimului agricol pentru 661.622 de cotizanti; 1.749.091 pensionari exploatanti agricoli pentru 567.679 de cotizanti ; 1.520.056 pensionari functionari pentru 2.442.561 de cotizanti ; 559.931 muncitori al statului pentru 52.777 de cotizanti ; 630.816 pensionari functionari teritoriali pentru 1. 934.886 de cotizanti ; 203.816 pensionari mineri pentru 10.296 de cotizanti ; 110.093 pensionarii EDF pentru 1.418.936 de cotizanti ; 187.500 pensionari agenti SNCF pentru 183.300 cotizanti ; 74.230 pensionari navigatori profesionisti pentru 37.900 de cotizanti ; 48.219 pensionari notari publici pentru 48.147 de cotizanti ; 11.705 pensionari functionari de « Banque de France » pentru 14.334 de cotizanti ; 63.750 pensionari membre ale cultelor religioase pentru 15.650 de cotizanti ; 804.618 pensionari comercianti pentru 778.789 de cotizanti ; 582.210 pensionari artizani pentru 630.104 de cotizanti ; 162.120 pensionari de profesii liberale pentru 549.738 de cotizanti si 5.418 pensionari avocati pentru 47 .787 de cotizanti.
Din cele aratate mai sus constatam ca exista ramuri profesionale care sunt « excedentare » in fonduri : al avocatilor, al functionarilor, al salariatilor EDF (Electricité de France), al profesiilor liberale, al artizanilor, etc., iar altele « deficitare » cum sunt : al notarilor, al comerciantilor, al agentii SNCF (Société Nationale de Chemin de Fer), etc., si foarte « deficitare » ca a minerilor, al salartiatilor si exploatantilor agricoli, al navigatorilor, al membrilor cultelor religioase, etc.
__________________________________________________________________________
[1] « Pensia prin capitalizare » are ca obiectiv asigurarea fiecarei generatii de pensionari cu venituri decente de trai si functioneaza pe baza principiului previziunii si acumularii a unui stock de capital de catre angajat (salariat) din care acesta sa poata fi finantat (sau sa se autofinanteze) in perioada pensiei. Sumele economisite in acest scop in timpul activitatii sale lucrative salariate, servesc la plata pensiei in timpul inactivitatii sale. Schema acestui principiu este insa modfificata datorita faptului ca in regim permanent, in timp ce banii « intra » pentru constituirea stock-ului de capital, ei « ies » pentru finantarea pensiei unui cotizant precedent si pentru ca fondurile obtinute din cele trei « surse » : din cotizatii, din capital si din pensie sunt echivalente. Ca si in cadrul altor tipuri de asigurari, marea parte a pensiilor este platit din primele incasate imediat, capitalul servind doar ca garantie. Cadrul general poate fi individual (fiecare individ gireaza propriul sau capital - pensie) sau colectiv (Statul, Intreprinderea sau un organism soecializat, numit « Fond de pensii » colecteaza si gireaza sumele economisite). Pentru a evita ca anumiti « activi » sa nu-si creeze un fond de economii, un nivel minim de economii a fost instituit in mod obligatoriu, in majoritatea tarilor care utilizeaza acest sistem de pensii prin capitalizare, cu o « incurajare » a fiscalitatii (« incitatie fiscala »). Astfel, o parte a veniturilor viitorului pensionar este economisit cu scopul constituirii unui capital pentru perioada cand el se decide (conform legii !) sa devina « inactiv » !
Aceasta economie se poate prezenta sub diferite forme :
a) Patrimoniu girat de catre individ (individual) cum ar fi : depozite bancare (conturi bancare), bunuri imobiliare (locuinte, terenuri, etc.) ;
b) Economii incredintate gestionarilor de bunuri : asigurari de viata, fonduri de plasament (actiuni, obligatiuni, etc.), fonduri de pensii, etc. ;
In momentul pensionarii sale, « inactivul » are practic doua mari posibilitati :
a) Sa primeasca veniturile capitalului sau si rascumpara progresiv capitalul sau pentru a putea face fata nevoilor sale de trai. In acest caz daca moartea intervine inainte de epuizarea capitalului, el va fi virat mostenitorilor lui. In caz contrar, el se va regasi fara resurse materiale si in acest caz poate face appel la ASPA (Alocatia de Solidaritate pentru Persoanele in Varsta) care, in principiu, ar trenui sa-i permita sa traiasca decent (in Franta, in 2010 :708,95 € net/luna).
b) Capitalul (sau o parte din capital) sa transforme in renta viajera : un venit fix indexat cu indicele anual de inflatie care sa-i fie virat pana la moartea sa. Acest mecanism da mai multa siguranta pensiei, in schimb, capitalul ramas dupa moartea « inactivului » nu va mai fi distribuit mostenitorilor. Acest sistem de mutualizare ale riscurilor permite sa se faca fata mai eficace incertitudinii sperantei de viata.
« Pensia prin capitalizare », foarte raspandita in prima parte a secolului XX, datorita crizei economice create de razboaiele mondiale, a fost inlocuita cu « Pensia prin repartitie » intre anii 1930 – 1940 in tarile Europene (in Franta in 1941). Mecanismul capitalizarii a inceput sa fie reintrodus pentru compensarea deficitelor create prin repartitie, la sfarsitul secolului trecut, sub doua forme :
a) O forma « obligatorie »
a) O forma « complementara » (facultativa)
Suedia a reformat sistemul sau de pensii in 1999 introducand o parte de capitalizare. In Germania, o proportie mai importanta de capitalizare a fost introdusa in 2001. In SUA, guvernul furnizeaza cu « Social security » venituri de pensii prin repartitie, insa acest sistem este conceput in asa fel incat sa limiteze saracia celor mai varstnici. In general insa, sistemul de capitalizare al pensionarilor americani utilizeaza planul 401(k), care defiscalizeaza sumele (in limita unui plafon!) investite de catre salariati sau lucratori independenti in fondurile lor de pensii.
La sfarsitul anului 2006, 28 de tari aveau pus la punct sistemul de pensii, obligatoriu, prin capitalizare : 11 in America de Sud (Latina), in special Chile (dupa dictatura Pinochet), 12 in Europa Centrala si Orientala (de Est) si 5 in restul lumii. Argentina care a instaurat acest sistem in anii 1990, sub Carlos Menem, a revenit in 2008 sub guvernul Cristina Kirckner la sistemul de pensii prin repartitie.
[2]Cele peste zece greve de anvergura contra reformei franceze de pensii in 2010, in special pentru cresterea varstei minime de pensionare cu doi ani, de la 60 la 62 si a varstei legale de pensionare de la 65 la 67, au inceput inca din luna martie, apoi in mai, iunie, septembrie si octombrie, mobilizand mai multe milioane de salariati din sectoarele public si privat, avand in vedere ca ele au fost contestate cu vehementa de catre opt dintre cele mai mari sindicate franceze: CGT (Confederatia Generala a Muncii, fondata la Limogess pe 23 septembrie 1895, Secretar General Bernard Thibault, cca 750.000 de aderenti ), CFDT (Confederatia Franceza Democratica a Muncii, fondata in 1964, Secretar General François Chéréque, 850.000 de aderenti), FO (Fortele Muncitoresti, fondata in 1947, Secretar General Jean-Claude Mailly), CFTC (Confederatia Franceza a Muncitorilor Crestini, fondata in 1919, Presedinte Jacques Voisin, Secretar General Philippe Louis, cca 135.000 de aderenti), CGC (Confederatia Generala a Cadrelor, fondat pe 16 octombrie 1944, Presedinte Bernard Van Craeynest, 177.000 de aderenti), UNSA (Uniunea Nationala a Sindicatelor Autonome, fondat in 1993, Secretar General Alain Olive), Solidaires (fondat pe 10 decembrie 1983, cca 100.000 de aderenti) si FSU (Federatia Sindicala Unitara, sindicat al cadrelor din invatamant, 88% profesori, fondat in 1993, Secretar General Bernadette Groison, cca 165.000 de aderenti) perturband puternic sectoarele de activitate: Educatia (Crese, Scoli elementare, Licee, Cantine scolare, etc.), Transportul public urban (Paris, Lyon, Marsilia, Lille, Bordeaux, Toulouse, Strasbourg, Nantes, Toulon, Grenoble, Rouen, etc.), SNCF (TGV, Thalys, TER), SNCB, Telecomunicatiile, Rafinariile petroliere franceze (2.500-2.600 din 4.800 de benzinarii girate de catre hipermarket-urile: Casino, Carrefour, Auchan, Cora, Leclerc, Intermarché au fost inchise). Organizatorii au fost si sunt ferm convinsi ca reforma Woerth nu este adaptata pentru finantarea pensiilor, cum nici celelalte reforme anterioare (Balladur-1993, Fillon-2003, Reforma regimurilor speciale-2007) nu au putut rezolva problema.
Un numar de 615 amendamente au fost depuse de catre majoritatea prezidentiala si de catre opozitie, printre care si amendamentul n°249, care solicita o aliniere rapida a regimurilor speciale de pensii ai membrilor guvernului si al parlamentarilor), el fiind respins de catre Adunarea Nationala. Printre cele mai semnificative greve (in toata Franta), in 2010 (cele mai mari in ultimii 42 de ani !) mentionam:
- 23 martie: 850.000 de manisfestanti conform CGT (cca 400.000, din care 31.000 la Paris, conform Ministerului de Interne-MI)
- 1 mai: 300.000 de manifestanti conform CGT si CFDT ;
- 27 mai: 1milion conform CGT (cca 400.000 conform MI) ;
- 15 iunie:75.000 conform FO (cca 25.000 conform MI) ;
- 24 iunie: 1,95 milioane de manifestanti conform CGT si CFDT (cca 800.000 conform MI) ;
- 7 septembrie: 2,75 milioane de manifestanti conform CGT (cca 1,5 milioane conform MI) ;
- 23 septembrie: 3 milioane conform CGT si CFDT, din care cca 300.000 la Paris (cca 1 million, din care 65.000 la Paris, conform MI) ;
- 2 octombrie: 3 milioane de manifestanti (in 240 de orase), conform CGT (cca 900.000 conform MI) ;
- 12 octombrie: 3,5 milioane de manifestanti (SNCF – Societatea Nationala a Cailor Ferate, RATP – Regia Autonoma de Transport Parizian, EDF, La Poste, GDF Suez, Invatamant, etc.) din care cca 330.000 la Paris (cca 1,3 milioane conform MI, din care cca 90.000 la Paris) ;
- 16 Octombrie: 3 milioane de manifestanti conform CGT (cca 850.000 conform MI) ;
- 19 octombrie: Cele opt mari sindicate au organizat o manifestatie in 266 de orase la care au participat peste trei milioane de manifestanti, conform CGT.
O majoritate de francez sustin miscarile sociale contra reformei Woerth a pensiilor. Cca 70% dintre ei considerau pe 2 – 3 septembrie ca grevele sunt justificate, iar numarul lor creste cu un procent in sondajele pe 7 – 8 octombrie.
Cca 75% dintre femei si 67% dintre barbati, 84% dintre tinerii cu varsta intre 18 – 24 de ani si 55% dintre cei peste 65 de ani.
Manifestantii sunt sustinuti de cca 87% dintre muncitori si salariati, 66% dintre cadrele superioare si 56% dintre pensionari.
In plus, 57% dintre cei care au participat la sondaj considera ca guvernul nu trebuie sa creasca varsta de pensionare (minima) de la 60 la 62 de ani, iar 39% considera contrariul.
Cca 65% considera ca nici cresterea varstei legale de pensionare nu trebuie marita de la 65 la 67 de ani, iar 31% sunt pentru aceasta masura.
In general, cca 87% dintre ei lucreaza in sectorul public si 75% in sectorul privat.
De-altfel, 48% dintre francezi considera aceasta reforma nu va avea nio influenta asupra alegerilor prezidentiale din 2012, iar 42% estimeaza ca reforma va avea ca efect votul masiv contra lui Nicolas Sarkozy.
Cu ocazia acestor manifestari sociale au avut loc o serie de incidente printre care cele mai semnificative sunt :
- Pe 8 octombrie, la Bonneville (Haute Savoie, estul Frantei, proximitatea Genevei) doi liceeni in varsta de 17 ani sunt grav raniti, avand arsuri pe mari suprafete ale corpului ;
- Pe 12 octombrie la Caen (Calvados, Nordul Frantei) un tanar a trebuit sa fie spitalizat in urma altercatiei cu fortele de ordine (CRS – Compania Republicana de Securitate) ;
- Pe 14 octombrie la Montreuil in « Seine Saint Denis » (aria urbana pariziana), un elev in varsta de 16 ani, Geoffrey Tidjani, a fost grav ranit la fata (trei fracturi !), cu riscul de a pierde vederea, in urma unui tir de Flash-Ball din partea politistilor, cu ocazia manifestatiei la Liceul “Jean Jaurès” ;
- Pe 15 octombrie, 22 de politisti sunt raniti si 264 de persoane arestate de catre ei ;
- Pe 18 octombrie la Chelles in « Seine et Marne » (aria urbana pariziana), un adolescent este ranit la ochiul stang. Spitalizat, diagnosticul este sever : pierderea vederii !
- Pe 19 octombrie in urma manifestatiilor liceenilor, un adolescent in varsta de 15 ani este ranit in urma exploziei unui scooter in sectorul 15 la Paris ;
- Intre 12 – 16 octombrie 72 de politisti si jandarmi sunt raniti si 2.664 de persoane sunt arestate, din care 1.759 retinute si 360 deferite justitiei ;
[3]ASPA (Alocatie de Solidaritate pentru Persoanele in Varsta, Minimum Vieillesse, pana la 1 ianuarie 2006) a fost creata in 1956 si este acordata incepand cu varsta de 65 de ani sau 60 in anumite situatii (inaptitudine pentru munca, fosti combatanti, etc.) persoanelor care nu au cotizat suficient (sau deloc!) pentru a putea dispune de o pensie si sunt de cetatenie franceza sau straina dar care sejurneaza in conditii legale in Franta (dispun de Cartea de Rezident Permanent definitiva) ale caror resurse anuale sunt inferioare a 7.635,53€ pentru o persoana singura si 13.374,16€ pentru un cuplu.
Aceasta alocatie se substituie ansamblului de prestatii de solidarite sociala si valoarea ei pe 1 aprilie 2010 era de 8.507,49 de € (708,95 de € net/luna) pentru o persoana singura si 13.889,62 de € (1157,46 de €/luna) pentru un cuplu (casatorit, pacs-at, etc.).
Dupa decesul alocatarului, sumele pot fi recuperate daca succesiunea este superiara a 39.000€.
A se vedea si articolul integral pe Investigatie Jurnalistica
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/11/marea-reforma-regimului-francez-de.html